Crime care nu se prescriu

Am asistat aseară la o dezbatere deosebit de interesantă, organizată de Frontline Club Bucharest: De ce sunt mineriadele un fenomen românesc? Dezbaterea a fost moderată de Liviu Mihaiu, iar invitaţi au fost: Dan Voinea, procuror militar, cel care a instrumentat dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990 şi al „revoluţiei”; Romulus Cristea, jurnalist, autor a numeroase articole despre mineriadă; Diana-Olivia Hătneanu, avocat, specialistă în drepturile omului; şi… „Luceafărul huilei”, Miron Cozma, lider sindical al minerilor din Valea Jiului.

Pe scurt despre mineriada din 13-15 iunie, a treia (după 29 ianuarie şi 18 februarie 1990):

• Represiunea din Piaţa Universităţii a fost decisă la cel mai înalt nivel, într-o şedinţă de guvern (la care a participat, printre alţii, procurorul general de la vremea aceea) şi alta a Consiliului Frontului Salvării Naţionale.
• Miron Cozma a fost, în mod indubitabil, complice (fără voia lui, afirmă el). Minerii au lipsit pe 13 iunie, dar au venit pe 14 iunie, iar intervenţia lor a fost combinată cu intervenţia unor agenţi ai puterii, deghizaţi în mineri (după cum afirmă procurorul Dan Voinea).
• Represiunea a fost coordonată de aceaşi agenţi ai securităţii responsabili pentru crimele din decembrie 1989.

Suveranul şi alesul poporului

„Adevărul” a început o serie de 3 episoade dedicate Casei Regale în perioada de după 1989. Primul episod a apărut pe 22 februarie, fiind scris de Cristian Delcea, şi va fi urmat de „Reconcilierea surprinzătoare dintre Regele Mihai şi Ion Iliescu”. Anticipând acest articol (notă: a apărut ziua următoare, scris de Mihai Voinea, n.m.), voi relua nişte consideraţii mai vechi:

FONDUL CHESTIUNII: ANII 1990-1996

M.S. Regele Mihai I al României în dialog cu Philippe Viguié Desplaces (1992), în “O domnie întreruptă” (Ed. Libra, 1995, trad: Ecaterina Stamatin):

Marilena Rotaru: Scrisoare deschisă Consiliului Național al Audiovizualului. Despre corecta informare

„De 43 de ani de când practic jurnalismul de televiziune m-a preocupat rostirea adevărului, corecta informare, modul în care, prin misiunea acestei meserii, trebuie să educ, să formez, să modelez publicul. Cu această convingere am reușit să realizez, în condițiile cenzurii de dinainte de decembrie 1989, interviul cu Sergiu Celibidache (1979), trei documentare dedicate pictoriței Margareta Sterian (între 1979 și 1984; unul dintre ele premiat de ACIN și la un Festival Internațional de Film, deși nu fusese difuzat), Centenarul Cellei Delavrancea (spectacol cu public, în decembrie 1987), Dan Grigore și invitații săi (spectacol la Sala Radio în mai 1988). Toate acestea au văzut lumina ecranului numai după 1989. În 1985 mi se topeau șpalturile unui roman în curs de apariție: ”La Est de Firenze”, carte în care prim planul îl constituie cenzura din televiziunea acelor ani și din întreaga viață a românilor acelei epoci. Și această carte a fost tipărită după 1989, în 1995. …

Baronul roşu

(11 iunie 2012, o zi după alegerile locale, în urma cărora candidaţii din partea Uniunii Social-Liberale au obţinut procente majoritate în cele mai multe localităţi ale ţării):

Î: Exista riscul ca noii primari să devina baroni locali?

R: Acest risc exista totdeauna. Puterea ameţeşte minţile oamenilor. Unele persoane, cum ajung în anumite funcţii de decizie, îşi pierd uzul raţiunii. Acest lucru a fost sesizat şi de conducătorii alianţei (Uniunea Social Liberală – n.n.), dar nu-i suficient un simplu avertisment, vor trebui ţinute strâns (din acest punct de vedere) lucrurile şi aplicată legea, indiferent de persoană. (I.I.)

 

“Supradoza de putere”  înseamnă “deficit de opoziţie”.

Cel vinovat de rele nu este Răul.

Sistemul democratic nu se poate “juca” solo.