Arhive pe etichete: Nicolae Titulescu

Regele Mihai despre politica externă interbelică a României, Titulescu, puteri străine, naţionalităţi

M.S. Regele Mihai I al României în dialog cu Philippe Viguié Desplaces:

– Care era politica externă a României în perioada ce a precedat cel de-al doilea război mondial?

– Era era condusă de Regele Carol al II-lea şi de un foarte mare ministru al afacerilor externe, Nicolae Titulescu, care beneficia de o faimă internaţională, fusese un timp preşedinte al Societăţii Naţiunilor.

Cu sprijinul tatălui meu, Titulescu a vrut întâi să întărească alianţa cu ţările din Balcani, prin crearea «Micii Înţelegeri», care reunea Cehoslovacia, Iugoslavia şi România. Obiectivul era constituirea unui bloc capabil să reziste «poftelor» Germaniei şi ale Rusiei, cei doi mari monştri care stăteau faţă în faţă. Din nefericire, această politică a fost un eşec; Mica Înţelegere s-a prăbuşit de cum au început nemţii să se mişte. Continuă lectura

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

PLANUL DOCUMENTARULUI

0:00 – 0:15: Intro

0:16 – 2:00: Introducere (Titulescu, ‘Un om al Europei’)

2:00 – 2:40: Relaţii familiale: nepotul de soră al pictorului Theodor Aman, fiul magistratului Ion Titulescu

2:40 – 4:15: Studii în Franţa: Facultatea de Drept la Sorbona

4:15 – 7:05: Profesor universitar la Iaşi (4:15 – 5:10) şi Bucureşti (5:10 – 7:05)

7:05 – 8:20: Avocat şi interpret al legislaţiei

8:20 – 9:00: Membru titular al Academiei Române

9:00 – 10:45: Membru al Partidului Conservator-Democrat, prezidat de Take Ionescu

10:45 – 11:30: Deputat în Parlamentul României

11:30 – 12:05: Un mare orator: Discursul anuntând poziţia României faţă de Primul Război Balcanic (1912 – 1913)

12:05 – 12:25: Ministru de finanţe (guvernul Ion I.C.Brătianu)

12:25 – 14:20: La conferinţele de pace pentru obţinerea unităţii naţionale (1919 – 1920)

14:20 – 15:30: Ministru de finanţe (guvernul Alexandru Averescu): Legea impozitelor

15:30 – 18:30: Politica externă: Trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României în Marea Britanie

18:30 – 19:00: La Geneva: Delegat al României (18:30 – 19:00) şi Preşedinte al Societăţii Naţiunilor (19:00 – 21:45)

21:45 – 23:00: Tratate externe: Semnatar al Înţelegerii Balcanice şi Acordului cu Uniunea Sovietică (de cealaltă parte: Maxim Litvinov)

23:00 – 24:30: Trecerea în nefiinţă: Înmormântarea la Cannes, apoi reînhumarea la Braşov

24:30 – 25:39: Moştenirea

Cutia cu vechituri a lu' Potra

Nicolae Titulescu.
Viața. Activitatea politică și diplomatică.
Film realizat de TVR Internațional cu ocazia a 120 de ani de la nașterea lui Nicolae Titulescu (1882-1941).

Vezi articol original

Un comentariu

Din categoria Universale

SCHEMA DISCUŢIEI

0:00 – 0:20: Intro “Lumea văzută de aproape”

0:20 – 2:10: Introducere cu muzică şi imagini din Casa Titulescu

2:10 – 5:00: Introducerea făcută de Neagu Udroiu, prezentator TVRM

 

George G.Potra despre:

5:00 – 7:15: …. nemenţionarea lui Titulescu în 70 de pagni dedicate politicii externe a Romaniei

7:15 – 9:45: ….“întâlnirea” sa cu Titulescu (1964) şi încercările de restituire a personalităţii sale în ‘Panteonul României’

9:45 – 12:50: …. “Ce semnifică Titulescu?

