Regele Mihai a plecat sărac din ţară la 3 ianuarie 1948! A fost cel mai sarac rege din exil!

Oana Demetriade, cercetător CNSAS:

„Am ales să punem un document, chiar din momentul plecării suitei regale în exil – un exil impus, trebuie să spunem – de la începutul lunii ianuarie 1948, unde poliția consemnează metodic, pe ore, tot ce s-a întâmplat în acea dimineață. Adică: suita a venit în gara Sinaia, unde erau câțiva ziariști străini, care aflaseră despre ce se întâmplă și voiau să facă anumite reportaje. Au fost îndepărtați.

A apărut Majestatea sa, însoțit de regina-mamă Elena, toate bagajele au fost verificate de agenții poliției; […]Majestatea sa a avut 12 sau 20 de geamantane și atât. Asta a fost „averea” cu care a plecat. La graniță trenul a fost oprit și s-a făcut o percheziție asupra suitei sale.

Majestatea sa a reușit să ia în exil 10-15 persoane, care făceau parte din suita regală. Toți aceștia, știind că pleacă în exil, au încercat să-și ia cu ei ce au putut: bani, bijuterii. Toți au fost confiscați. Sunt documentele semnate de aceste persoane: cum și ce li s-a confiscat.”

EXPOZITIE | Doi cercetători fac lumină în cazul Regelui instrumentat de Securitate

http://www.radardemedia.ro/expozitie-doi-cercetatori-fac-lumina-in-cazul-regelui-instrumentat-de-securitate/

***

Agenții Securității scriu în rapoartele lor că: Mihai e cel mai sărac rege din exil. Regele avea parte de o mulțime de blocaje din partea Securității comuniste. Mai mult, acesta nu putea să participe la întâlniri oficiale, pentru că nu putea susține financiar protocolul.

Dacă Regele Mihai era omorât la 30 decembrie 1947, România nu mai avea viitor!

Am auzit adesea afirmaţia că Regele Mihai ar fi trebuit, conform dorinţelor unor conaţionali de-ai noştri, să nu abdice la 30 decembrie 1947, cu preţul vieţii Majestăţii Sale.

Într-un interviu acordat pentru filmul Dinastia. Ultimul rege. Abdicarea, difuzat ieri pe TVR2, istoricul Neagu Djuvara răspunde astfel acestei idei (citez din memorie): „Dacă Regele Mihai murea la 30 decembrie 1947, România nu mai avea viitor!”.

Între 1948-1989, Regele Mihai a fost o speranţă în exil.

De numele Majestăţii Sale se leagă iniţiativa de unificare politică a românilor din exil, Comitetul Naţional Român, numeroase proteste adresate forţelor occidentale faţă de abuzurile regimului comunist din România, mesajele pentru români difuzate prin „Europa liberă”…

Plecând în exil, Regele a putut asigura continuitatea Dinastiei Române.

***

Familia Regală a României a făcut atâtea pentru noi după 1990!

Să fi fost Ferdinand I un rege slab?

Încă din copilărie, Ferdinand a fost remarcat ca o fire introvertită. Avea însă o mare cultură: vaste cunoştinţe în botanică (putea să rivalizeze cu mari specialişti), ştia latina, greaca şi ebraica, era un admirator al lui Wagner şi a lui Confucius etc.

Înainte de a-l acuza de a fi fost un rege slab, să ne întrebăm:

Un rege slab, catolic devotat, şi-ar fi botezat toţi copii în religia ţării de adopţie, cu preţul excomunicării sale?

Un rege slab ar fi acceptat ieşirea ţării din neutralitate, intrând în război împotriva ţării de provenienţă?1

Un rege slab ar fi acceptat rezistenţa din 1917 şi ar fi mers în tranşee să promită ţăranilor pământ?

Un rege slab ar fi refuzat să semneze pacea cu Puterile Centrale, când toţi îşi pierduseră speranţa unei victorii (cu excepţia consoartei sale, regina Maria)?

Un rege slab l-ar fi tăiat de la succesiune pe propriul fiu, Carol?

De când este bunătatea sufletească o slăbiciune?

Neagu Djuvara explică interesul de a avea o monarhie de origine străină

„Pe cei care nu înţeleg de ce e nevoie de monarhie, şi mai cu seamă de ce e nevoie de un monarh de origine străină, îi invit pur şi simplu să privească harta Europei şi să urmărească toate monarhiile care există astăzi: aproape nici una nu este originară din ţara unde domneşte.

În Spania avem un Bourbon de origine franceză.

În Anglia şi în Belgia regii sunt de origine germană.

În Suedia sunt de origine franceză.

În Norvegia, de origine daneză.

Numai în Danemarca mi se pare că regii sunt de origine daneză

– fără a ţine seama că, la fiecare generaţie, prin căsătorie se înrudesc cu familii domnitoare străine.

Eminescu şi Monarhia

Monarhia este un subiect de mare actualitate. Deşi deseori asociată trecutului, perspectiva revenirii la Regat capătă, în România, din ce în ce mai multă substanţă.
De 15 ianuarie, ziua poetului Mihai Eminescu, monarhist şi susţinător al regelui Carol I, afirmăm:
„Respingerea a tot ce este republică, mai mult sau mai puțin deghizată, și conservarea Constituției cu monarhia constituțională ce avem, iată statornicile noastre principii” (ziarul „Timpul”, 1878)

Evenimentul are loc în amfiteatrul Facultăţii de Drept, începând de la ora 19:00. Intrarea este liberă.

