Arhive pe categorii: Anotimpuri

Săptămâna Patimilor

Anul trecut – în „Săptămâna Patimilor” (9-13 aprilie 2012), Răsvan publica pe blogul său (pe atunci, numit „Vindecătoru'”; din 18 aprilie 2013, se numeşte, simplu, „Jurnal”), o serie de articole pe care, dacă nu le-aţi parcurs atunci, vă invit să faceţi acest lucru acum.

Luaţi această „recomandare de lectură” drept o urare de bine, de Paşti.

LUNI„[…..] Cineva, un mare regizor, spunea că pianul este instrumentul pianiştilor, vioara-instrumentul violoniştilor, în timp ce trupul este instrumentul actorilor. Încerc să înţeleg pe Cel ce a spus: “Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu, care se frînge pentru voi”, într-o piesă care de două mii de ani se joacă cu Casa harului deschisă.”

MARŢI: „Opunerea, pe de o parte, a acestui  nou tip de deschidere, de orientare spirituală, a noii atitudini şi al unui nou limbaj de studiu […..] discursului evanghelic neoprotestant românesc conservator şi fundamentalist, pe de altă parte […..] se însoţeşte- spun eu-de lipsă de transparenţă, de ocultare […..] Ambele tabere se folosesc de imaginea Domnului din duminica floriilor, alungîndu-se din templu pe rînd, fără să ne lase să aflăm care din ei sunt zarafii şi care vînzătorii de porumbei.”

MIERCURI: „[….] “simbolistica templului lui Solomon devine nucleul tare în jurul căruia se structurează mişcarea şi gîndirea francmasonă modernă”. [….] La ieşirea din Templu, Isus a spus ucenicilor: “Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.” Şi tot în acel loc şi în acel context, Domnul a adăugat: ”Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.” Astăzi, învăţătura Domnului din Săptămîna Mare este mai actuală ca oricînd.

JOI: „[…..] Andrei Şerban încheia interviul (dat la o emisiune realizată de H.R. Patapievici) cu următoarea frază: “Nu sunt mai bun sau mai iluminat decît oricine…”. Vorba românului, gura păcătosului adevăr grăieşte… Cît de diferite sunt toate astea de învăţătura Domnului, nu mai e cazul să insist. E Joia Mare, ziua în care Mîntuitorul se pregătea să moară pe cruce pentru păcatele noastre. Ce viziune a avut El şi cum s-a pregătit pentru moarte şi ce viziune au oamenii şi cum ne sfătuiesc ei să trăim e cu totul altă poveste… Totul e să nu ne lăsăm înşelaţi, pentru că, aşa cum am scris ieri, răul poate apărea uneori ca o culme a inteligenţei şi a frumosului omenesc, un amestec criptat de adevăr şi de minciună.”

VINERI: „[….] În Vinerea Mare mama era tristă şi nu cînta muzică în casă. În schimb, lumea bătea covoare şi din cînd în cînd ploua şi mai întotdeauna bătea vîntul.”

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Anotimpuri, Jurnal, Sarbatoare

Am o poezie. Cine cunoaşte provenienţa ei?

Continuă lectura

12 comentarii

Din categoria Anotimpuri, Arta Literaturii

De (spre) Vreme

“Vremea (meteorologic vorbind) nu e niciodată rea, ci doar noi o privim cu răutate” (Mihail Sadoveanu, citat de Răsvan) 

Iar străzile nu sunt ele însele rele, ci numai vremea le atrage pizmuirea trecătorilor (constatarea subsemnatului, după mers prin ploaie şi grindină)

Un comentariu

Din categoria Anotimpuri

Buchet de flori: Strobel şi Lidia, Sezonov (de Mitică Holhos)

“….ce mică e lumea.

Am avut o mică discuţie cu soţia despre prietenii pe care mi i-am făcut în ultima vreme.

A venit vorba despre familia Sezonov.

Mama soacră are 94 de ani. Îşi aminteste bine de acest nume.

Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Anotimpuri, Moara lui Sezonov

Să nu urăşti. Creanga, piatra şi vântul. Iubeşte. Lumina şi căldura

“Să nu urăşti. […] Pentru ce ţi-ai complica şi chinui vieaţa cu patimă, care te poate împinge la acţiuni greşite ori excesive? Urăşti oare creanga care te răneşte? Piatra care te face să aluneci? Vântul care îţi biciuie faţa? Rupi creanga; azvârli piatra; întorci spatele vântului, – şi atât.” – C.Banu, “Grădina lui Glaucon” (XVII)           

Furtuna zice…

 Furtuna zice: Eu cunosc

Pe oameni că le sunt duşmană!