12:50 – 18:40: ….. Nicolae Titulescu, un om implicat în unitatea naţională (12:50 – 17:10) şi pacea globală (17:10 – 18:40)

18:40 – 22:55: ….. începuturile lui Titulescu (LONDRA)

22:55 – 26:00: ….. Titulescu şi chestiunea economico-financiară

26:00 – 27:30: ….. Titulescu şi sentimentul patriotic

27:30 – 32:00: ….. Titulescu la Geneva, pe timp de pace şi război

32:00 – 34:25: ….. Titulescu într-o biserică coptică din Addis Abeba

34:25 – 41:25: ….. demiterea lui Titulescu din guvernul de la Bucureşti şi înlăturearea lui din viaţa politică a României

41:25 – 45:25: …… interferenţe Iorga – Titulescu

25:25 – 49:00: …… critica adusă omului politic Titulescu

49:00 – 53:15: …… meritele şi importanţa lui Titulescu

53:15 – 56:00: …… moştenirea şi opera lui Titulescu

56:00 – 57:00: …… două volume viitoare, cuprinzând arhiva lui Titulescu

57:00 – 59:00: …… ‘asasinarea’ memoriei marilor personalităţi

 

59:00 – 1:00:00: Concluzia discuţiei: “Avem nevoie în continuare de Titulescu!”

Cutia cu vechituri a lu' Potra

Interviu acordat George G. Potra lui Neagu Udroiu (TVRM), privind personalitatea si viata lui Nicolae Titulescu.

Vezi articol original

Un comentariu

Din categoria Universale

Neuitarea Geniului

Reblog: Titulescu. Neuitarea Geniului – de George G. Potra (Cutia cu vechituri)

Nicolae Titulescu în 4 puncte

1) Viziunea utopică: O pace dreaptă şi binefăcătoare, fără învinşi şi învingători

2) Simţul patriotic: În primul rând, sunt român!

„Eu care sunt pământean, adânc pământean [….] (şi) particip de atâţia ani la viaţa internaţională [….] am curajul de a spune public că umanitatea nu mă interesează dacă România nu-şi găseşte locul în sânul ei!“ – Nicolae Titulescu

3) Sacrificiul pentru idealuri

„Cei ce mor pentru o idee sunt eroi al căror unic testament este un singur cuvânt: continuaţi!“ – Nicolae Titulescu

4) Moştenirea lăsată

„Şi chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Şi chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, căci m-am străduit să aprind lumina“

Comentariu personal (V.M.T.): Nicolae Titulescu nu a fost nici un chibrit stins, nici o candelă, nici un far, ci o Stea Polară.

REPERE ÎN TIMP: 130 de ani de la naşterea (4 martie) (1882 – 2012) & 71 de ani de la moartea (17 martie) (1941 – 2012) lui Nicolae Titulescu

MAI MULT: Cutia cu Vechituri – Tag: Nicolae Titulescu 

Un comentariu

Din categoria Planul multidimensional a unor personalitati

 Întâlnirea dintre Meşterul Manole şi Domnul Ministru: Titulescu elucidând ‘adevărul’ artei lui Brâncuşi

(din amintirile lui Vintilă Russu-Şirianu) 

“(1926, discuţie cu Goga): La un moment, Titulescu vorbeşte, cu plăcere, despre succesele europene ale lui Enescu, Gogu Georgescu, Traian Grozăvescu. Le descrie cu mândrie răsunetul. Goga, clipind: – Bun, bun! Dar pe Brâncuşi îl uiţi?

 – Deloc. Acela mă macină, mă sâcâie rău, Goga!

 – Ce spui? V-aţi certat?

 – Da’ de unde! Dar mi-a pus o problemă dificilă. Mi-a creat un complex…

 – Perfect. Asta înseamnă că te-a impresionat puternic. N-ai greşit. Va fi cel mai mare sculptor al vremii. E imens!

