Arhive pe etichete: 1940

A abdica spre a-ţi face datoria

Discutam, la sfârşitul lunii trecute (iulie 2013), cu prietenul şi ruda mea, Răsvan, despre 23 august 1944.

Amândoi ne-am referit la Neagu Djuvara (care a împlinit de curând 97 de ani!), care a trăit acele evenimente „din lăuntrul lor” (el se consideră, cu excepţia Majestăţii Sale, Regelui MIhai I, „singurul supraviețuitor din grupul care a făcut 23 august”).

Redau, mai întâi, idei dintr-un interviu către RFI din 2011: 23 august ’44 a fost „o abdicare catastrofală, dar necesar㔓(am luat parte la ea, deci), nu pot să (o) condamn. Sunt de atunci atâtea comentarii împotrivă… ca și când s-ar fi putut face altceva decât un armistițiu în momentul acela! Sunt foarte multe voci de atunci care își închipuie că Antonescu ar fi putut să facă o pace mai bună, adică un armistițiu mai bun”. Totuşi, 23 august ’44 nu poate fi transformat „într-un act eroic”, care să fie „glorificat an de an” – cum au făcut chiar comuniştii! Nu cred că e ceva de aniversat, nici chiar pentru „simpatizanţii actului„. 

Următoarea trimitere a fost făcută de Răsvan (care mi-a recomandat această carte, iar eu am cumpărat-o în câteva zile) – din „Există istorie adevărată” (Neagu Djuvara, Humanitas, ed. a V-a, 2011). Acolo, istoricul aplică metoda „counterfactual conditions” asupra momentului cedării Basarabiei şi Bucovinei de nord (iunie 1940); închipuindu-i-şi ce s-ar fi întâmplat dacă atunci nu ar fi fost cedat teritoriul, ci s-ar fi optat pentru rezistenţă:

Continuă lectura

Anunțuri

12 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie, Omul Joi

Un tânăr onorând un mare Rege (25 octombrie 2011)

LUMEA, MUZICA ŞI ANUL REGELUI:

UN TABLOU ÎNTREGIT AL MAJESTĂŢII SALE

NIHIL SINE DEO.

NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU.

Anul acesta, pe 25 octombrie, Majestatea Sa Regele Mihai I al României a împlinit 90 de ani. Aceasta este o vârstă onorabilă şi nu sunt mulţi acei oameni cei care ajung la ea. Majestatea Sa a fost binecuvântat de Domnul cu o viaţă lungă. Când m-am gândit la acest lucru, am dorit să-i urez Regelui Mihai “bucurie şi satisfacţie pentru o viaţă împlinită şi echilibrată”. Şi totuşi, nu am putut să nu adaug “[….] cu tot tragismul ei”. De fiecare dată când îl văd pe Majestatea Sa simt, în adâncul sufletului meu, o părere de rău. De ce îmi pare rău? NU pentru că Regele Mihai nu şi-a putut împlini destinul (acela de a fi Rege). NU pentru că timp de 44 de ani (1948 – 1992) Majestatea Sa nu s-a putut reîntoarce pe pământul patriei sale, hoinărind prin Europa ca un rege fără de ţară. NICI MĂCAR pentru că un om care şi-a iubit ţara precum Regele Mihai este acum jignit de cei pentru care interesele naţionale sunt pe locul doi. Fireşte, REGRET toate aceste lucruri, dar cel mai rău îmi pare că poporul român nu vede în Maiestatea Sa ceea ce ar trebui să vadă: un exemplu de demnitate şi hotărâre, de cumpătare şi curaj, de statornicie şi iubire, un om de stat adevărat.

Continuă lectura

3 comentarii

Din categoria Monarhia salveaza Romania, Omul Joi

O fabrică, un pistol şi o pereche de pantofi

Noi suntem eliberatori, nu hoţi!”. Aşa puteau zice toţi militarii români trimişi în 1944 pe Frontul de Apus să elibereze Europa de Vest de sub ocupaţia naziştilor. Printre aceştia, se afla şi bunicul meu, Mircea Mitroi, care îşi începuse astfel discursul pentru a-şi stăpânii ostaşii, dornici să jefuiască o fabrică de încălţăminte. Dar înainte să vă povestesc despre asta, să privim spre trecut… Al Doilea Război Mondial a început pe 1 septembrie 1939, odată cu invadarea Poloniei de către trupele germane şi, la 17 septembrie, de trupele sovietice. România a simţit zguduiala celei de a doua conflagraţii mondiale un an mai târziu, în 1940, după ce a fost constrânsă să-şi cedeze din teritorii: în iunie, Basarabia şi Bucovina de Nord către Rusia lui Stalin; în august, Nordul Transilvaniei către Ungaria lui Horthy; în septembrie, Cadrilaterul către Bulgaria ţarului Boris al III-lea. Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Omul Joi

Mărăşeştii şi Mărăştii fruntaşilor generaţiei contemporane

DATA: 11/09/2011

SUBIECT: “Turtucaia învăţământului romănesc” şi Ruşinea Cedării Basarabiei

“Dragă domnule Răsvan Cristian,

Examenul de bacalaureat de anul acesta a fost un dezastru. 60% sau picat in vara şi 81% în toamnă. Asta îl indreptăţeşte pe academicianul Florin Constantiniu să compare bacalaureatul din România de anul acesta cu cea mai ruşinoasă înfrângere a României din Primul Război Mondial, Bătălia de la Turtucaia din 18/19-24 august 1916 [S.V.]. Ţară de secăcturi […] căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari […]”, nota Octavian Goga la 17 noiembrie 1916 în jurnalul său, citat pe care academicianul îl foloseşte adesea, deoarece reflectă şi realitatea zilelor noastre. (Revista “ISTORIE ŞI CIVILIZAŢIE”, Anul III, Nr. 23/august 2011, p.3)

Continuă lectura

3 comentarii

Din categoria Jurnal, Omul Joi

“Olimpicele” dintre Olimpiade

De regulă, din patru în ani patru ani, începând din 1896, are loc evenimentul sportiv internaţional a cărei denumire constitutie câteodată prilejul de comitere a unei confuzii de natură semantică.

Primele jocuri olimpice au avut loc în Grecia, în vara anului 776 î.Hr., deschizând astfel ciclul unor perioade succesive de patru ani care, după 1170 de ani de respectare cu sacralitate a tradiţiei jocurilor de către poporul grec (până în 394 d.Hr., când au fost interzise de împăratul roman Teodosius I), nu au mai cunoscut competiţiile sportive timp de 1502 ani, la sfârşitul cărora un baron francez idealist a reînviat tradiţia olimpică (1896), care se respectă continuu de 116 ani (cu trei excepţii: 1916, 1940, 1944).

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Gramatica ilustrata, Jocurile olimpice