Arhive pe etichete: Primul Razboi Mondial

Cum Regele George al V-lea a cerut intrarea Marii Britanii în Primul Război Mondial

Nota lui Sir Cecil din 8 octombrie 1933, publicată de Adrian Graves, stră-stră-nepotul lui Sir Edward şi nepotul lui Sir Cecil. Acesta le-a studiat prima dată în 2014, la apropierea centenarului războiului.

Conform unui articol apărut astăzi în „The Telegraph”, intitulat Revealed: how King George V demanded Britain enter the First World War (Anita Singh), a fost descoperită de curând o notă asupra unei întâlniri până acum nedocumentate între regele George al V-lea (1910-1936) şi secretarul său pentru afaceri externe, Sir Edward Grey, în ajunul primei conflagraţii mondiale, la 2 august 1914, la Palatul Buckingham, cu două zile înainte de intrarea în război a Marii Britanii (4 august). Nota respectivă este rezumatul întâlnirii din 8 octombrie 1933 între Regele George V şi Sir Cecil Graves (viitor director general al BBC) – nepotul lui Sir Edward, petrecută la o lună după moartea sa -, în care Majestatea Sa i-a explicat cum au decurs evenimentele din 1914. Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

100 de ani de la asasinatul de la Sarajevo (1914-2014): cum s-a declanşat primul război mondial fără ca nimeni să-şi dorească asta

Mi s-a părut foarte interesantă perspectiva dată de Iulian Sîmbeteanu în articolul Cum s-a declanşat primul război mondial fără ca nimeni să-şi dorească asta, din ultimul nr. al revistei HISTORIA (149 / iunie 2014) – bazată pe cea oferită de profesorul american John G. Stoessinger în Why Nations Go to War (1974), în care argumentează că „izbucnirea Primului Război Mondial nu a fost o fatalitate” (conform opiniei mecaniciste conform căreia războiul a fost declanşat de „sistemul de alianţe care a împărţit Marile Puteri în două blocuri rivale”), ci „rezultatul direct al deciziilor proaste luate de oameni aflaţi în poziţii cheie”:  Continuă lectura

3 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

Clopote şi moaşe sfinte

Creştinii valahi sub ocupaţie străină

Dintre toate vexaţiunile îndurate de la ocupant, două au fost acelea care au impresionat mai puternic populaţia bucureşteană: ridicarea (oprirea) clopotelor de la biserici şi furarea Sfântului Dumitru. Toate celelalte apăsări au trecut aproape nebăgate în seamă, pe când cele două atingeri aduse sentimentului religios au ridicat populaţia” (Constantin Balcabaşa)

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Istorie si Civilizatie

Anul 1916, Luna Martie, Ziua 25

25 martie 1916 a fost o zi de sâmbătă.

Creştinii sărbătoreau Buna-Vestire, iar elenii Ziua Independenţei.

 

Primul Război Mondial se desfăşura în continuare.

Lupte grele în vest, pe frontul Franco-Germano-Belgian, şi în est, pe frontul Austro-Germano-Româno-Rus. În sud, bătalii între austrieci şi italieni, români şi bulgari. Conflagraţia s-a extins până în China.

La sol, se observă o activitate intensă a artileriei germane la sud-est de râul Mouse (bătălia de la Verdun).

Pe ape, un distrugător german este scufundat de o navă britanică (HMS.Cleopatra), o alta britanică este scufundată prin coliziune (HMS Medusa), iar un torpilor nemţesc (S22) este distrus prin explozia unei mine, luându-şi comandantul (căpitan-locotenent Karl Galster, fiu de amiral) în adâncuri.

Din aer, hidroavioane britanice întreprinzând o operaţiune anti-germană bombardează Insula Sylt şi coasta Schleswig-Holstein.

 

Poporul amerindian Yana şi tribul californian Yahi plângeau din ceruri moartea ultimului lor urmaş, Ishi. Îşi dăduse ultima suflare la San Francisco; era bolnav de tuberculoză.   

