Arhive lunare: Iulie 2013

Despre importanţa onestităţii în redarea genealogiei

Servicii Memorialistice

INTRODUCERE: „Oricare dintre noi avem, fie că ni-i cunoaştem, fie că nu, doi părinţi, patru bunici, opt străbunici şi tot aşa. Ei par să fie un dat de nezdruncinat, dar v-aţi gândit vreodată că strămoşii noştri pot fi şi ei inventaţi sau reinventaţi, că putem alege, conştient sau nu, pe care dintre înaintaşi să-i privilegiem şi pe care să-i ignorăm? [….] aceste alegeri nu sunt nici întâmplătoare, nici lipsite de sens [….]” – Filip-Lucian Iorga, „Strămoşi pe alese” [1]

Situaţia descrisă mai sus nu este în mod invariabil numai apanajul familiilor boiereşti: oricine poate alege din trecutul său genealogic doar aspecte convenabile, ignorându-le pe cele nefavorabile, poate prelua necritic merite ale înaintaşilor nedescrise tocmai precis, le poate el însuşi exacerba ori chiar scorni din nimic.

Compania Memoriae descurajează asemenea acţiuni. Recomandarea noastră nu se referă numai la evitarea falsurilor, ci şi la spunerea adevărului întreg.

Vezi articol original 652 de cuvinte mai mult

Un comentariu

Din categoria Universale

„Strămoşi pe alese” (Filip-Lucian Iorga)

Centrul de Genealogie

stramosi-pe-alese-calatorie-in-imaginarul-genealogic-al-boierimii-romane_1_produs„Îndemn pe cititor să se cufunde în lectura cărţii, care nu e numai interesantă şi adesea hazlie, ci şi cu adevărat pasionantă.“ (Neagu DJUVARA)

„În genere, fanteziile genealogice au fost tratate mai curând drept curiozităţi, evocate în note marginale, pentru pitorescul lor anecdotic. Este meritul lui Filip-Lucian Iorga de a introduce subiectul cu adevărat în istorie: în istoria mentalităţilor şi a reprezentărilor sociale. El arată în chip convingător că lucrul care contează până la urmă nu este atât realitatea strictă a unei descendenţe, cât propria reprezentare a acesteia şi mai ales receptarea publică. Ne aflăm în faţa unor strategii de legitimare, oglindind dorinţa de afirmare şi lupta pentru întâietate între familiile boiereşti, şi nu mai puţin efortul acestora de a se integra în aristocraţia europeană. E în fond o preluare, şi sub acest aspect, a modelului occidental, odată cu procesul de modernizare şi occidentalizare declanşat după 1800.“ (Lucian BOIA)

„Fascinantă…

Vezi articol original 441 de cuvinte mai mult

Un comentariu

Din categoria Universale

Librăria Humanitas Cişmigiu, 25 iulie, ora 19:00: Seara Radu Rosetti

„Amintirile lui Radu Rosetti se citesc ca un roman, dar un roman adevărat“ – Neagu Djuvara
invitatie-rosetti-25iulie2013

via Humanitas.ro

Despre acest eveniment puteţi citi şi pe Radio România Cultural.

„În copilăria şi tinereţa mea fostu-mi-a dat să fiu încunjurat de părinţi, rude, oameni de casă, ţarani şi slugi cari trăise viaţa celor dintăi şăsăzeci de ani ai veacului şi cari, de la bătrânii lor, auzise multe despre o viaţă şi obiceiuri şi mai îndepărtate în negura timpurilor. Mulţi din ei, în primul rând tata şi mama, erau nişte povestitori neîntrecuţi: cu dor îmi aduc aminte de lungile lor povestiri în lungile sări de iarnă, la ţară. Partea ce mi-a rămas în minte din multele lor povestiri spus-o-am şi eu treptat copiilor şi cunoştinţilor mele. Cu toţii m-au îndemnat să pun aceste amănunte ale vieţii noastre de altădată pe hârtie, ca să nu dispară fără urmă, odată cu mine.“- Radu Rosetti

«RADU ROSETTI (1853–1926) s-a născut la Iaşi şi era coborâtor, pe linie paternă, din doi domni ai Moldovei, Antonie Ruset şi Manole Giani-Ruset, şi urmaşul unor înalţi dregători. Pe linie maternă, se trăgea din ramura moldovenească a Ghiculeştilor, fiind nepotul domnitorului Grigore Alexandru Ghica. A doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu schimbările sale, nu mai era într-atât de prielnică pentru cariera politică şi administrativă a unui urmaş de boieri mari, care, de altfel, nici nu i s-a potrivit şi nici nu l-a atras. Avea chemare de istoric şi de scriitor şi a dovedit-o cu mai multe volume de proză, amintiri şi studii istorice.

Cititorii au pentru prima oară la îndemână seria completă a Amintirilor lui Radu Rosetti într-un singur volum, îmbogățit cu ilustrații, printre care se numără şi fotografii sau documente inedite legate de familia autorului.»

Un comentariu

Din categoria Istorie si Civilizatie, Memorialistica

Despre Efim „Cici” Sezonov

Cronica familiei Sezonov

Începem acest articol cu o mică incursiune genealogică: 

SEZONOV ALEXEI (rang C) s-a născut în 1869, în Basarabia, şi a trecut la Domnul în 1954, la Tulcea. El s-a căsătorit cu Anastasia „Nastia” Cudraţiov (n.1875-d.1948), tulceancă.

