Arhive lunare: August 2013

Proteste în toată ţara şi nu numai

Un „centralizator” al protestelor ce au loc împotriva exploatării cu cianuri a Roşiei Montane – pentru a cărei realizare s-a luat de curând pasul decisiv, prin aprobarea unui proiect de lege de către Guvern (29 august) care va trece prin Parlament, apoi la Preşedintele României şi – în fine – exploatarea se va afla în legalitate. Există multe motive pentru împotrivirile faţă de această acţiune (ecologice, sociale, culturale, economice, politice, morale). Iar cei împotrivă se manifestă. Cei „pentru” aşteaptă parlamentarii….

Lupta pentru Roşia Montană

Clic pe imagine

harta Rosia Montana 1 septembrie 2013

Vezi articol original

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Universale

Prezumtiva stenogramă (2) „RUMANIA: Take Him Away” – Revista americană Time din 1 septembrie 1947

EVRIKA! În final, graţie istoricului Jacques de Launay – autor al operei „Mari Decizii ale celui de-al doilea război mondial” (cu volumul 2, 1942-1945), tradusă în 1988 în România (Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, traducere din franceză de Marcel şi Dan GHIBERNEA), am aflat lucruri deosebit de importante referitoare la prezumtiva stenogramă, pe baza cărora pot concluziona că aceasta nu este autentică, ci speculativă. 

Un comentator semnând „Marian” a făcut o precizare importantă referitoare la prezumtiva stenogramă, pe blogul lui George Damian:

„Sursa înregsitrarii este revista americana Time, datata 1 septembrie 1947 (la o saptamâna dupa fastuoasa serbare populara ce a aniversat 23 august).În mod evident, revista Time nu era accesibila românilor în perioada stalinista, si deja uitata (ca si regele) în perioada ceausista. Dupa ’89, nu prea s-a dat atentie.Sursa cea mai apropiata în timp este tot internetul, unde a aparut în 2007, pentru a fi dezgropata mai alaltaieri.” (aici)

Am verificat acest lucru şi am descoperit că Marian avea dreptate:

În revista americană Time din 1 septembrie 1947, a apărut un articol intitulat „RUMANIA: Take Him Away”.

Pe site-ul Time poate fi accesată doar introducerea (pentru cei care nu au o subscripţie plătită):

Continuă lectura

5 comentarii

Din categoria Atitudini, Istorie si Civilizatie, Reconstituiri

Prezumtiva stenogramă a convorbirii dintre Regele Mihai şi Antoneşti, din 23 august 1944

EVRIKA! În final, graţie istoricului Jacques de Launay – autor al operei „Mari Decizii ale celui de-al doilea război mondial” (cu volumul 2, 1942-1945), tradusă în 1988 în România (Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, traducere din franceză de Marcel şi Dan GHIBERNEA), am aflat lucruri deosebit de importante referitoare la prezumtiva stenogramă, pe baza cărora pot concluziona că aceasta nu este autentică, ci speculativă. 

UPDATE – PARTEA A II-a. Prezumtiva stenogramă a fost publicată în Revista americană „Time”, la 1 septembrie 1947 (în limba engleză).

Aşa cum am promis, voi scrie despre o prezumtivă înregistrare a convorbirii Regelui Mihai cu Ion Antonescu şi Mihai Antonescu din 23 august 1944 (în Salonul Galben), publicată de revista “Art-Emis” la 18 august 2013 şi preluată în presă înaintea demonstrării autenticităţii ei.

EXISTENŢA

Existenţa unei asemenea stenograme ar fi menţionată de Dinu C. Brătianu, într-un document din arhive (Fond C.C. al P.C.R. – Secția Cancelarie – Dosar 215/1944), în care îi atribuie Regelui următoarele spuse: „Am înregistrat pe placă convorbirea cu Antoneștii și nu veți mai avea nevoie de nici o lămurire mai mult.” 

George Damian mai scrie despre un alt „zvon”, povestit lui de către istoricul Florin Constantiniu:

Continuă lectura

6 comentarii

Din categoria Atitudini, Istorie si Civilizatie

Datoria nulă

Publicând ieri un articol despre 23 august 1944 (cu referire la Neagu Djuvara), am primit un comentariu destul de ciudat, semnat „Cristi Vasilescu”, în care, indirect, afirmă că i-am trădat pe germani:

„[….] Momentul 23 august 1944 este unul in care ratiunea trebuie sa cedeze locul demnitatii nationale, numai ca se pare ca fermentul dizolvant a patruns in sferele cele mai inalte, dictand capitularea. Indiferent de consecinte, la 23 august 1944 romanii aveau datoria si obligatia sa crape alaturi de nemti. Prin cutitul infipt in spate Germaniei in cele 2 Razboaie Mondiale nu o sa ne mai recapatam niciodata locul pe care il meritam in lume.”

