„În 1986, la editura Presses Universitaires de France apare cartea unui cercetător de treizeci de ani, Reynald Secher. Este vorba de o teză de doctorat, susţinută la Sorbona. Titlul lucrării: Le Génocide franco-français. (La Vendée-Vengée, PUF, 1986). Războiul din Vendeea, cândva ocultat de învăţământul primar, îşi face intrarea la Universitate pe uşa principală.
Revolta vendeeană fusese văzută în epoca aceea prin ochelarii lui Michelet: o răzmeriţă a unor ţărani săraci şi înapoiaţi, manipulaţi de preoţi şi de aristocraţi. Secher pulverizează acest clişeu. El arată că locuitorii Vendeei, ţinut propsper, au întâmpinat Revoluţia cu bunăvoinţă – inclusiv preoţii. Ceea ce a făcut să se răzvrătească populaţia au fost Constituţia civilă a clerului şi recrutarea. În 1973, vendeeni pun mâna pe arme. Insurecţie populară, deoarece ţăranii sunt cei care îi silesc pe nobilii care n-au emigrat să le fie ofiţeri. Victorioasă în primăvara lui 1793, armata în saboţi este zdrobită la sfârşitul anului. Continuă lectura