Prezumtiva stenogramă a convorbirii dintre Regele Mihai şi Antoneşti, din 23 august 1944

EVRIKA! În final, graţie istoricului Jacques de Launay – autor al operei „Mari Decizii ale celui de-al doilea război mondial” (cu volumul 2, 1942-1945), tradusă în 1988 în România (Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, traducere din franceză de Marcel şi Dan GHIBERNEA), am aflat lucruri deosebit de importante referitoare la prezumtiva stenogramă, pe baza cărora pot concluziona că aceasta nu este autentică, ci speculativă. 

UPDATE – PARTEA A II-a. Prezumtiva stenogramă a fost publicată în Revista americană „Time”, la 1 septembrie 1947 (în limba engleză).

Aşa cum am promis, voi scrie despre o prezumtivă înregistrare a convorbirii Regelui Mihai cu Ion Antonescu şi Mihai Antonescu din 23 august 1944 (în Salonul Galben), publicată de revista “Art-Emis” la 18 august 2013 şi preluată în presă înaintea demonstrării autenticităţii ei.

EXISTENŢA

Existenţa unei asemenea stenograme ar fi menţionată de Dinu C. Brătianu, într-un document din arhive (Fond C.C. al P.C.R. – Secția Cancelarie – Dosar 215/1944), în care îi atribuie Regelui următoarele spuse: „Am înregistrat pe placă convorbirea cu Antoneștii și nu veți mai avea nevoie de nici o lămurire mai mult.” 

George Damian mai scrie despre un alt „zvon”, povestit lui de către istoricul Florin Constantiniu:

„Ştiu de la regretatul Florin Constantiniu că pe la sfârşitul anilor 1970 – începutul anilor 1980 printre istoricii români s-a răspândit zvonul asupra existenţei unei astfel de înregistrări, care s-ar fi aflat la Londra. În epoca interbelică existau mijloacele tehnice pentru înregistrări ambientale, serviciile de informaţii româneşti le foloseau de multă vreme (detalii aici). De asemenea, în Bucureşti erau prezenţi spionii britanici din misiunea lui de Chastelain, care imediat după arestarea lui Ion Antonescu au fost eliberaţi şi au asigurat legătura radio dintre regele Mihai şi Londra. Există astfel premisele ca înregistrarea discuţiei dintre rege şi mareşal să fi ajuns în Marea Britanie. Însă istoricii români care au mers la Londra în căutarea acestei înregistrări s-au întors cu mâna goală (cel puţin aşa mi-a spus Florin Constantiniu).”

SURSA

Sursa acestei stenograme ar fi cercetătorul Mircea Vâlcu-Mehedinţi, care a pust acest „text inedit” la dispoziţia redacţiei – „parţial reprodus (!?) după înregistrarea pe placă a ceea ce s-a întâmplat în ziua de 23 august 1944 în Salonul Galben de la Palatul Regal”. Păcat că dl. Vâlcu-Mehedinţi nu a transmis şi sursa exactă.

Se pare că «documentul va fi prezentat şi în volumul „Istoria comunismului din România. Origini. Activitate”, vol. I (în lucru) – al cărei autor este domnul Mircea Vâlcu-Mehedinţi». Poate distinsul cercetător va fi atât de amabil încât să precizeze sursa în lucrarea publicată….

AUTENTICITATEA

În lipsa precizării sursei, autenticitatea stenogramei poate fi pusă la îndoială. Cu toate acestea, prezumtiva convorbire a fost preluată pe mai multe site-uri şi publicaţii (ex: Evenimentul zilei).

Cred că numai George Damian, ca istoric, şi-a pus, deocamdată, această problemă: 

„Din păcate, revista Art-Emis ne serveşte doar transcrierea înregistrării, fără necesara anexă audio care ar fi spulberat orice dubiu. Mai mult, nu este indicată nici o sursă a acestei transcrieri. Posibil ca plăcile originale să fi fost distruse şi să nu mai avem posibilitatea să auzim ce şi-au zis regele şi mareşalul. La fel de posibil este ca transcrierea să fi fost făcută înaintea distrugerii plăcilor, însă în acest caz textul a fost păstrat într-o arhivă (CNSAS?). Până nu apare o cotă de dosar în care s-a păstrat această transcriere, documentul se află sub semnul întrebării în ceea ce priveşte autenticitatea lui. [….]”

