Arhive pe etichete: Ferdinand I

Istoria României între 1927 şi 1947

Mă gândeam că ar fi foarte utilă o lucrare privind Istoria României între 1927 şi 1947, de la moartea regelui Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (20 iulie 1927) la abdicarea silită a regelui Mihai I al României (30 decembrie 1947).

Notez această idee pentru a-mi asuma paternitatea ei 🙂

Ideea mi-a fost sugerată de o mărturisire a Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României din volumul de convorbiri cu Mircea Ciobanu:

„Aş vrea să citesc o carte de istorie care să nu treacă peste nici un moment important al vieţii politice şi sociale româneşti din momentul intrării României în război (1941 – n.m.), până la instalarea ilegală a regimului aşa-zis democrat. O carte plină cu documente, şi nu cu interpretări mai mult sau mai puţin partizane.” [*]

Ori, ca să înţelegi cum de s-a petrecut ce s-a petrecut în 1941 şi după aceea, trebuie să te întorci înainte: lucrurile încep cu Carol al II-lea (1930-1940), care a doborât Regenţa (1927-1930) – deci trebuie început de la moartea regelui Ferdinand I.

__________

Notă: [*] „Convorbiri cu Mihai I al României”, Mircea Ciobanu, Ed. Humanitas, ed.III, 2008, p.178

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Idei de lucrări, Jurnal

A acceptat Maria de Edinburg propunerea de căsătorie a Prinţului Ferdinand de Hohenzollern din compasiune?

Mi-am amintit, la un moment dat, idea din titlu, care îmi rămăsese citind un articol din revista „Istorie şi civilizaţie”, idee pe care – căutând-o ieri în „oceanul virtual” – n-am găsit-o nicăieri. Astfel, o «lansez» eu, citând din respectivul articol (al istoricului prof.univ.dr. Ion Bulei), cu referire la teza de doctorat a doamnei Olga Sandu, „Regina Maria şi viaţa politică a României în periaoda desăvârşirii şi consolidării statului naţional unitar (1914-1917)”: 

„În toamna lui 1891, Ferdinand tocmai era într-o călătorie prin Europa, pentru a se vindeca de dorul Elenei Văcărescu (cum se repetă istoria! Fiul său, Carol, tot pentru a se vindeca de o dragoste – de Zizi Lambrino – se va duce şi el într-o călătorie, nu doar prin Europa, ci prin lume!). Şi la Wilhelmhoehe, lângă Cassel, la manevrele imperiale organizate de Wilhelm al II-lea, într-un palat de secol 18, o cunoaşte pe Maria.

Continuă lectura

5 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

O fi fost Alexandru Tzigara-Samurcaş un fiu nelegitim al Regelui Carol I?

Îi mulţumesc Domnului Virgil Ştefan Niţulescu, actualul director al MNŢR, primului istoric cu care am discutat despre acest subiect, în august 2013, care mi-a explicat de ce pe site-ul Muzeului Naţional al Ţăranului Român: «Se naşte la 4 aprilie 1872, în Bucureşti, într-o veche familie de mici boieri» – «Toată lumea spune că Samurcaș era fiul lui Carol și că, din cauza asta, a fost favorizat de familia regală (deşi, evident, se pot găsi şi alte explicaţii – n.VŞN). Sigur că nu puteam să scriem așa ceva pe site»:

Am citit prima oară afirmaţia că istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaș (n. 23 martie 1872 [SV] / 4 aprilie [SN], Bucureşti – d. 1 aprilie 1952, București) – «ctitor» al Muzeului etnografic, de artă naţională, artă decorativă şi artă industrială”, redenumit în 1915 „Muzeul de artă națională Carol I” (al cărui director a fost din 1906 până în 1948) – ar fi fost fiul nelegitim al Regelui Carol I în cartea istoricului Lucian Boia, «”Germanofilii”», prin august anul trecut (2013):

Continuă lectura

7 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie, Jurnal

Un tânăr onorând un mare Rege (25 octombrie 2011)

LUMEA, MUZICA ŞI ANUL REGELUI:

UN TABLOU ÎNTREGIT AL MAJESTĂŢII SALE

NIHIL SINE DEO.

NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU.

Anul acesta, pe 25 octombrie, Majestatea Sa Regele Mihai I al României a împlinit 90 de ani. Aceasta este o vârstă onorabilă şi nu sunt mulţi acei oameni cei care ajung la ea. Majestatea Sa a fost binecuvântat de Domnul cu o viaţă lungă. Când m-am gândit la acest lucru, am dorit să-i urez Regelui Mihai “bucurie şi satisfacţie pentru o viaţă împlinită şi echilibrată”. Şi totuşi, nu am putut să nu adaug “[….] cu tot tragismul ei”. De fiecare dată când îl văd pe Majestatea Sa simt, în adâncul sufletului meu, o părere de rău. De ce îmi pare rău? NU pentru că Regele Mihai nu şi-a putut împlini destinul (acela de a fi Rege). NU pentru că timp de 44 de ani (1948 – 1992) Majestatea Sa nu s-a putut reîntoarce pe pământul patriei sale, hoinărind prin Europa ca un rege fără de ţară. NICI MĂCAR pentru că un om care şi-a iubit ţara precum Regele Mihai este acum jignit de cei pentru care interesele naţionale sunt pe locul doi. Fireşte, REGRET toate aceste lucruri, dar cel mai rău îmi pare că poporul român nu vede în Maiestatea Sa ceea ce ar trebui să vadă: un exemplu de demnitate şi hotărâre, de cumpătare şi curaj, de statornicie şi iubire, un om de stat adevărat.

