Arhive lunare: februarie 2015

De ce s-a sinucis von Killinger?

killingerÎn lucrarea din 1974, Insurecţia română în jurnalul de război al grupului de armate german „Ucraina de sud”, Ed. Militară, General-maior Eugen Bantea citează rezumatul conversaţiei purtate de ambasadorul Germaniei la Bucureşti, von Killinger, cu grupul de armate german:

„La 22:25 şi şeful statului major vorbeşte telefonic chiar cu ministrul plenipotenţiar. Acesta îl informează că a primit în cursul după-amiezii informaţia că mareşalul Antonescu a fost arestat. Din această cauză s-a dus la rege. Acesta i-a declarat că mareşalul ar fi demisionat şi că el ar fi instalat apoi un nou guvern. Acesta vrea să încerce să instituie un armistiţiu. Nu s-ar pune problema unei lupte împotriva armatei germane. Nu ar fi fost acceptată o cindiţie de acest gen pusă de ruşi. Apoi regele ar fi ţinut astă seară o cuvîntare la radio în care declară că România a acceptat condiţiile de armistiţiu ale aliaţilor şi depune armele. Ministrul plenipotenţiar von Killinger mai transmite că instituţiile germane din Bucureşti sunt înconjurate de trupe române, iar Maniu este prim-ministru şi că fostul comandant al armatei a 4-a române a devenit ministru de Război.”

[KTBSU (Kriegstagebuch des Oberkommandos der Heeresgruppe Südukraine 20.8-6.9.1944, Band 4, Teil 1, 3, Ausfertigung; the National Archives of the United States National Archives Microcopy No. T 311 Roll no. 298, via Arhivele statului Bucureşti, fond microfilme SUA, rola nr.130, cadre nr.0166-326), pp.55-57, apud General-maior Eugen Bantea, Insurecţia română în jurnalul de război al grupului de armate german „Ucraina de sud”, Ed. Militară, 1974, pp.130-131]

şi – invocând nenoncordanţele din comunicările sale (ex. „Killinger nu putea să nu ştie – publicase şi presa din diverse ţări aliate şi neutre – că unul din termenii principali ai proiectului de armistiţiu dicutat pe diverse canale de emisari români cu reprezentanţii aliaţi […] era tocmai alăturarea României la războiul dus de Naţiunile Unite”, p.23)- oferă următoarea explicaţie:

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria Istorie si Civilizatie

(să ne întoarcem) Înapoi la Argument (19)

Joi, 26 februarie 2015

Al şaselea argument din Seria a III-a, inaugurată în Septembrie 2014.

Invitat: Neagu Djuvara

Tema: În ce fază  se  află acum Civilizaţia Occidentală?

Înregistrare – Privesc.eu

Fotografii – Facebook

CONCLUZII:

  • În Rusia există doar o populaţie de 50 de milioane de ruşi, restul fiind alogeni. Astfel, nu mai are forţă pentru un război mondial, demografia fiind în scădere.
  • China nu are ambiţii politice, de a redeveni imperiu. O astfel de tentativă ar putea constitui o excepţie sau o infirmare chiar a tezei lui Djuvara.
  • Civilizaţia occidentală va muri, dar tinereţea Statelor Unite ale Americii sunt o asigurare că acest lucru nu se va petrece prea curând.
  • Musulmanii sunt un factor important al schimbării. Situaţia creştinismului (neabordată în Civilizaţii şi tipare istorice) se va schimba.

Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Înapoi la Argument

Crime care nu se prescriu

Am asistat aseară la o dezbatere deosebit de interesantă, organizată de Frontline Club Bucharest: De ce sunt mineriadele un fenomen românesc? Dezbaterea a fost moderată de Liviu Mihaiu, iar invitaţi au fost: Dan Voinea, procuror militar, cel care a instrumentat dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990 şi al „revoluţiei”; Romulus Cristea, jurnalist, autor a numeroase articole despre mineriadă; Diana-Olivia Hătneanu, avocat, specialistă în drepturile omului; şi… „Luceafărul huilei”, Miron Cozma, lider sindical al minerilor din Valea Jiului.

iliescu-multumind-minerilor

Pe scurt despre mineriada din 13-15 iunie, a treia (după 29 ianuarie şi 18 februarie 1990):

  • Represiunea din Piaţa Universităţii a fost decisă la cel mai înalt nivel, într-o şedinţă de guvern (la care a participat, printre alţii, procurorul general de la vremea aceea) şi alta a Consiliului Frontului Salvării Naţionale.
  • Miron Cozma a fost, în mod indubitabil, complice (fără voia lui, afirmă el). Minerii au lipsit pe 13 iunie, dar au venit pe 14 iunie, iar intervenţia lor a fost combinată cu intervenţia unor agenţi ai puterii, deghizaţi în mineri (după cum afirmă procurorul Dan Voinea).
  • Represiunea a fost coordonată de aceaşi agenţi ai securităţii responsabili pentru crimele din decembrie 1989.

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Atitudini, Istorie si Civilizatie

23 august: o relatare bine situată

viata-regelui-mihai-i-de-ecaterina-radoi-1998-p36867-0În lucrarea Ecaterinei Rădoi, Viaţa Regelui Mihai I (Ed. Maşina de Scris, 1999, pp.175-177), destul de bine documentată, am găsit o relatare a actului de la 23 august 1944 care pare să împace şi versiunea Majestăţii Sale, şi pe cea a mareşalului Antonescu („Însemnările din celulă”). Privind dilema sosirii mareşalului Antonescu la palat, autoarea cred că dă o rezolvare mulţumitoare: după întâlnirea de dimineaţă, în timpul Consiliului de Coroană, cu Gh. Brătianu, Antonescu, promiţând să încheie armistiţiul şi cerând scrisoarea liderilor politici, a cerut şi audienţa la palat; peste câteva ore, revenirea lui Brătianu fără scrisoare l-a furiat pe Antonescu într-atât încât era gata să contramandeze întrevederea cu regele, fiind nevoie de intervenţia personală a generalului Sănătescu (p.173).

„Discuţia dintre suveran şi conducătorul statului a durat trei sferturi de oră. După ce s-au aşezat în jurul mesei, regele a întrebat:

– Care este situaţia, domnule mareşal?

– Disperată, majestate. Frontul este străpuns în Moldova şi în Basarabia – a răspuns fără ocolişuri Antonescu. Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria Istorie si Civilizatie

Suveranul şi alesul poporului

„Adevărul” a început o serie de 3 episoade dedicate Casei Regale în perioada de după 1989. Primul episod a apărut pe 22 februarie, fiind scris de Cristian Delcea, şi va fi urmat de Reconcilierea surprinzătoare dintre Regele Mihai şi Ion Iliescu”. Anticipând acest articol (notă: a apărut ziua următoare, scris de Mihai Voinea, n.m.), voi relua nişte consideraţii mai vechi:

FONDUL CHESTIUNII: ANII 1990-1996

M.S. Regele Mihai I al României în dialog cu Philippe Viguié Desplaces (1992), în “O domnie întreruptă” (Ed. Libra, 1995, trad: Ecaterina Stamatin):

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Atitudini

Exerciţiu de înţelegere: de ce a fost Regele Mihai la Moscova

În anul 2005, şi apoi în anul 2010, Majestatea Sa Regele Mihai, însoţit de Principele Radu al României, a participat, la invitaţia preşedintelui Putin, respectiv, Medvedev, la ceremoniile de comemorare a 60, respectiv, 65 de ani de la capitularea Germaniei naziste, la 9 mai 1945 (după ora sovietică) / 8 mai 1945 (în occident). Aud nu rareori critici pentru acest fapt.

Se reaminteşte faptul că Regele Mihai a primit decoraţia „Pobeda” (Ordinul Victoriei) la 6 iulie 1945 [1]. Dar se uită că şi Bernard Montgomery (5 iunie 1945), şi Dwight Eisenhower (10 iunie 1945) au primit această decoraţie înaintea Majestăţii Sale.

