Despre pericolul democraţiei directe

„Există în democraţie un viciu ascuns […] Ca regulă generală, dacă democraţia a dat maselor dreptul de a alege, ea a întărit pe măsură şi puterea aleşilor, legitimând-o. «Democraţia directă» apare ca o consecinţă a acestei logici destul de perverse. În acest tip de regim politic, dialogul se leagă exclusiv între conducător şi popor. Nimic mai democratic în aparenţă: sufragiu universal şi consultări periodice ale naţiunii, prin plebiscit. În realitate, acest raport univoc înăbuşă dezbaterea, lasă loc manipulării (e mai uşor să manipulezi masele decât elitele) şi îi conferă conducătorului, devenit personaj providenţial, o legitimitate excesivă ce periculoasă. Astfel, ceea ce aparent ar fi o culme a democraţiei duce uşor la uniformizarea societăţii şi la dictatură.” „Napoleon III a avut intuiţia – aproape genială – că prin dialogul direct dintre deţinătorul puterii şi cei care-l confirmă în această poziţie, democraţia poate servi de minune unui regim autoritar şi foarte «personalizat». Cheia de boltă a Imperiului era «legătura strânsă dintre popor şi suveran». În acest fel, democraţia îi oferea împăratului o putere aproape nelimitată, mai reală decât cea a regilor «absoluţi» din Vechiul Regim, limitată de tot soiul de privilegii, de cutume, de instituţii «indermediare»…”

Lucian Boia, Napoleon III cel neiubit, trad. din franceză: Emanoil Marcu, ed.2014, Humanitas, p.47, p.92

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Universale

Un răspuns la „Despre pericolul democraţiei directe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s