Continuă lectura

3 comentarii

Din categoria Monarhia salveaza Romania, Omul Joi

Cum se plâng eroii….

Pe 18 decembrie 2011, s-a stins un patriot ceh, un erou,Václav Havel.

Pe 17 decembrie, cu o zi înainte, murise un dictator corean, Kim Jong-Il.

 

Moartea lui Havel a fost anunţată au lacrimi în ochi.

Moarea lui Kim a fost anunţată cu bocete dar fără nici o lacrimă.

 

Au murit mulţi dictatori, dar nicăieri nu au primit strigătele populaţiei.

Mao a primit trei minute de tăcere.

Pe Stalin l-au ţinut în mausoleum, apoi l-au dezgropat şi uitat lângă zidurile Kremlinului.

Franco a primit o simplă înmormântare.

 

Alţi dictatori nu au ajuns nici până aici.

Hitler, Mussolini, Ceauşescu, Idi Amin, Saddam, Gaddafi

Ei au plătit pentru păcatele lor în timpul vieţii pe pământ sau, mai bine zis, la sfârşitul ei.

 

Castro, Mugabe, Chávez, ei de ce sfârşit credeţi că o să aibă parte?

În nici un caz cel pe care-l va primi Kim Jong-Un, dacă coreeni nu învaţă nimic.

 

Unui mare conducător sau unui erou al ţării nu-i trebuie nici strigăte, nici urlete, nici plecăciuni.

Doar să aibă parte de o moarte demnă, o înmormântare rezonabilă şi să nu fie uitat.

 

Cu mult timp înainte să apară cultul personalităţi, acum aproape 2400 de ani, Mencius spunea:

“Niciodată oamenii nu-şi vor supune inimile celui care foloseşte puterea pentru a le forţa obedienţa, ci vor îngenunchia doar din cauză că nu au putere să reziste. Dar când se supun dreptăţii, ei o vor face sincer şi vor fi fericiţi din adâncul inimii lor”

 

Şi, ca să închei cu memoria unui adevărat patriot, un neamţ care a fost mai român decât alţi români,

Voi conduce ca un bun român

citiţi cuvintele de despărţire scrise de un militar care şi-a luat adio de la regele său mai frumos decât orice scriitor:

 

Plâng ostaşii faptelor “cruciuliţei albastre”; plâng cei 260 de copii al Măriei Tale. În sufletul lor dimineaţa de Sf. Ilie a înmuiat oţelul faptelor şi, pe obrajii sărutaţi de Măria Ta, au început să se furişeze astăzi lacrimi.

Ai încredere în fii ţării. Au trecut treisprezece ani de veghe, de muncă fără răgaz, de sacrificii. Lasă grijile, lasă truda – eşti obosit – dormi, Măria Ta. 

Acolo sus, cavalerii plecaţi înainte Măriei Tale îţi vor ieşi în cale. Te va primi înţeleptul regel Carol, cu Marele Mihai şi mult chinuitul în trecerea lui prin această lume Avram Iancu…. 

Şi cei care au muncit în această ţară te vor fi primit ca regele muncii, şi cei care au suferit ca Regele suferinţei, iar cei care au birut, ca pe un biruitor ce s-a biruit pe el însuşi. 

Căci dacă n-ai fi fost rege, Măria Ta, te făcea fapta rege – Gheorghe Bâgulescu, 23 iulie 1927

2 comentarii

Din categoria Eroi adevarati

Isteria Trecerii unui An. Despre tradiţii ce trebuie schimbate.

Acum 6 ani, la Nantes, oraş din Vestul Franţei, un grup de oameni realişti s-au adunat pentru a protesta împotriva timpului care trece. Împotriva şaradei promisiunilor că anul care vine le va aduce numai bucurie. Împotriva unei nonsărbători, unei isterii inutile, un timp de băut, de certat şi de superstiţii!

Trecerea anului nu este motiv de bucurie. Numai începutul este. Ideea este că noi ne orientăm greşit, foarte, foarte greşit, că nu sărbătorim ce, cum şi când trebuie!

„Când?” Da, anul NU trece la ora 12:00 fix! Mişcarea de revoluţie a planetei durează 365 de zile, şase ore, nouă minute şi nouă secunde. Anul trece la 6:09:09!!!!

Cumplită revelaţie, nu? De asta e REVELION!

De fapt, cei din Nantes nu se opuneau arfitifiilor, şampaniei, noului calendar, statului până târziu şi promisiunilor deşarte, deşi şi acestor lucruri.

De fapt, “tradiţiile” Revelionului (cum le numim noi, de parcă Ferdinand, Carol, Cuza, Cantemir, Brâncoveanu, Viteazu, cel Mare, Bătrânul, Basarab, Bogdan, Decebal, Burebista, Dromihete, primul trac şi omul de cavernă îl sărbătoreau toţi în “moda” noastră!), deci revin, “tradiţiile” Revelionului trebuie schimbate. 

Google şi-a învăţat lecţia!

Iată ce trebuie făcut:

1) Te scoli la ora 6:00, îţi pui ceasul să sune.

2) Faci trei minute sport, până la 6:03.

3) Meditezi două minute, iei aer rece de afară, până la 6:05.

4) Cânţi un minut, să ai voce puternică, până la 6:06.

5) Citeşti semnificaţia anului nou încă un minut, până la 6:07.

6) Faci curat prin casă un minut şi jumătate, până la 6:08:30

7) Următoarele 30 de secunde le petreci cu calendarul vechi în mână şi calendarul nou, iar când trece anul, ştii ce trebuie să faci cu unul din ele…..

2 comentarii

Din categoria Universale