„Respingem încercările de a reduce rolul înalt al suveranului la acel al unui  preşedinte  vremelnic de republică, mărginit la subsemnarea şi sancţionarea decretelor, respingem forma republicană şi, mănţinînd neatinse toate prerogativele şi toate mărginirile constituţionale ale puterii domnului, cerem totodată cea mai deplină şi cea mai largă întrebuinţare a dreptului su veran de veto, atunci mai ales cînd miniştri şi Camere, în înţelegere, calcă Constituţia.
În rezumat, respingerea a tot ce este republică, mai mult sau mai puţin deghizată, şi conservarea Constituţiei cu monarhia constituţională ce avem, iată statornicele noastre principii.”

MIHAI EMINESCU

Mihai Eminescu – despre monarhia noastra!

Conferinţa „Medicina în perioada monarhiei”

Joi, 11 decembrie 2014  a avut loc a doua conferinţă din seria de conferinţe „România în perioada monarhiei”, organizată de Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei, în studioul Horia Bernea al Muzeului Naţional al Țăranului Român.

Domnul prof.univ.dr. Nicolae Constantinescu a susținut prelegerea cu tema  „Personalitatea membrilor Casei Regale reflectată în problematica sănătăţii românilor”, domnul prof.univ.dr. Ioan Bruckner a continuat cu prezentarea personalităților din lumea medicală a României în perioada monarhiei, iar domnul prof.univ. dr. Octavian Buda a prezentat tema „Discurs medical şi modernitate în vremea regelui Carol I”.

La eveniment au fost prezenți peste 300 de invitați, personalități din mediul academic, profesori și studenți.
Prima conferinţă din serie, „Ingineria în perioada monarhiei”, s-a desfăşurat la 31 octombrie 2014. Au susţinut prelegeri dr.ing.Mihai MIhăiţă, dr.ing. Mircea Ignat şi dr.ing. Ioniţă Dăescu.

Film şi montaj de Andra Vişan
Cei doritori să urmărească materialele vizuale care au deservit prezentărilor conferinţei „Medicina în perioada monarhiei” le pot găsi la următoarele adrese:
(1) Prof.univ.dr.Nicolae Constantinescu: https://tudorvisanmiu.wordpress.com/2014/12/12/personalitatea-membrilor-casei-regale-reflectata-in-problematica-sanatatii-romanilor-prof-dr-nicolae-constantinescu/
(2) Prof.univ.dr.Ioan Bruckner: https://tudorvisanmiu.wordpress.com/2014/12/12/figuri-medicale-in-romania-monarhica-prof-dr-ioan-bruckner/
(3) Prof.univ.dr.Octavian Buda: https://www.facebook.com/events/372552852907815/permalink/385430474953386/

(să ne întoarcem) Înapoi la Argument (17)

Joi, 18 decembrie 2014

Al patrulea argument din Seria a III-a, inaugurată în Septembrie 2014.

Invitat: Andrei Şerban

Tema: O discuţie înaintea Crăciunului

Înregistrare – Privesc.eu

Fotografii – Facebook

Anul Centenar Corneliu Coposu – Calendarul evenimentelor

Centenarul Coposu
Calendarul evenimentelor 2014

23 ianuarie, la spaţiul expoziţional al Memorialului Sighet din Bucureşti (str. Jean Louis Calderon) prima întâlnire din acest an a Clubului Memoriei: proiecţia unui episod din „Memorialul Durerii”, realizat de Lucia Hossu-Longin, dedicat lui Corneliu Coposu, urmată de discuţii.

Despre pericolul democraţiei directe

„Există în democraţie un viciu ascuns […] Ca regulă generală, dacă democraţia a dat maselor dreptul de a alege, ea a întărit pe măsură şi puterea aleşilor, legitimând-o. «Democraţia directă» apare ca o consecinţă a acestei logici destul de perverse. În acest tip de regim politic, dialogul se leagă exclusiv între conducător şi popor. Nimic mai democratic în aparenţă: sufragiu universal şi consultări periodice ale naţiunii, prin plebiscit. În realitate, acest raport univoc înăbuşă dezbaterea, lasă loc manipulării (e mai uşor să manipulezi masele decât elitele) şi îi conferă conducătorului, devenit personaj providenţial, o legitimitate excesivă ce periculoasă. Astfel, ceea ce aparent ar fi o culme a democraţiei duce uşor la uniformizarea societăţii şi la dictatură.” „Napoleon III a avut intuiţia – aproape genială – că prin dialogul direct dintre deţinătorul puterii şi cei care-l confirmă în această poziţie, democraţia poate servi de minune unui regim autoritar şi foarte «personalizat». Cheia de boltă a Imperiului era «legătura strânsă dintre popor şi suveran». În acest fel, democraţia îi oferea împăratului o putere aproape nelimitată, mai reală decât cea a regilor «absoluţi» din Vechiul Regim, limitată de tot soiul de privilegii, de cutume, de instituţii «indermediare»…”

Lucian Boia, Napoleon III cel neiubit, trad. din franceză: Emanoil Marcu, ed.2014, Humanitas, p.47, p.92

„Figuri medicale în România monarhică” (Prof.dr. Ioan Bruckner)

„Figuri medicale în România monarhică” (Prof.dr. Ioan Bruckner)