Bacalaureatul Regelui Mihai (1940)

bacalaureatul-regelui-mihaiDescarcă

A murit Lascăr Zamfirescu, nepotul lui Duiliu Zamfirescu, ultimul coleg al Regelui Mihai.

În ajun de Înălțare, Seniorul Lascăr Duiliu Zamfirescu a trecut într-o lume mai bună, pentru a se întâlni cu familia sa și cu prietenii săi, în frunte cu Regele Mihai. Aniversase recent 98 de ani, așa cum am anunțat.

Născut în 22 mai 1922, la Berlin, domnul Lascăr Zamfirescu venea dintr-o familie de scriitori și diplomați, fiind fiul lui Alexandru Duiliu Zamfirescu (1892-1968) și al Luciei n. Gărdescu, nepotul lui Duiliu Zamfirescu (1858-1922) și al Henriettei n. Alilievi. Pe linia bunicului patern, străbunicii săi au fost Lascăr Zamfirescu și Sultana Mincu (sora arhitectului Ion Mincu). Din partea bunicului matern avea o străbunică din familia Pârâianu.

Omagiu Dinu Zamfirescu – 90. Jockey Club, 27 iunie, ora 18

Joi, 27 iunie 2019, la Jockey Club-ul Român (strada Episcopiei 9) are loc, de la ora 18, lansarea volumului O viață… Tudor Vișan-Miu în dialog cu DINU ZAMFIRESCU. Volumul, apărut în colecția ”Istorie cu blazon” a Editurii Corint, va fi prezentat de cei doi autori, Dumitru Lecca, fost deținut politic și președintele Senatului Onorific al Partidului Național-Liberal, Dan Pavel, politolog, și Filip-Lucian Iorga, istoric și coordonatorul colecției.

Event.

Cartea pe site-ul editurii.

Prima lecţie de liceu a Regelui Mihai a început cu Parabola Semănătorului. A participat ministrul Dimitrie Gusti

30 ianuarie 1933: La Palatul Regal din Bucureşti, în prezenţa Majestăţii Sale, o slujbă religioasă precede cea dintâi oră de clasă liceală a Marelui Voevod de Alba Iulia. Începea liceul cu patru colegi: Tănase Mărgelatu, Mircea Ionniţiu, Stefan Popescu, Dan Cernovodeanu. Foto: „Un prinţ prin ţara lui”, 1940.

Astăzi se împlinesc 85 de ani de când Regele Mihai și-a început studiile de liceu, la 24 octombrie 1932, la Castelul Peleș. Colectivul care a alcătuit Clasa Palatină, cu elevi aleși de la liceele din București cărora li s-au adăugat elevi din regiunile țării, a apărut din al doilea trimestru, început la București după Bobotează.

Redau procesul verbal al zilei respective din Condica de Procese Verbale a Colegiului Naţional Sf. Sava de la Arhiva Palatului:

Salvând Institutul Cantacuzino, o moştenire regală

Sâmbătă, 14 martie 2015, studenţii de la Facultatea de Medicină au apărat o moştenire din România Regală: Institutul Cantacuzino (Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie „Cantacuzino”), înfiinţat, prin eforturile lui Ioan Cantacuzino, în urma unui decret regal dat de Majestatea Sa Regele Ferdinand în 1921.
„Trebuie să ne asigurăm că Institutul dăinuie și va dăinui. Este vorba de moștenirea noastră.” Şi ce mod mai frumos de a exprima această idee decât prin cuvintele nepotului Suveranului sub care s-a înfiinţat acest institut: Majestatea Sa Regele Mihai I al României după 90 de ani, în 2011, în Parlamentul României: „Nu văd România de astăzi ca pe o ţară pe care am moştenit-o de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copii Noştri.”
La protest se vede şi steagul cu stema Regatului, pe care am avut bucuria şi onoarea să o port alături de studenţi.

23 August, după 70 de ani

Revenire la 23 august:

TVR a difuzat toată ziua „producţii speciale” despre 23 august (ex: „Memorialul Durerii” – episodul despre 23 august 1944). Şi Digi 24, şi Realitatea Tv au avut toată ziua difuzări.

Într-un comunicat din 22 august, Klaus Iohannis a afirmat că, pentru înfăptuirea actului de la 23 august („gestul curajos care a condus în cele din urmă la victoria Aliaților”), Regele Mihai este „un erou adevărat”: „Momentul istoric prin care România a întors armele împotriva naziștilor, scurtând războiul cu cel puțin șase luni și evitând pierderi teritoriale și umane incomensurabile pentru țară și pentru întreaga Europă, rămâne probabil cel mai important eveniment din istoria noastră recentă”.

Exerciţii de judecată istorică: Regele Mihai şi actul de la 23 august 1944

De aproape două săptămâni (8 noiembrie – 21 noiembrie), am purtat pe blogul istoricului George Damian o conversaţie prilejuită de descoperirea unei prezumtive stenograme a convorbirii dintre Regele Mihai şi Antoneşti din 23 august 1944. Exceptând primele comentarii (neincluse aici), dialogul pornit are, în cea mai mare parte, o mică legătură cu acest document – cu câteva excepţii (intervenţiile lui Nic, întrebările mele adresate domnului George Damian şi răspunsurile primite; cu Marian discutasem anterior despre acest document şi deja clarificasem chestiunea).