Dacă dialogul este plauzibiil ori nu, de acest lucru se va convinge fiecare în parte, în funcţie de intuiţia sa.

POSIBILITĂŢI TEHNICE

Putea fi o asemenea convorbire înregistrată? George Damian consideră că da („În epoca interbelică existau mijloacele tehnice pentru înregistrări ambientale).

Un cititor (Marian) este de aceeaşi părere:

Aparatura care a fost folosita (daca a fost folosita) era de marimea unui xerox mediu, de filiala de banca, un fel de pickup mai mare, ceea ce de altfel si era. Nemtii aveau deja de 10 ani magnetofoane, dar acestea erau “secret de stat”. Aparatul mergea exact ca un pickup obisnuit, era pornit si acul, comandat de un magnet puternic, scrijelea o placa de vinyl, ca un fel de strung, iesea span din placa. Placa avea o gaura suplimentara care se potrivea intr-un bolt, altfel ar fi putut sa patineze, fiind frânata de acul de scriere. [….] Un microfon nu era greu de ascuns pe biroul regelui (iar Antonescu, fiind obligat de protocol sa stea la o anumita distanta, nu era greu de urmarit de un microfon), sub birou, unde Antonescu si eventual altii nu aveau voie sa se uite, era probabil amplificatorul, iar firul trecut pe sub covor spre pickup. Tehnic se putea. Mai dificila era oprirea aparatului (PAUSE) asa ca eu cred ca s-a înregistrat cap-coada, pe câteva discuri, fiecare a câte 6-10 minute.” (aici)

„conditiile tehnice: înregistrarea pe placi se facea cu un aparat relativ stationar, de marimea unui xerox mediu, pe placi ce durau cam 6 minute, 10 la cele mari (pizza jumbo) care erau folosite si la cinema. Procedeul necesita un mare talent în a face selectiuni, de aceea presupun ca s-ar fi înregistrat “într-o bucata”. De asemenea, nu numai ca erau scumpe dar erau si rare, probabil ca nu erau mai multe de 4-5 în toata România (unul era la radio). Durata audientei a fost mai mare de 6-10 minute, o spun martorii, dar textul sugereaza ca înregistrarea e continua.  Concluzii: presupunând ca înregistrarea e autentica, înseamna ca a fost sever editata.” (aici)

INTENŢII

Mai remarc un lucru: ca autor, este precizat „Redacţia Art-Emis”. Acest lucru înseamnă că documentul este publicat cu consensul întregii redacţii.

Cred că intenţia publicaţiei este clară: „(prin publicarea acestui transcript), vă prezentăm un document inedit despre Marea Trădare Naţională de la 23 august 1944Devin vizibile apucăturile de maidan şi ambiţiile nefaste ale unui rege infantil şi lipsit de demnitate„.

De asemenea, comentariile sunt considerate „de prisos” (în „nota redacţiei”)!

Bineînţeles, nimeni nu cred că s-a consultat cu Regele Mihai, singurul martor în viaţă al acelei convorbiri, după cum recunoaţe şi publicaţia: „Vă reamintim că – excluzând longeviva relicvă regală, TOŢI ceilalţi participanţi şi/sau implicaţi în complotul de la 23 august 1944 au trecut în altă lume în împrejurări tragice, neclare, ori şi-au găsit sfârşitul în temniţele unde au fost trimişi şi schingiuiţi de către slugile alogene ale sovietelor.”

EFECTE INVERSE

În pofida aparentei intenţii de a-l discreta, prin acest document, pe Majestatea Sa, unii, din contră, l-au considerat „document de propagandă monarhistă”, care îl avantajează pe Rege (care l-ar face să pară curajos, hotărât etc.) şi a fost scris „ca să-i spele imaginea” (în contextul arestării fiicei sale, Principesa Irina, şi a soţului ei, John Walker, în SUA, la ferma lor din Oregon, pentru organizarea de „lupte între cocoşi”).

O OPINIE PERSONALĂ

Cred că documentul este fals.

Aşa cum scria şi Dan Ghenea: „stilul e demn de niste agenti SRI [….] Nu am cum sa cred ca stilul expus in “transcriere” e stilul regelui meu.”