Aceşti oameni omit adesea că Regele Mihai a primit „Legiunea de Merit” din partea SUA în grad de Chief Commander. Continuă lectura

7 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

Monarhia şi valorile

Motto: „Stejarul creşte numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni.” (Mihai Eminescu)

Cu o anumită ocazie publică [*], m-am pronunţat în privinţa unei asocieri între monarhia românească (1866-1947) şi valorile date de România în această perioadă. În acest sens, am propus un exerciţiu simplu, cel al „bancnotelor republicii”: aşa cum observa prietenul Dan Ghenea, toate personalităţile de acolo provin din perioada monarhiei şi sunt legate de Casa Regală –

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Universale

Când şi pietrele tac…

„Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor vorbi.”

Preiau parţial un articol de pe site-ul bucurestiivechisinoi.ro:

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2015/02/sfantul-tupeu-biserica-ortodoxa-romana-a-distrus-singura-reprezentare-in-piatra-a-stemei-vechiului-regat-al-romaniei-ramasa-in-bucuresti/

Biserica Ortodoxă Română a distrus singura reprezentare în piatră a stemei Vechiului Regat al României rămasă în București? Stema, susținută de două statui frumoase, se găsea până în 2014 pe clădirea care adăpostește Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” (str. Sf. Ecaterina nr. 2).

bor

Clădirea:

► e fix în centru, lângă Piața Unirii. str. Sf. Ecaterina nr. 2, colț cu str. Bibescu-Vodă
► construită înainte de 1881
► destinație inițială: Școala Normală de lângă Piața Mare (actuală Unirii)
► singura clădire din București care conținea stema integrală a Vechiului Regat, instituită după proclamarea Regatului României în 1881 și înlocuită în 1922 de stema României Mari, după Marea Unire din 1918. Stema Vechiului Regat fusese distrusă parțial: pavilionul de hermină din jurul scutului a fost cioplit și coroana de pe scutul cu provinciile a fost estompată

► dată în folosința BOR de către comuniști în 1949, pentru slugărnicia „Patriarhului Roșu” Justinian Marina față de regimul Gheorghiu-Dej și Uniunea Sovietică
► NU e înscrisă în lista monumentelor istorice!
► supraetajată cu nesimțire și aberant în 2014, cu materiale de bricolaj care strică aspectul clădirii vechi
stema din piatră și statuile care o susțineau a dispărut pentru a face loc nivelului suplimentar apărut la supraetajare
nu se știe dacă stema va fi repusă pe clădire, avea nevoie urgentă oricum de restaurare […]

Sper s-o repună la loc… şi tot din piatră.

Scrie un comentariu

Din categoria Universale

10 mai 1877: Ordinul Steaua României – primul act de independenţă al României

ordinul steaua romanieiFiindcă argumentele anterioare privind considerarea zilei de 10 mai 1877 ca ziua independenţei nu au convins pe toată lumea, revin cu unul nou:

Într-adevăr, nu a existat o „declaraţie de independenţă” sub forma unui document (v. Nichita Adăniloaie, „Data proclamării independenţei naţionale a României”, în Studii şi articole de istorie, LXVI, Bucureşti, 2001, Ed. Curtea Veche):

„La 9 mai 1877 [….], Adunarea a votat moţiunea prin care “ia act că resbelul între România şi Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României au primit consacrarea lor oficială”. Tot în aceeaşi zi, de 9 mai, Senatul a votat, tot în unanimitate, o moţiune asemănătoare.” Surse în Monitorul Oficial: M.O.109/14.05.1877 si M.O.118/27.05.1877.

A existat, însă, un document, care a fost promugat de principele Carol I la 10 mai 1877: legea prin care s-a instituit Ordinul „Steaua României”, “ca prim act de suveranitate faţă de Poarta Otomană”. Legea a fost votată în Senat la 9 mai 1877, de Adunarea Deputaţilor – camera decizională – la 10 mai 1877, şi promulgată de principele Carol I la 10 mai 1877.