O public aici fără comentarii, cu o singură observaţie: este deosebit de lung, iar citirea lui poate dura între 30 de minute şi o oră (sunt totuşi 200 de comentarii). Cu toate acestea, înainte de a-l prelungi cu alte comentarii, aş ruga citirea sa integrală şi atentă. Vă mulţumesc anticipat! 

……………………..

EXERCIŢII DE JUDECATĂ ISTORICĂ

1. Madalin on 8 noiembrie 2013 at 12:09 said:

   Cat de penibil si bolsevic suna asta cu “fostul”. Oare avem un alt rege in prezent, ca sa fie Mihai fostul ? Sau unui profesor, cand iese la pensie, i se spune “fostul profesor” ?

Întoarcerea armelor – sumare comparaţii între Italia şi România

1)MARIAN: 

„[….] Sa luam Italia, ca are multe paralele. Si ea considerata de natura fascista, si la ei un rege marioneta, si la ei un prim-ministru aliat cu Hitler, si la italieni regele fusese facut maresal de catre primul ministru, si la ei regele l-a arestat pe prim-ministru, si chair si la ei regele a anuntat un armistitiu fara a înstiinta trupele. SI la ei trupele italiene care au aflat stirea de la “Stii de la Stirile ProTV” au fost capturate de inamic (adica de nemti).
Doar ca, desi având trupe invadatoare pe teritoriul propriu (ca si RO), atât regele cât si Badoglio au anuntat în comunicat ca vor continua razboiul alaturi de nemti, ca o chestiune de onoare. Armistitul a fost semnat abia pe 8 septembrie.
Diferenta a fost mica dar esentiala. În Italia au debarcat americanii, la noi rusii.

„The Golden Wedding of Her Majesty The Queen and His Royal Highness The Duke of Edinburgh. Windsor Castle, 20 November 1997” (by Andrew Festing)

Prin bunăvoinţa d-lui. Sorin Nicolae Ştefan [1], public mai jos tabloul de la Nunta de Aur (50 de ani) a Majestăţii Sale Regina Elizabeth a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi a Commonwealth-ului cu Ducele de Edinburgh, Prinţul Consort Philip:

Menţionarea acestui tablou a apărut în cadrul unei discuţii referitoare la folosirea sintagmei de „fost rege” în cazul Regelui Mihai, comentatorul „Marian” aducând argumentul că această singtagmă este folosită şi de americani („former king”), şi de englezi („Ex-King”) [*]. 

Comentariul lui „Nic”: 

«Am în fața mea o reproducere, a unui tablou foarte frumos, în ulei, care se găsește la Palatul Sandringham(Sandringham House), reședința de vară a familiei britanice, pe care l-am vizitat în două rânduri. Ghida ne-a și arătat de altfel, într-un hol, până și priza unde își conectează Regina laptop-ul…

Prezumtiva stenogramă (3) „Mari decizii ale celui de-al doilea război mondial”

UPDATE! Comentariul de mai jos este “out-dated” (depăşit) de noile informaţii care au apărut: “prezumtiva stenogramă” este chiar anexată documentului scris de Gheorghe Brătianu, probabil în 1946, din Arhivele Naţionale (publicat de revista “Art-Emis”) şi nu o adăugire – adică documentul este un tot unitar şi nu o compilaţie. Acest document a fost evaluat de istoricul George Damian în revista “Magazin istoric” (numărul din noiembrie 2013).

Într-un comentariu pe un blog, am găsit o informaţie semnată „Anonim” deosebit de relevantă:

Istoricul Jacques de Launay a scris o carte care a aparut in anul 1988 la Editura Stiintifica si Enciclopedica cu titlul „Mari decizii ale celui de-al doilea razboi mondial”.
In volumul al doilea la pagina 239 apare ACEASTA discutie dintr rege si maresal.

La sfarsit apare o trimitere la note [22] unde se spune citez:

,,Acest dialog reprezinta spiritul si nu litera dialogului dintre rege si maresal.Contrar celor pretinse de Gould Lee in ,,Time” 11 septembrie 1947, New York, nu a existat o inregistrare cu dictafonul.
Regele Mihai i-a relatat autorului cele de mai sus la 27 martie 1971.”

Pentru că aveam cartea în bibliotecă (nu am găsit până acum răgazul să o citesc), am luat-o. Între paginile prăfuite şi vechi, am găsit că informaţia se verifică.

Dialogul corespunde versiunii englezeşti, în care NU APARE MIHAI ANTONESCU (precum în versiunea lansată de revista „Art-Emis”, trimisă de Mircea Vâlcu-Mehedinţi)!

Astfel, dacă „nu a existat nici o înregistrare cu dictafonul”, nu pot trage decât o concluzie rezonabilă:

PREZUMTIVA STENOGRAMĂ NU ESTE AUTENTICĂ, CI SPECULATIVĂ

sau, în cuvintele istoricului Jacques de Launay:

„Acest dialog reprezintă spiritul şi nu litera dialogului dintre rege şi maresal.”

Sper doar ca dorinţa de a afla adevărul istoric să fie mai mare decât interesele politice de a manipula actul de la 23 august 1944.