CONCLUZIE

Aşa cum spunea Ion M. Ioniţă (la Realitatea Tv – emisiune Rareş Bogdan din 23 august 2013), „Actul de la 23 august 1944 este unul dintre cele mai controversate din istorie pentru că este încă manipulat politic, chiar şi astăzi, după aproape 70 de ani.

Actul de la 23 august 1944 a fost îndelung mistificat, întâi de comunişti (care l-au transformat în zi naţională, în 1948), până la filmul „Oglinda” de Sergiu Nicolaescu (1994). O nouă denaturare a evenimentelor (în 2013!) ar fi un lucru mâhnitor.

În final, «ceea ce putem face este să difuzăm cât mai mult mărturia directă a regelui, care a rămas consistentă şi coerentă de-a lungul a 7 decenii. Iar stilul este inconfundabil. La milioane de ani lumină de stilul isteric propus de „stenogramă”.» – Dan Ghenea

……………………………

CONŢINUTUL PREZUMTIVEI ÎNREGISTRĂRI

Mareşalul: Să trăieşti, Majestate! (Se aude şi vocea lui MihaI Antonescu spunând ceva asemănător).

Regele: Domnilor, nu este timp de pierdut, aţi adus ţara, cu toate reprezentările ce v-am făcut, într-o situaţie din care numai încetarea imediată a luptei şi gonirea germanilor din ţară, o pot salva.

Mareşalul: Majestatea sa se înşeală…

Regele: Mai întâi obişnuieşte-te să vorbeşti cuviincios. Ce-i aia, Majestatea Ta?

Mareşalul: Majestatea Ta…

Regele: Voastră.

Mareşalul: Voastră, dacă vreţi.

Regele: Nu că vreau, trebuie.

Mareşalul: Astăzi sunteţi nervos.

Regele: Da, pentru că D-ta când te-am chemat azi dimineaţă m-ai tratat ca pe un nimic (dând cu pumnul în masă). Nu-ţi permit să-ţi arogi drepturi asupra persoanei mele. Crezi D-ta că am să admit să mi se uzurpe prerogativele şi eu să asist ca un incapabil la sfărâmarea ţării mele?

Mareşalul: Dar cine o sfărâmă?

Regele: Voi toţi şi când vă chem, nu aveţi timp pentru Regele ţării.

Mareşalul: Voiam să vă spun că vă înşelaţi dacă credeţi că salvaţi ţara printr-un armistiţiu.

Regele: Nu v-am chemat să-mi faceţi observaţii şi să vă daţi păreri. Scopul pentru care v-am chemat este să trimit de aici, din biroul meu, telegrama alăturată, privind încetarea ostilităţilor cu naţiunile aliate. Urmează o pauză, apoi:

Mareşalul: Citeşte Domnule Antonescu şi vezi, crezi că Mareşalul poate trimite o telegramă ca asta?

Ică: Cine a făcut-o?

Regele: Ce vă priveşte? Dacă n-o daţi o dau eu.

Mareşalul: Cum vă puteţi închipui că Mareşalul poate trăda aliaţii germani şi a se arunca în braţele Rusiei?

Regele: Cine trădează, Domnule? Dumneata sau nemţii? Dumneata ai garantat frontiera Germaniei sau Germania pe a României? Dacă e garanţia pe Milcov, pe Argeş, (strigând) pe Olt?

Mareşalul: Nu sunt surd. De ce strigaţi?

Regele: Ba eşti. Altfel ai fi auzit vuietul ţării. Scurt: Domnule Mareşal, dai telegrama sau nu?

Mareşalul: Nu! Aşa, nu!

Regele: Dar cum?

Mareşalul: Să iau contact cu Germania?

Regele: Ce e? Ne târguim aici, Domnule Antonescu?

Mareşalul: Mareşal Antonescu.

Regele: Domnule Antonescu, de patru ani îmi uzurpi drepturile. N-ai avut nici încrederea, nici simpatia mea. De patru luni lucrez cu opoziţia să salvez ţara. Mă crezi, o ştiu bine, un copil bâlbâit şi prost. Dar aceasta o vor judeca românii mei. Dar dacă crezi că sunt trădător vei încerca cea mai cumplită deziluzie. Sunt Regele ţării şi al D-tale. Vreau să scap ţara şi (lovind cu pumnul în birou) nimeni şi nimic nu-mi poate sta împotrivă.

Mareşalul: Majestatea Voastră este tânăr şi fără experienţă.