 

În Australia, la Melbourne, era vărsată o lacrimă pentru arhitectul scoţian David Mitchell. Pe durata vieţii sale, acesta proiectase atât lăcaşe de cult (Biserica Scoţiană, Catedrala Sfântului Patrick) cât şi clădiri cu rol economic (Hotelul Menzies) sau instituţii de învăţământ (Colegiul Doamnelor Prezbiteriene).

 

Într-o casă din Belmont, Massachusetts, doi soţi se bucurau de naşterea fiicei lor, Eleanor Dorothy Lovegren. Mai târziu, va deveni o actriţă americană celebră, Jean Rogers.

 

Dincolo de Statele Unite, în Marea Britanie, la Londra, alţi doi soţi, evrei londonezi, erau mai trişti: copilul care se născuse, David Kodeish, era aşa de mic încât doctorii nu se aşteptau să trăiască. Şi totuşi, a supravieţuit, devenind un mare actor de comedie: Davy Kaye.

 

În afara oraşului, la Hexhman, Northumberland, un vicar anglican şi soţia sa erau  binecuvântaţi cu venirea pe lume a unui băiat: Alan Gabriel Barnsley. Sub pseudonim, el va ajunge nuvelistul Gabriel Fielding.

 

Trecând în Europa, în satul Lobberich din Westfalia de la Nord de Rin, am găsi locul de naştere a lui Kurt Zitzen, ofiţer german al Wehrmacht-ului decorat în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Cu tot curajul său, a fost capturat de trupele sovietice (1944) şi ţinut prizonier până la retragerea armatei roşii (1953).  

 

Au murit oameni pe front, alţii au murit acasă, dar alături de moartea a mers darea de viaţă.

Trecând de Deutschland, de Austria, Ungaria, chiar şi de Ardeal, am ajuge în Regatul României, iar dacă am urma cursul Argeşului până în Piteşti, am găsi o casă măricică în care s-a născut fetiţa unui meşter ardelean şi a unei doamne dintr-o familie cu stare: Eliza Laslo, bunica mea.

 

Ea nu a fost ultima dintr-un popor însă a trăit 92 de ani (1916 – 2008), nu a luptat pe front însă cumnatul ei a făcut-o cât pentru tot tot neamul românesc (aviator Petre Râpeanu), nu a făcut comedie însă prezenţa de spirit a soţului ei a fost întotdeauna complementară (Ion Vişan-Miu), nu a proiectat clădiri însă fiul ei a devenit arhitect (dr.arh.Constantin Vişan), nu a practicat actoria însă nepoata ei se îndreaptă spre domeniul cinematografic (Andra Vişan-Miu) şi nu a scris cărţi însă nepotul ei se aproprie de o carieră literară (subsemnatul). Pentru a nu lăsa tabloul incomplet, amintesc de priceperea meşteşugărească a tatălui ei (Ştefan Laslo), longevitatea mamei ei (Maria Dima), îndemânarea manuală a surorii ei (Ana Laslo), activitatea de designer a fiului ei (Radu Vişan-Miu), talentul de desenator a nepotului ei (Mihai Vişan-Miu) şi cunoştiinţele riguroase ale celuilalt nepot al ei (Alexandru Vişan).   

 

BIBLIOGRAFIE: (1) First World War, On this day: 25 March 1916

(2) ‘March 25, 1916 – Ishi dies, a world ends

(3) Wikipedia – Karl Galster, David Mitchell, Jean Rogers, Davy Kaye, Gabriel Fiedling, Kurt Kitzen

Un comentariu

Din categoria Reconstituiri

105 ani de la naşterea lui George Potra (1907 – 2012)

PLAN BIOGRAFIC: George Potra (n.11 martie 1907, Săcuieu, judeţul Cluj – d.19 decembrie 1990, Bucureşti) a fost un istoric şi publicist român.