 – Ţi-e uşor să vorbeşti cu darul tău excepţional în aprecierea operelor plastice… Eu îl am foarte puţin. Dar nu pot suferi nimic obscur în mine. Ei, pe Brâncuşi n-am reuşit să-l descifrez. Cinstit o spun. Simt că este ceva neobişnuit de mare în sculptura lui, dar nu am ajuns să-i înţeleg limbajul. Pricepi cât de stupid poate fi un lucru cam ca acesta: citeşti cu admiraţie o carte celebră şi ţi-e imposibil să-i povesteşti subiectul!… Aşa sunt eu cu Brâncuşi. Şi în faţa unei lumi occidentale care îl ridică în slavă, eu, dublul lui compatriot (amândoi sunt români şi olteni – n.n.V.M.T.), fac pe papagalul! Este inadmisibil. Va trebui să rezolv problema asta: să învăţ vocabularul creaţiei lui, să ştiu ce vrea, să înţeleg drumul pe care a mers, să pot vorbi despre el cu propriile mele cuvinte!

 

(1928, la masă cu Brâncuşi) Brusc, zâmbetul lui Titulescu a stat, glasul sună măsurat, serios.

 – „Meştere Manole“, îi spune lui Brâncuşi, am să-ţi fac o mare rugare.

 Brâncuşi, cu ochiul lui de drac: – S-auzim!

 – Doresc să-mi dai o lecţie.

 – De diplomaţie?…

 – Nu. De „Brâncuşi“!

 – Hei, lasă ghicitorile diplomatice, ministrule! Vino la chestie.

Atunci, „elevul“ Titulescu […] îi explică lui Brâncuşi simplu, clar, „perplexitatea“ lui în faţa „misterului Brâncuşi“.[….]

– Ştii, încheie Titulescu, când eşti obligat să frecventezi atâta lume ca mine, este penibil să faci pe papagalul…

  – Înţeleg, nu ştii cum să vorbeşti despre mine.

 – Exact. Şi vreau să ştiu. Vreau să învăţ să ştiu. Şi te rog să mă ajuţi. Suntem doar români şi olteni amândoi, nu?

– Da… olteni şi rumâni suntem. Amândoi…

 

– Ei, şi ce vrei să ştii?

 – Tot.

 – Tot?! Cam lungă poftă ai…

 – Să zicem, un tot… limitat, concede Titulescu. Uite, Brâncuşi, eu nu concep că poate exista un adevăr autentic care să nu poată fi expus clar şi înţeles limpede de orice minte normală. Nu?

 – Fireşte.

 – Ei bine, există un „adevăr Brâncuşi“. Eu nu spun mister. Adevăr! Acest adevăr vreau să-l cunosc. [….] Câte formulări, supoziţii, afirmări n-am citit şi n-am auzit! Nu m-au lămurit. Ce eşti: avangardist, dadaist, cubist, sur-realist, baroc abstracţionist? Ce este arta dumitale nouă? Cum ai ajuns la acest fel de a sculpta? Ce vrei să comunici lumii?… Astea vreau să le ştiu. De la dumneata, meştere Manole. [….]

– apăi, n-am să te las corigent la „materia Brâncuşi“… Vezi, în general, când e vorba în artă de ceva nou, lumea vrea să fie ceva senzaţional, şi caută mereu sofisticări, termeni afectaţi. Eu nu sunt nici sur-realist, nici cubist, nici baroc, nici altceva de soiul ăsta. Eu, cu noul meu, vin din ceva foarte vechi…[….] Orice lucru, fiinţă sau nefiinţă, are un suflet. Acest suflet al subiectului trebuie să-l redau, căci sufletul va fi mereu viu sau, dacă vrei, ideea subiectului. […] De la gândul acela, ajungi în chip firesc la concluzia că nu amănuntul creează opera, ci ceea ce este esenţial.

– Da. E limpede şi simplu…ca silogistică. Dar, spune-mi, dacă nu te plictisesc abuziv, cum se traduce practic concluzia artistică atât de clară?

 – Tot simplu. Cum să-ţi spun? Ai ceva talent la desen?

 – Deloc. Zero!