Regele: Suferinţa este o experienţă.

Mareşalul: Nu poţi dispune de ţară dacă…

Regele: Sunt şeful armatei şi ordinul Meu a fost dat.

Mareşalul: (violent). Ce ordin? Ştie Măria Ta că Majestatea Ta ar putea pierde Tronul?

Regele: Mă ameninţi? Dumneata pe Mine? Te-am adus Eu la cârmă? Crezi că mai ai puterea să ordoni aici? şi D-ta, D-le Mihai Antonescu, faci cauză comună cu şeful D-tale?

Ică: Majestate, comiteţi o eroare şi o imprudenţă judecând astfel pe Mareşal.

Regele: D-ta dai sau nu telegrama?

Ică: D-l Mareşal trebuie să hotărască.

Regele: Aici şi de aici înainte hotărăsc Eu. V-am oferit prilejul să vă salvaţi şi pe voi. Am vrut să vă adăpostesc chiar. Vă voi adăposti şi acum, dar în beciu. Domnilor, sunteţi arestaţi!

Se aud zgomote de paşi, uşi deschise şi strigăte: Sus mâinile!

Mareşalul: Cum, eu mareşalul ţării…

Regele: Vax! Luaţi-i de aici. Să vie generalul Sănătescu.

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Atitudini, Istorie si Civilizatie

6 răspunsuri la „Prezumtiva stenogramă a convorbirii dintre Regele Mihai şi Antoneşti, din 23 august 1944

  1. Pingback: Prezumtiva stenogramă (2) Revista americană Time din 1 septembrie 1947 | tudorvisanmiu

  2. Pingback: Recapitulare (21) “Nimeni nu ştie că e scriitor. Ceilalţi sunt cei care îi spun” | tudorvisanmiu

  3. Pingback: Prezumtiva stenogramă (3) “Mari decizii ale celui de-al doilea război mondial” | tudorvisanmiu

  4. Pingback: Rezumat: Prezumtiva stenograma | copaculcumaximeregale

  5. Cu ce este mai credibil ARTICOLUL (un comentariu ca oricare altul), publicat în revista americană Times (datat 1947, la peste trei ani după consumarea evenimentelor) decât DOCUMENTUL din arhiva Fond C.C. al P.C.R. – Secția Cancelarie – Dosar 215/1944 – datat 1944? Judecaţi singuri, fără a fi manipulaţi prin comentarii infantile, ambigui, neargumentate sau rău intenţionate.

  6. Marian

    Domnule Maldarescu,

    înteleg problema dvs, aceea ca multi comentatori vorbesc pe lânga.

    Dar sa stiti ca si dvs confundati marfa cu ambalajul, asa cum obisnuia sa spuna regratatul meu profesor de fizica.

    În cazul dvs ambalajul este original. Continutul partii a IIa este însa fals. Este contrazis de cel putin 3 persoane care au fost de fata (nu trebuie sa uitati ca Bratianu n-a fost gasit pentru ca se afla la o doamna), si anume Sanatescu, Mihai (adica fostul rege) si Antonescu. Ceea ce stie Bratianu este din auzite, probabil de la a saptea mâna (ureche? 🙂 ). Deoarece marturia lui este extrem de asemanatoare cu cea a lui ALdea, am precizat în blogul lui Damian ca parerea mea, ca inginer, este ca Bratianu a facut un mic santaj intelectual, „lasati ca vedeti voi cine a facut 23 august cu care va laudati”. AR mai outea fi si varianta ca Aldea sa-i fi povestit istoria, dar nu mi se pare prea plauzibila.

    Dupa cum am spus, îmi dau seama cum trebuie sa se simta cineva care aduce o noua piesa de puzzle si este criticat pe nedrept. Pentru ca românul impartial este mai pasional decât un spaniol când e vorba de onoarea sa si mai încapatânat decâz un irlandez când vine vorba daca are dreptate sau nu.

    N-a spus nimeni, din câte am citit eu, ca articolul din Time ar fi fost corect. Întrucât eu l-am adus în discutie, am spus ca pâna la descoperirea documentului din arhiva, revista Time a fost prima care a mentionat acest lucru si un continut similar. Sa nu uitam ca multe lucruri sunt „Lost in translation” ca sa parafrazez un film. Iar gazetaria nu este chiar istorie ci manipulare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s