A intreprins o activitate publicistică de interes istoric (istoricul unor oraşe, târguri, hanuri, mânăstiri, biserici; începuturile învăţământului din Principate; percepţiile călătorilor străini prin ţările româneşti şi ale călătorilor români prin Europa), ştiinţific (istoria medicinei româneşti), cultural (începuturile filateliei şi fotografiei româneşti; biografii şi bibliografii a unor personalităţi politice şi culturale de referinţă – Gh.Lazăr, I.H.Rădulescu, P.Poenaru, et cetera; portrete şi evocări ale unor dascăli şi anticari) şi documentar (constituirea, organizarea şi dezvoltarea arhivelor publice şi particulare).

 

PLAN FAMILIAL: George Potra este:

 1) nepotul lui Toader Potra şi a Anei 

2) fiul lui Crăciun Potra (n.1880 – d.1966) şi a Mariei, născută Moca (? – d. 11 martie 1928);

3) fratele lui Ioan Potra (n.6 noiembrie 1908) şi a Anişoarei (n.c.1909-1910) (1)

4) nepotul de frate a lui Ilie Potra şi Gavrilă Potra

5) soţul Anei I. Rauca (c.18 iunie 1937);

6) tatăl Vioricăi Potra (n.1 iulie 1938) şi a lui Gheorghe Potra (n.9 februarie 1940); 

7) bunicul lui Victor Potra  

 

PLAN MEMORIALISTIC: În anul 1914, Crăciun Potra a fost mobilizat în armata austro-ungară, a fost luat prizonier în al doilea an de război şi a fost deţinut în Rusia timp de 4 ani (1915 – 1919). Pentru familia Potra, a urmat o perioadă de mizerie cruntă, datorată lipsei unui venit stabil şi lipsurilor cauzate de primul război mondial.

La 7 ani, George Potra a devenit unicul întreţinător al familiei, renunţând la şcoală pentru a întreprinde diverse meserii (lustragiu, ucenic, vânzător de ziare, angajat într-un cazinou) sau, în lipsa unei slujbe, a se ‘îndetelnici’ cu furtul de alimente din depozitele germane, în contextul ocupaţiei Bucureştiului, expunându-se unui mare risc cu şanse de moarte prin împuşcare ridicate (2/10).  

În anul 1919, Crăciun Potra s-a întors din prizonierat, situaţia financiară a familiei s-a remediat treptat iar George Potra şi-a reluat studiile la Liceul “Matei Basarab” din Bucureşti.

 

PLAN FOTOGRAFIC: Colecţia de fotografii vechi a lui George Potra îl înfăţişează pe acesta în diverse locuri din Bucureştiul belic şi interbelic (Casa Rioşeanu, Piaţa Amzei, Sfântu Gheorghe, Lahovary, Strada Câmpineanu, Bulevardul Brătianu, Şoseaua Kiseleff, Calea Victoriei, la statuia Regelui Carol I), la evenimente speciale (funerariile lui Panait Istrati), precum şi în localităţi transilvănene (în excursie la Tuşnad, 1924) sau în sala de clasă a liceului “Matei Basarab” (1927, cu profesorul D.S.Panaitescu (Perpesiccius); 1926, cu Constantin Noica). 

 

PLAN CULTURAL: În jurnalul lui George Potra se pot găsi colinde ardelene (‘Corinda fechii’, ‘Corinda ţigănească’), în articolele sale sunt amintite mari personalităţi (Avram Iancu, ‘erou al redeşteptării naţionale’, 1942), iar în cărţile sale apar memorii cu personaje interesante (‘Portrete de anticari’: Scarlat Callimachi, Ghizela Popper, Marcu Pollack, Iuliu Pach, Weismann, Pohl).

 

PLAN BIBLIOGRAFIC:

MONOGRAFII: Mînăstirea Cobia (1938), Hanurile bucureştene (1943), Contribuţii la istoricul oraşelor Ploieşti şi Târgşor [1632–1857] (1969);

Din Bucureştii de altădată (1941, 1942, 1981), Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti: vol. I [1594–1821], vol. II [1821–1848], vol. III [1634–1800] (1961, 1975, 1982),

Bucureştii văzuţi de călători străini (secolele XVI–XIX) (1992), Istoricul hanurilor bucureştene (1985), Din Bucureştii de ieri (vol. I–II) (1990);

