Arhive lunare: aprilie 2014

O viziune incompletă

Text scris de Crina Stanciu Alexandra, elevă a Colegiului Naţional „Gheorghe Lazăr”, adresat colegului ei de clasă Tudor Vişan-Miu, care a i-a dat un exerciţiu de… „viziune”:

Dragă Tudor, mi-ai dat o temă cât se poate de uşoară la prima vedere: “Cum vezi tu lumea prin ochii tăi?”. Fix acestea au fost cuvintele pe care tu le-ai utilizat şi nu ai tu idee de câte ori am fost întrebată acest lucru, la un moment dat sâcâindu-mă eu însumi cu această interogare perpetuă. NU am ştiut ce să răspund. Răspunsul l-am găsit anul acesta la unul din cursurile de management de proiect la care am fost. M-au pus să concep o stemă în care să apară şi o reprezentare de «Unde te vezi peste 15 ani?». În acel moment mintea mea s-a blocat, am ameţit şi m-am gândit că poate doar mi se pare că această întrebare seamănă cu cea pe care mi-o tot puneam. Este adevărat, seamănă. Aşa că îţi spun şi ţie ce am spus şi atunci… «Eu nu văd absolut nimic. Sunt oarbă». Ştiu că pare straniu, dar chiar aşa este, mereu a fost. Nu am ştiut niciodată în ce direcţie să o apuc, mereu m-am bazat pe hazard şi m-am izbit de toţi pereţii, cu ochii închişi, încercând să îmi dau seama de tot ce mă înconjoară. Nu am cum să văd lumea cumva anume, pot doar să îmi creez lumea mea. Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria Domnişoara Luni

Domnişoara Luni

Dacă ar fi să caut însuşirea caracteristică a generaţiei noastre, aş spune că aceasta este spiritul de rebeliune. De natură să confirme acest lucru sunt multe aspecte: de la comportamentul de zi cu zi al tinerilor la atitudinea pe care o au faţă de societate (vezi, spre exemplu, încrederea în instituţiile statului şi modul în care înţeleg să se implice civic: prin proteste). Bineînţeles, există şi o altă „faţă” a acestui fenomen: «spiritul liber», acela prin care poţi ieşi din „rutina zilnică” fără a „distruge” (schimba, dacă doriţi….), ci a te adapta (a te transforma, dacă nu doriţi… 🙂 ).

La Crina Alexandra Stanciu, colegă cu mine în singura clasă a XI-a de uman filologie la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” (restul sunt de uman sociologie şi matematică-informatică), mai mare ca mine cu 22 de zile (ca vârstă; ca maturitate, mai vedem 🙂 ), apreciez o îndrăzneală cuminte, o rebeliune inteligentă, acel „spirit liber” de care am scris în paragraful anterior.

Continuă lectura

8 comentarii

Din categoria Crina Alexandra Stanciu, Domnişoara Luni

O metaforă a prieteniei

Fiindcă mă regăsesc în text, îl (pre)iau de la prieten 🙂 – ştiind că mă pot baza pe el 😀

Vindecătoru

De ce e bine să te bazezi pe un prieten? Redau mai jos un fragment dintr-o scrisoare a lui Albert Camus către prietenul său, Rene Char, scrisă pe 21 iulie 1956:

„Mă bucur că v-a plăcut Exilul şi Împărăţia. Cu cît produc mai mult, cu atît sunt mai nesigur. Pe calea pe care merge un artist, noaptea cade tot mai neagră. În final, el moare orb. Singura mea credinţă este că interiorul său e locuit de lumină, şi că el nu o poate vedea, ea răspîndindu-şi totuşi razele. Dar cum să fii sigur că e aşa. De aceea este bine să te bazezi pe un prieten, cînd acesta ştie şi înţelege, el însuşi mergîndu-ţi alături.” 

(Albert Camus, Rene Char, Corespondenţă, ed. RAO, 2011, pag. 140-41.)

Vezi articolul original

Scrie un comentariu

Din categoria Universale

Grădina lui Glaucon

Dragă Marian,

În toate comentariile tale regăsesc propriile mele «frustrări istoriografice». De exemplu:

„Voi chiar nu vedeti ca de câte ori se vorbeste de realizarile monarhiei pentru RO se vorbeste de Carol I si Ferdinand, pe care nici macar antimonarhistii nu le contesta, pentru ca sunt reale?”

Poate de aceea Răzvan Theodorescu, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Adrian Cioroianu şi alţi istorici au pornit o mişcare de reabilitare a regelui Carol al II-lea.

Ca să înţelegi meritele regelui Mihai I trebuie să fii foarte bine pregătit din punct de vedere istoric, ori ştii cum e cu lenea 🙂 – pe care, aşa, ca un «teribilism semantic», eu o consider cel mai mare păcat.

Cucernic nu sunt. Te rog nu acredita ceea ce este artificial, întrucât, procedând astfel, diminuezi importanţa a ceea ce este Real 🙂

Sper, cu voia Lui, să putem continua demersurile noii şcoli istorice româneşti, căutând Reconcilierea între Istorie şi istorie, între ştiinţă şi simţire 🙂 – şi, în fine, găseşti tu alte paradigme 😀

Cu drag!