În lucrarea Ordine, cruci şi medalii române. Istoric, legi şi regulamente, întocmit de Vintilă Ivănceanu, consul general, Petre Ionescu, consul, Petre P. Sterescu şi C. Tâmpeanu, subdirectori generali în Ministerul de Interne, Bucureşti, Imprimeria Statului, 1927 (vezi ediţia digizitată de www.dacoromanica.ro), la paginile 25-28, puteţi găsi legea (vezi mai jos).

Legea Ordinului „Steaua României” este, în opinia mea, un argument că varianta în care Adunarea Deputaţilor şi Senatul proclamă independenţa la 9 mai 1877, şi trimit apoi o delegaţie care doar îl salută, la împlinirea a 11 ani de domnie, pe principele Carol, la 10 mai 1877 – este incompletă: primul act de suveranitate al României, realizat la 10 mai 1877, a fost consfinţit de Domnul Românilor, la 10 mai 1877.

Este, deci, corect să socotim ziua de 10 mai drept Ziua Independenţei. Continuă lectura

10 comentarii

Din categoria Universale

10 mai – Ziua Independenţei

„Când vorbim despre independenţa de stat a României, cu toţii ştim că ea a fost obţinută, prin luptă, în anul 1877. […] Probleme apar doar în privinţa zilei: a fost oare ziua de 9 mai, când declaraţia de independenţă a fost citită în Parlament, sau a fost 10 mai, ziua în care domnitorul Carol I a proclamat independenţa statului? […]

Pe 9 mai 1877, ministrul de externe al ţării, Mihail Kogălniceanu, a mers în Parlamentul de la Bucureşti şi a citit Declaraţia de independenţă a ţării. Iar a doa zi, pe 10 mai, domnitorul Carol I proclama solemn independenţa de stat a României. Aşadar, care din cele douădate este ziua Independenţei noastre?

Adevărul se află ascuns chiar în Constituţia României din acel moment. Potrivit legii, domnitorul numea şi revoca miniştrii şi orice act al suveranului trebuia validat apoi de ministrul de resort. Cu alte cuvinte, pe 9 mai 1877 a avut loc citirea declaraţiei de independenţă de către ministrul Kogălniceanu şi apoi discutarea ei în Parlament. Dar intrarea în vigoare a acestei declaraţii s-a produs după ce, a doua zi, pe 10 mai, domnitorul Carol I a proclamat starea de independenţă ca stare de fapt.

Aşadar, din punct de vedere legal, ziua independenţei a fost în mod voit legată de ziua de 10 mai. Altfel spus, Kogălniceanu însuşi a citit declaraţia în ziua de 9 mai pentru a-i da ocazia lui Carol I să proclame a doua zi Independenţa pe 10 mai – ziua dinastiei. Polemica dintre susţinătorii zilei de 9 mai şi cei ai zilei de 10 mai nu este o dispută istorică, ci una politică. Începând cu anul 1948, regimul comunist a insistat voit pe declaraţia lui Kogălniceanu din 9 mai, tocmai pentru a-l scoate din istorie pe Regele Carol I şi pentru a trece sub tăcere ziua de 10 mai, care era ziua României regale […]”
(Adrian Cioroianu, Cea mai frumoasă poveste, Curtea Veche, Bucureşti, 2012, „Independenţa României: 9 sau 10 mai 1877”, pp.21-23)

carol i in….Și-a venit vulturul iară
Și ne-a zis: -“Popor Român,
Ești viteaz, de ce mai suferi
Jugul unui neam păgân?
Fă-te liber, dezrobește-ți
Mândra țară ce o ai”.
Și noi liberi ne făcurăm
Într-o zi de 10 Mai….Zece Mai ne-a fi de-a pururi
Sfântă zi, căci ea ne-a dat
Domn puternic tării noastre,
Libertate și Regat.
Ridicați cu toții glasul
De prin șesuri, de prin plai,
Să trăiască România
Ura! pentru 10 Mai.

Vasile Alecsandri”10 Mai”

7 comentarii

Din categoria Universale