 Iar bruma zice: Îi cunosc

Şi eu, că ‘n suflet le fac rană!

 Dar soarele râdea: ‘i cunosc

Mai bine eu, că le dau hrană! 

( Poezie de Carmen Sylva)

După ce v-aţi lovit de viscol, stânci şi vreascuri, soarele cel zâmbăreţ vă mângâie!

 MORALA

Să nu urăşti.

Celui ce îţi bicuie faţa cu vorbe sau cu palme, îi întorci spatele.

Pe cel ce îţi pune beţe în roate, îl ţii cât mai departe de tine.

Iar de cel ce te răneşte, să rupi toate legăturile.

 

Să iubeşti.

De cel care te iubeşte, să legi cât mai strâns toate legăturile.

Pe cel ce îţi dă îmbrăţişarea călduroasă a prieteniei, să-l iei în braţe şi tu.

Celui ce îţi ţine sfeşnicul pentru a-ţi lumina drumul, să îi aprinzi şi tu o lumină ca să nu păşească nici el în întuneric.

3 comentarii

Din categoria Anotimpuri, Arta Literaturii

Inspiraţiunea Bătrânului din Cişmigiu. O lecţie de creativitate, într-o zi pentru inventivitate.

Un bătrânel simpatic stă pe o bancă în Cişmigiu. E nemişcat. După ce l-a urmărit şi a observat că nu se mişcă de minute bune, stând cu capul aplecat, o doamnă vine şi îl întreabă: 

– Domnule, la ce vă uitaţi cu atâta concentrare?

– La gureşeii porumbei cum mănâncă firmiturele de pâine.

– De ce?

– Ca să mă inspire.

 

Doamna nu înţelege răspunsul şi pleacă. Orele trec şi se face după-amiază. Văzând bătrânelul neclintit un sfert de ceas, cu capul ridicat, un copilaş vine şi îl întreabă: 

–  Domnule, la ce vă uitaţi?

– La cerul senin, la norii ce plutesc în văzduh şi la soarele ce luminează totul.

– Dar… de ce?

– Ca să mă inspire.

– Şi la ce vă trebuie inspiraţie?

– Inspiraţia ajută la creativitate.

 

Copilaşul nu înţelege ce vroia să spună moşneagul şi pleacă. Orele trec şi soarele stă să apună. Observând moşuleţul vreo 1000 de secunde, cum stă stană cu capul ‘nainte, o bătrânică mai tânără ca el vine şi îl întreabă: 

– Domnule, la ce vă uitaţi cu atâta admiraţie?

– La astrul de foc şi lumină cum coboară de sus şi cum lumea se scufundă încet în frig şi întuneric.

– Care este motivul?

– Ca să mă inspire.

– Şi de ce această nevoie de inspiraţiune?

– Inspiraţia ajută la creativitate.

– Dar creativitatea, de ce să aveţi nevoie de ea? Sunteţi scriitor?

 

Bătrânelul zâmbeşte, se uită la bătrânică şi îi răspunde numai la prima întrebare: 

– Creativitatea ajută la inventivitate.

– Dar la ce folos dacă pierdeţi timpul şi nu aveţi când să o folosiţi?

– Inventivitatea nu trebuie folosită atât în scopuri practice cât pentru a visa, a vedea dincolo de peisajul pitoresc. Observând o privelişte frumoasă, devii inspirat. Poţi să te uiţi la ea şi să încerci sentimente nenumărate. Stând cât mai mult în faţa acestei privelişti, devii creativ. Începi să faci asocieri plăcute cu alte imagini frumoase pe care le-ai mai văzut în timpul vieţii tale, care te bucură. După ce ai terminat această rememorare a frumosului ce l-ai văzut odată, devii inventiv. Începi să visezi locuri pe care nu le-ai văzut niciodată, să-ţi închipui un paradis…. pentru mine, acest paradis seamănă mult cu planeta noastră: are grădini încântătoare, mări fermecătoare, văzduhuri desfătătoare, fiinţe fascinante…. între ele, mai este ceva dincolo de Pământ, stele mângâietoare, nebuloase hipnotizante, o lumină strălucitoare de toate culorile…..

 

Iar apoi, o pauză lungă……………………………………………………………… după care bătrânica îi răspunde: 

– Dumneavoastră, domnule, nu aţi trăit degeaba şi aţi găsit înţelepciune la bătrâneţe.

– Nu, nici vorbă de asta, ea m-a găsit pe mine….

 

Şi atunci, în sfârşit, soarele apune, iar pe cer urcă luna şi stelele……  

5 comentarii

Din categoria Anotimpuri