Nu sunt de acord cu nici una dintre cele 3 afirmaţii:

1) „Momentul 23 august 1944 este unul in care ratiunea trebuie sa cedeze locul demnitatii nationale [….]” -> Eu cred că demnitatea naţională era pătată de mult (de când am cedat Basarabia şi Bucovina de nord, în 1940, apoi de când ne-am aliat cu Germania nazistă), aşa încât, în 1944, n-aveam ce demnitate să apărăm: doar s-o recâştigăm.

2) „romanii aveau datoria si obligatia sa crape alaturi de nemti” -> Eu cred că alianţa cu Germania nazistă a fost o greşeală. Reichul era o epavă care se scufunda, iar căpitan era un nebun pe nume Hitler. Ce datorie aveam noi faţă de ei?

Continuă lectura

11 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

A abdica spre a-ţi face datoria

Discutam, la sfârşitul lunii trecute (iulie 2013), cu prietenul şi ruda mea, Răsvan, despre 23 august 1944.

Amândoi ne-am referit la Neagu Djuvara (care a împlinit de curând 97 de ani!), care a trăit acele evenimente „din lăuntrul lor” (el se consideră, cu excepţia Majestăţii Sale, Regelui MIhai I, „singurul supraviețuitor din grupul care a făcut 23 august”).

Redau, mai întâi, idei dintr-un interviu către RFI din 2011: 23 august ’44 a fost „o abdicare catastrofală, dar necesar㔓(am luat parte la ea, deci), nu pot să (o) condamn. Sunt de atunci atâtea comentarii împotrivă… ca și când s-ar fi putut face altceva decât un armistițiu în momentul acela! Sunt foarte multe voci de atunci care își închipuie că Antonescu ar fi putut să facă o pace mai bună, adică un armistițiu mai bun”. Totuşi, 23 august ’44 nu poate fi transformat „într-un act eroic”, care să fie „glorificat an de an” – cum au făcut chiar comuniştii! Nu cred că e ceva de aniversat, nici chiar pentru „simpatizanţii actului„. 

Următoarea trimitere a fost făcută de Răsvan (care mi-a recomandat această carte, iar eu am cumpărat-o în câteva zile) – din „Există istorie adevărată” (Neagu Djuvara, Humanitas, ed. a V-a, 2011). Acolo, istoricul aplică metoda „counterfactual conditions” asupra momentului cedării Basarabiei şi Bucovinei de nord (iunie 1940); închipuindu-i-şi ce s-ar fi întâmplat dacă atunci nu ar fi fost cedat teritoriul, ci s-ar fi optat pentru rezistenţă:

Continuă lectura

12 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie, Omul Joi

În Finlanda şcoala nu este obligatorie, dar educaţia este!

Despre sistemul de educaţie din Finlanda, care astăzi este „printre cele mai de succes din lume”. La final, o comparaţie cu România.

Elena Dragomir

2În timpul Evului Mediu şi la începutul Epocii Moderne, Biserica a fost cea care a avut în grijă educaţia maselor din Finlanda. Tot ea este cea care, începând cu secolul al XVII-lea, şi-a propus să îi înveţe pe finlandezi să citească.  Un decret bisericesc din 1686 a stabilit că toţi cei care doreau să se căsătorească trebuiau să facă mai întâi dovada că ştiau să citească.

Vezi articol original 2.774 de cuvinte mai mult

Un comentariu

Din categoria Universale

„O viaţă capătă mai mult sens atunci când este scrisă”

Servicii Memorialistice

Monica Pillat (n.1947), într-o discuţie cu Horia-Roman Patapievici la emisiunea „Înapoi la Argument” din 16 aprilie 2009, referitoare la volumul „Biruinţa unei iubiri” (corespondenţa între Dinu Pillat şi Cornelia „Nelli” Pillat, părinţii ei), spune:

„Cred că o viaţă capătă mai mult sens atunci când este scrisă” [*]

Aceasta este o apologie frumoasă pentru scrierea vieţii.

Când cineva nu-şi va fi scris auto-biografia (din diverse motive), scrierea unei cărţi despre viaţa lui de către un altul poate să-i dea sens vieţii lui? Poate în faţa cititorilor (în special familiei şi prietenilor), da…

Problema evocării prin volume memorialistice este că acestea aparţin mai degrabă „istoriei reci”, „scrierii pe suport de materie moartă”, şi nu „scrierii în suflet” – caz în care „evocarea e ceva viu, precum viu este sufletul” (cum frumos precizează dl.Patapievici, aplicând asupra evocărilor fiinţelor vii argumentul lui Platon împotriva scrierii).

monica_pillat

Imagine via „NoiNu” – „In asteptarea Ceasului…

Vezi articol original 32 de cuvinte mai mult

Un comentariu

Din categoria Universale