ALEXEI a avut cel puţin doi copii: un băiat, Petru, şi o fată, Lidia

  • LIDIA s-a căsătorit cu Karl Strobel. Lidia are o pictoriţă talentată. Strobel era „un bun muzician”, „activ în cadrul Bisericii Baptiste” [1, MITICĂ HOLHOS]. „În floarea vârstei”, a fost dirijor la o „biserică mare din Bucureşti” (poate Golgota), iar în ultima parte a vieţii a dirijat corul bisericii din Tulcea [2a, MIHAI CIUCĂ]. Între anii ’65-’68, a locuit o perioadă cu familia lui la Făgăraşi, unde, fiind specialist în tratamente termice”, „a lăsat o bună mărturie în urma şederii sale în întreprinderea nou-înfiinţată: UPRUC” [1, M.HOLHOS]. Lidia a murit „la câţiva ani după revoluţie…

Vezi articol original 1.045 de cuvinte mai mult

Un comentariu

Din categoria Universale

Cei 5 copii ai lui Adam Sezonov

Cronica familiei Sezonov

Mihai Ciucă mi-a adus în vedere  un detaliu pe care îl găsisem într-un necrolog a lui Emmanuel Sezonov (care fusese publicat online, dar de cam un an nu mai poate fi accesat) [*]:  

Emmanuel a mai avut o soră, Victoria, şi un frate, Paul.

Amândoi au părăsit ţara.

Victoria s-a mutat în Germania (la Peine), căsătorită (conform d-lui. Ciucă) cu un ofițer de poliție (pe numele Zielinski, poate polonez).

Paul s-a mutat în Australia (la Melbourne) [acest lucru a fost confirmat şi de către doamna Dunea Sezonov din Tulcea].

Astfel, Adam Sezonov şi Lidia Resner au avut cinci copii: pe Albert, pe Emmanuel, pe Willy(care ar fi fost de fapt înfiat, având legături cu familia Resner), pe Paul, pe Victoria.

Neştiind ordinea naşterii lor, rangurile anterior presupuse rămân la nivelul de supoziţii.

O lămurire a acestui situaţii ar putea fi găsită în…

Vezi articol original 76 de cuvinte mai mult

Un comentariu

Din categoria Universale

O floare pentru Nicolae Mavrogheni, un „personaj paradoxal”

MavrogheniRealizez aici un modest rezumat al Conferinţei „O floare pentru Mavrogheni”, care a avut loc astăzi (20 iulie 2013, ora 11:00), în faţa Muzeului Ţăranului Român (intrarea de pe Şoseaua Kiseleff, care astăzi era închisă „pentru sport şi mişcare în aer liber”, cum se obişnuieşte în fiecare an).

Subiectul conferinţei, propus de moderatorul ei (dr. Șerban Anghelescu), a fost, bineînţeles, domnitorul Nicolae Mavrogheni (1786 – 1790), un „un domnitor care și-a pus amprenta asupra acestui loc”, şi despre care am încercat să scriu, într-un articol mai vechi.

Pe lângă dl. Şerban Anghelescu, a vorbit prof. dr. Silviu Angelescu, autorul romanului „Calpuzanii” (1988, Ed. Cartea Românească), care îl include pe Nicolae Mavrogheni ca personaj (dar nu protagonist). Celălalt invitat, prof. dr. Nicolae-Şerban Tanaşoca, a absentat de la conferinţă. A fost semnificativă participarea directorului muzeului, dl. Virgil-Ştefan Niţulescu.  

Locaţia aleasă este semnificativă, pentru că Mavrogheni chiar „și-a pus amprenta asupra acestui loc”, care nu este doar Bucureştiul (în general), ci chiar spaţiul în care se află astăzi şi Muzeul Ţăranului Român – spaţiu care nu exista înaintea domniei lui Mavrogheni [*], el apărând în cadrul unui proiect de extindere a capitale (care, până atunci, se întindea doar până la Calea Victoriei).

Câteva idei de la conferinţă:

Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie, Jurnal

Conferinţa „O floare pentru Mavrogheni”, 20 iulie 2013, ora 11:00 (Muzeul Ţăranului Român, Şoseaua Kiseleff nr.3)

«Pentru că, și în acest sfârșit de săptămână, se închide circulația autoturismelor pe Kiseleff, iar Șoseaua se va deschide pietonilor pentru sport și mișcare în aer liber, Muzeul Țăranului iese din nou în stradă. De această dată, am pregătit o conferință despre Nicolae Mavrogheni, un domnitor care și-a pus amprenta asupra acestui loc.

Mavrogheni

Vă așteptăm sâmbătă, 20 iulie 2013, de la ora 11.00, pe esplanada din fața Muzeului Țăranului, la conferința O floare pentru Mavrogheni.

Invitați: prof. dr. Silviu Angelescu și prof. dr. Nicolae-Şerban Tanaşoca
Moderator: dr. Șerban Anghelescu

Grafică: Mircea Tancău

Eveniment realizat cu sprijinul Clubului Țăranului.”

(preluat via Facebook Muzeul Ţăranului Român)

Un comentariu

Din categoria Jurnal