A vrea binele

„A vrea (cuiva) doar binele” este o sintagmă a cărui sens a fost cu uşurinţă deturnat de o maximă destul de răspândită: „Toţi îţi vor doar binele – nu-i lăsa să ţi-l ia!”.

Pentru că sunt persoane care chiar vor binele pentru apropiatul lor şi pentru ei, ar fi de dorit ca ei să nu mai exprime acest lucru prin verbul „a vrea”. De ce? Pentru că este o formulă prea categorică pentru ceva care este atât de subiectiv precum binele cuiva.

Expresia „a dori (cuiva) tot binele din lume” – deşi sună poetic, are un înţeles cam pompos. Sunt multe forme prin care cuiva poate să-i fie bine – cum să îi doreşti să le aibă pe toate, dacă lui nu-i trebuie decât una?

Cel mai simplu mod de a-i ura unei persoane să-i fie bine este: „Sper să-ţi fie bine!”. Poate suna prea simplist, însă dacă este spusă cu sinceritate, urarea va mişca pe cel căruia le este destinată.

Pe lângă această urare, când consideri că un lucru este în folosul unei persoane, îi vei spune: „Este spre binele tău”. Degeaba ai spune că tu, tot timpul, ai căutat şi cauţi ca lui să-i fie bine: n-ai şi tu deja un bine al tău, de care să te preocupi? 

Fireşte, acest lucru nu se aplică în cazul binelui comun – care ar fi, teoretic, în favoarea tuturor, deci inclusiv a celora care îl urmăresc drept unicul garant al propriuui lor bine: „Cum să-mi fie mie bine, dacă altora nu le este bine, pe acest pământ?”.

Bine, cetăţene, ai şi tu…. un punct de vedere”.

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria Gramatica ilustrata

5 răspunsuri la „A vrea binele

  1. Pingback: Recapitulare (14) Pildele lui Hristos | tudorvisanmiu

  2. ” cum să îi doreşti să le aibă pe poate”->Eu sunt de părere că forma de indicativ,timpul prezent,persoana a III-a,numărul singular este eronată în contextul dat.Cred că ai dorit să scrii cuvântul „toate”. 😀

  3. De acord.
    Am o singură întrebare: chiar ai survolat atent toate articolele până la acesta, în ordine cronologică descrescătoare? Dacă da, înseamnă că „stau bine” 🙂
    Dacă nu, nu-ţi cer să o faci. Cum zicea şi Răsvan, oamenii nu stau să citească cu „lupa” ce scriu alţii pe bloguri – cu câteva excepţii: „radarii” 🙂 Până la urmă, problema scrierii corecte (o chestiune de „pedanterie”) se rezumă la două mărimi: cunoaşterea şi timpul. Dacă, din prima, am cât să mă exprim civilizat, din a doua, mai deloc.
    În fine, problema examinării „la microscop” a unor texte este că, uneori, se pierde lucrul cel mai important: mesajul. În fond, nimeni nu citeşte texte pentru literele în plus sau minus ori semnele de punctuaţie în lipsă sau adaos, ci pentru mesajul pe care îl transmite.
    Chiar şi aşa, voi rectifica orice greşeală care îmi va fi indicată, oricât de măruntă ar părea, chiar dacă mesajul textului meu se înţelege oricum.

  4. „Chiar şi aşa, voi rectifica orice greşeală care îmi va fi indicată, oricât de măruntă ar părea, chiar dacă mesajul textului meu se înţelege oricum.”->În cazul ultimei observaţii,litera greşită faţă de context schimbă foarte mult mesajul transmis în scris.

  5. munteanioan

    Reblogged this on Cronopedia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s