6 comentarii

Din categoria Universale

Regat în 7 paşi (7): Dorinţa Regelui şi Voinţa Parlamentului

Contra republicii minciunii: Regatul României

Constituţia din 1923 (sau o variantă actualizată a ei) fiind în vigoare, problema succesiunii se poate rezolva în două feluri:

A. Mihai I prezintă Parlamentului noul Statut al Casei Regale a României (care cuprinde noile reguli de succesiune) şi Parlamentul  îl aprobă ca lege organică. Margareta de România este astfel acceptată drept Principesă Moştenitoare şi Custode al Coroanei României (exercitând prerogativele Regelui pâna la moartea MSR Mihai I)

B. Parlamentul nu aprobă noua regulă de succesiune şi constată că nu există un principe moştenitor eligibil conform art. 77 şi 78 alin 1 (Constituţia din 1923). Caz în care devine aplicabil art.78alin 2

„Regele va putea indica succesorul sau dintr’o dinastie suverana din Europa cu Primirea Reprezentatiunii nationale, data in forma prescrisa de art. 79”

Cum Principesa Margareta este în linia de succesiune la tronul britanic, eu cred că îndeplineşte singura condiţie pusă de art. 78.

Altminteri, mi-e…

Vezi articolul original 30 de cuvinte mai mult

7 comentarii

Din categoria Universale

Kepler-186f

Video: http://www.space.com/25530-earthsize-exoplanet-kepler-186f-habitable-discovery.html

Ilustraţie de Danielle Futselaar

Ilustraţie de Danielle Futselaar

Despre existenţa extratereştilor şi Vaticanul a scris la 17 mai 2008 pastorul baptist Marius Cruceru:

Continuă lectura

5 comentarii

Din categoria Casa pierduta

Popularitate

Motto: „Cine are urechi de auzit să audă.” (Matei 13:9) 

Lui George Damian:

Într-un interviu din România Liberă dat de generalul veteran de război Nicolae Sebastiancitat de istoricul George Damian, acesta povesteşte:

La sfârşit, regele a dat mâna cu noi toţi. M-am pus ultimul în rând. Şi când a ajuns la mine, i-am spus: “Majestate, ieşiţi din amorţeala în care trăiţi. Luptaţi-vă, că nu se luptă nimeni pentru dumneavoastră!”. Şi mi-a răspuns: “Singur?!”. M-a dezamăgit. M-am convins definitiv că nu are priză.

Continuă lectura

14 comentarii

Din categoria Universale

„Din viaţa unui fiu de rege”, Mr. Teofil Sidorovici (12) Măria Sa Marele Voevod îşi alege o meserie

Apropo de „Job Shadow” day 🙂

Clasa palatină

Teofil G. Sidorovici, „Din viaţa unui fiu de rege“, Ed. Cartea Românească, 1937, pp.93-99:

MĂRIA SA MARELE VOEVOD ÎŞI ALEGE O MESERIE

Prin cunoaşterea şi practicarea îndeletnicilor gospodăreşti prevăzute în programul vieţii străjereşti a Măriei Sale s’a căutat a I se înfăţişa unul din aspectele cele mai de seamă ale economiei noastre, aşa cum se prezintă azi şi din cari să se poată trage concluzii pentru viitor.

Prin lucrul câmpului şi participarea efectivă a viitorului Rege la munca pe ogor s’a căutat a I se da putinţa să cunoască şi să preţuiască agricultura, ocupaţiunea de bază a poporului nostru, înţelegându-i şi farmecul odată cu acele greutăţi de care se leagă belşugul grânelor româneşti.

Vezi articolul original 1.340 de cuvinte mai mult

7 comentarii

Din categoria Universale

„Din viaţa unui fiu de rege”, Mr. Teofil Sidorovici (11) Sclipiri de altrusim

Despre vechiul spirit de Cercetaş.

Clasa palatină

Teofil G. Sidorovici, „Din viaţa unui fiu de rege“, Ed. Cartea Românească, 1937, pp.87-91:

SCLIPIRI DE ALTRUISM

Ajutoarea bătrânei Tudora.

Încălziţi de glume şi voe bună, grupa de Străjeri comandată de Măria Sa Voevodul părăseşte pădurea, după ce avusese grijă să cureţe locul de resturi şi hârtii.

Între timp se strecuraseră pe nesimţite ieşiţi ca din pământ vr’o 4-5 copilaşi ce se uitau sfioşi la Cel pe care-l ghiceau după statură că este Fiu de Rege. Măria Sa îi vede rezemaţi de gard, cu hăinuţele lor simple şi cu opincile încărcate de noroi, se îndreaptă spre coşul cu mâncarea rămasă, scoate câteva bucăţi de pâine şi brânză pe cari le dă micuţilor, iar singura prăjitură ce-I rămăsese şi punându-i să muşte câte-o bucăţică din pătrăţelul de cremă cu zahăr pe de-asupra.

Vezi articolul original 821 de cuvinte mai mult

Un comentariu

Din categoria Universale

Babel

Când eram mici, apreciam la unii călugări budişti faptul că acceptau 3 căi de cunoaştere a Divinităţii: (1) meditaţia budistă; (2) Hristosul creştinilor (de fapt al Umanităţii!); (3) Coranul musulmanilor (Islam, precum mozaismul, este o religie a cărţii). Ar mai fi de adăugat cărţile evreieşti, riturile asiatice şi multe altele, însă respectivul călugăr le enumera doar pe acestea trei.

Într-o zi, prin clasele primare, mama a primit în casă două doamne amabile, cu care am purtat o discuţie despre credinţă:

Răspunzând întrebării noastre lăuntrice «De ce azi nu mai sunt sfinţi» (nu noi am întrebat, ele au ridicat problema), doamnele, din contra, ne-au spus că încă mai sunt – ceea ce ni s-a părut extraordinar. Ne-a dat ca exemplu un anume domn care, aflat într-o căutare spirituală (însetat de Absolut), a mers într-o zi într-un loc retras (o pădure), unde, pretinde el (ca mulţi alţi „profeţi”), Dumnezeu i-ar fi revelat faptul că există ceva bun în fiecare religie, a căror contopire acel domn a început să o caute, probabil în necunoştinţă de cauză (Geneza, 11:1-9). Continuă lectura

18 comentarii

Din categoria Ecumenism babelonian