Grigore Vieru (1935-2009) despre cum se cucerește o femeie la Chișinău: „o rog să aibă grijă de mine, iar Ea mă drăgălește, după pofta inimii mele”.

Grigore Vieru și Basarabencele - colaj

GRIGORE VIERU DESPRE CUM CUCEREȘTI O FEMEIE FRUMOASĂ LA CHIȘINĂU

Relatează savuros criticul literar Alex. Ștefănescu:

GRIGORE VIERU DESPRE CUM CUCEREȘTI O FEMEIE FRUMOASĂ LA CHIȘINĂU

Alex Ștefănescu

Alex Ștefănescu: „Pe gâturile grațioaselor moldovence ar merita să stea cele mai scumpe coliere de aur şi diamante din lume”.

„Ca să îl provoc şi să îl amuz mă plângeam lui că n-am deloc succes la femei și îi povesteam, şarjând, cum sunt ținut la distanță de graţioasele moldovence (pe ale căror gâturi lungi ar merita să stea cele mai scumpe coliere de aur şi diamante din lume). În cele din urmă l-am rugat să-mi dea un sfat: cum să procedez ca să cuceresc și eu o femeie frumoasă la Chișinău.

Grigore Vieru

Alex – mi-a spus Grigore Vieru, cu o voce plină de căldură şi de… responsabilitate, iar în vasta încăpere s-a făcut imediat linişte – n-am o pregătire teoretică în domeniu, dar pot să-ţi spun cum procedez eu. Nu e complicat. Mă uit la femeia care îmi place şi încep să mă tângui: „Vai, vai, vai, sunt mic şi pricăjit, am rămas singur pe lume, mor de foame şi de sete, am ajuns la capătul puterilor şi nimeni n-are grijă de mine.” Femeia, ca orice femeie, e mânată de instinctul ei matern. Şi cum mă aude scâncind, mă şi ia la pieptul ei şi îşi scoate din sutien o ţâţă şi îmi dă să sug. Şi mă mângâie, şi mă drăgăleşte, după pofta inimii mele.”

Transportat de ceea el însuşi povestise, Grigore Vieru a tăcut câteva clipe. (…)”

I-a spus domnului Alex. Ștefănescu că, mare fiind, la el nu ar fi mers. Nu știu ce mi-ar fi spus mie, dar – „of, ce poveste veche!” – știu de la Lia:

„în loc să mă iubești
te uiți la alte fete”.

Vă rugăm să ne scuzați, dar când cauți o noră pentru mama ești dator să ții cont de toate opiniile, nu doar de codițele Liei și ne năframa Gloriei. Vestea bună este că, odată găsită, Ea va ști ce are de descoperit.

«A bătut norocu-n poartă
Și cu veselie
La un neam de oameni buni
E mare bucurie
În familia lor mare
Demnă de respect
S-a născut un băiețel
Și hâtru, și destept.
Și creștea ca Fat-Frumos,
Ce Bucură o mamă,
Ajutor in jurul casei,
E de bunăseamă.
Era bun in toate cele,
Neam de bună viță
Vrăjea fetele pe loc
Chiar din grădiniță.»

Și el va ști ce are de făcut:

«Moldoveanca simte tăt,
Când o amăgești,
Așa că nu te rupe-n-șapte
Spune ce gândești,
Da’ cu-n zâmbet ș-un pupic
Șoptit la urechiușă,
Pot să zic-că ai și cheia de la orice ușă.»

 

P.S.:

Ultima zi a Limbii Române trăite de Grigore Vieru: din adâncul declinului lui fizic iradia bunătate.”

Începutul relatării criticului literar Alex. Ștefănescu:

«Grigore Vieru stătea în capul unei mese lungi, dintr-un restaurant din centrul Chişinăului, în dreapta lui se afla Ioana Revnic, care tocmai îi luase un interviu, iar în stânga – eu, emoţionat de prietenia pe care mi-o arăta marele poet.

Era în 31 august 2008, Ziua limbii române (numită de ministrul culturii din Republica Moldova, din precauţie, „limba noastră”).

Grigore Vieru (despre care nimeni nu-şi putea închipui că va muri în curând, într-un accident de maşină [în 18 ianuarie 2009 – n.red.]) era sfios-exuberant, privindu-ne pe noi, oaspeţii din România, dar şi pe ceilaţi comeseni, numeroşi, cu un entuziasm obosit, cu duioşie, cu mulţumirea că suntem împreună.

Se putea observa că – din cauza bolii lui de inimă – era foarte slăbit. Când a vrut să ridice cupa de şampanie, a trebuit să-l ajut; i-am ridicat mâna cu mâna mea. Avea ceva plutitor în mişcări, arăta ca o umbră, şi totuşi, din adâncul declinului lui fizic iradia bunătate.» (https://www.facebook.com/alex.stefanescu.104/posts/2687064564727088)

Un comentariu

Din categoria Arta Literaturii, Cina cea de taina, Jurnal, Universale

Un răspuns la „Grigore Vieru (1935-2009) despre cum se cucerește o femeie la Chișinău: „o rog să aibă grijă de mine, iar Ea mă drăgălește, după pofta inimii mele”.

  1. Pingback: Despre genii, dragoste și destin: de ce romantismul a apus odată cu Eminescu dar nu a murit în Basarabia. | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s