 – Atunci, uite, tot cu logica (râde), la asta mi se pare că ai ceva talent… Ai văzut vreuna din „păsările“ mele?

 – Văzut? Cred că vreo oră am contemplat două din ele…

 – Ei, la multă lume au plăcut. Mai mult: au fost înţelese intenţiile mele. Direct, intuitiv. Ce-am făcut, practic? Am aruncat deoparte aripile şi ciocul, ghearele şi creasta, ochii şi picioarele…

 – De n-a mai rămas nimic din pasăre!…

 – Nimic din banal. Dar toată esenţa păsării, ideea, sufletul ei: câteva linii, în anumit unghi, şi curbe, care redau vertiginoasa avântare în văzduh. Ideea de pasăre: zborul!

– Înţeleg, meştere Manole, spune. De la Aristotel şi Boetius  până la Lalande, nimeni n-ar putea nega perfecţia silogisticii dumitale. Dar de ce acea extremă, acea nucleară condensare în sculpturile dumitale, condensare în care cuprinzi totul?

– [….] De ce? Pentru că eu am căutat, şi caut, şi voi căuta mereu, forma-cheie care să fie adevărul esenţialului. „Cocoşul“ meu nu e cocoş. „Pasărea“ mea nu este pasăre. Sunt simboluri. Caut, iubesc naturalul, frumosul primar, direct, nemijlocit. Etern! Vreau să înalţ totul dincolo de pământ. Vreau ca pasărea mea să umple tot văzduhul, să exprime marea eliberare…

  – Deci, tinzi spre un fel de spiritualizare a materiei…

  – Nu „un fel“. De-a dreptul! Da, vreau să descopăr spiritul materiei, să aflu sufletul lucrurilor. Vreau ca materia să trăiască potrivit legilor ei. Ştie ea mai bine ca noi, care e adevărul…

– E parcă un mesaj transmis prin necuvântător. O tindere spre universal.

 – Ei! Eşti un „elev“ poznaş, domnule ministru! Ai citit lecţia înainte… vrei să ne uimeşti!

 – Nu, meştere. Sunt desăvârşit de sincer. Nu glumeam. Mă bucuram…

 – D’apăi, crezi că eu glumesc? Nu. Şi eu mă bucur… Da. Asta am căutat: drum spre universal. De aceea, necuvântătoarele mele nu se află în nicio carte de zoologie. Şi tot astfel, fiinţele cioplite de mine, chiar dacă unele au nume, eu nu le pot atribui nicio stare civilă… Am căutat tot esenţa, caracterul profund. […] Dacă am putut smulge materiei adevărul ei, spiritul, şi să-l cuprind în acea idee-cheie, exprimată în lemn, în marmoră ori bronz am aflat şi calea spre cugetul şi sensibilitatea aceluia care contemplă sculpturile mele. Şi el va adăuga, din propriul lui spirit, frământat, trezit spre frumos, o mulţime de impresii, de sugerări creatoare. Şi va colabora, se va înfrăţi cu mine în acele clipe. Îmi va îmbogăţi creaţia…

– Da. Minunat, meştere Manole!

– Îmi spui „Manole“. Dar acela şi-a îngropat în piatră iubita. A lucrat cu durerea cea cumplită. Eu lucrez cu bucurie, ministrule!…” (V.Russu-Şirianu, “Brâncuşi-Titulescu”, ‘Gazeta Literară’, nr.41/12.10.1967)

Cutia cu vechituri a lu' Potra

În memoriile sale, Vintilă Russu-Şirianu povestește de întâlnirea dintre doi giganți ai spiritului românesc: Brâncuşi și Titulescu.

„Constantin Brâncuşi, Nicolae Titulescu.
Ce „olteni“! În fermecata lor cobiliţă au purtat aur românesc care a bătut toate valutele, peste tot globul pământesc.
Am avut norocul să asist la o întâlnire a lor, pe care aş putea-o numi istorică.

Vezi articol original 2.948 de cuvinte mai mult

Un comentariu

Din categoria Bucurestii vechi