 

LUCRĂRI ISTORICE: Călători români în ţări străine (1939), Contribuţiuni la istoricul ţiganilor din România (1939); Voievodul (1973);

 

LUCRĂRI CULTURALE: Petrache Poenaru, ctitor al învăţământului în ţara noastră [1799–1875] (1963); I. Heliade-Rădulescu. Scrisori şi acte (1972);

 

DOCUMENTARE: Tezaurul documentar al judeţului Dâmboviţa (1418–1800) (1972);

Notă: (1) Sora mai mică, Ana Potra (n.1915), nu a trăit decât 11 luni. Fratele mai mic, Vasile Potra (n.1 ianuarie? 1914 – d.1915), nu a supraviețuit sărăciei crunte din perioada interbelică.

5 comentarii

Din categoria Bucurestii vechi, Planul multidimensional a unor personalitati

Anul 1916, luna decembrie, ziua 29

Să reconstruieşti 24 de ore de acum aproape un secol nu este un lucru uşor. Dacă aţi încercat, ştiţi de ce: în primul rând, în acele vremuri nu existau radiouri, televizoare sau calculatoare care să înregistreze momente dintr-o anumită zi – ziarele care mai circulau ori nu mai există, ori sunt închise într-o arhivă şi de mult uitate.

29 decembrie 1916 este una din acele date care, deşi apar ca fiind nesemnificative în calendarul universal al secolului XIX, sunt totuşi foarte importante pentru mine. Vreţi şi alte date? 3 mai 1908, 25 martie 1916, 14 iunie 1931, 5 mai 1952, 25 mai 1958…. vă voi spune ce s-a întâmplat în aceste zile, dar cu o altă ocazie. Acum, ne concentrăm doar pe una din ele.

Anul 1916, luna decembrie, ziua 29: este iarnă. Se apropie sfârşitul anului. Este vineri. Primul Război Mondial este încă departe de a se termina. Luptele continuă pe cuprinsul întregii lumi: pe frontul de vest, confruntările armate între francezi şi germani se înteţesc; în est, nemţii se bat cu ruşii, iar austriecii cu românii; la sud, italienii se împuşcă tot cu austriecii, iar românii cu bulgari; nici asiaticii nu se lasă mai prejos.

Românii nu o duc bine. Lupte grele se duc în Moldova. Câteva trupe inamice progresează spre valea Oituz; duşmanii continuă să avanseze spre nord şi est, dinspre Râmnicul Sărat.

Războiul nu se duce numai pe uscat, ci şi pe mări şi oceane; nemţiilor li se alătură un submarin, SM UC-77 – în doi ani, acesta va face 13 patrule şi va scufunda 4 nave, fie prin torpile lansate sau prin minele fixate. În 1918, submarinul va fi distrus în apele Flandrei, ce ironic, tot de o mină.

În Imperiul Rus, la Sankt Petersburg, un călugăr a cărui întreagă viaţă a fost învăluită în mister are parte de un sfârşit la fel de enigmatic. Numele lui este Grigori Rasputin, iar acest “mistic” a avut de prea mult timp o influenţă nefastă asupra familiei ţarului. O fi murit otrăvit, înjunghiat, împuşcat, cine ştie?, dar de dus, s-a dus.

În Marea Britanie a fost printată, într-un supliment la Gazeta Londonului, al doilea raport oficial al Mareşalului Sir Douglas Haig, comandant-şef al Armatei Britanice în Franţa şi Flandra, privind marea Bătălie de pe Somme, soldată cu peste un milion de morţi pentru ambele părţi beligerante.

La Paris are loc o şedinţă a Congresului Naţional Socialist. De asemenea, se încheie o conferinţă de trei zile între miniştrii britanici şi francezi, care ajung la o înţelegere deplină. Indienii şi musulmani au la fel de mult noroc în Lucknow, unde are loc un alt congres, premergător semnării unui pact.

În Canda, la Ottawa, un avocat şi politician franco-canadian, Thomas Chase-Casgrain, moare de pneumonie. În aceeaşi provincie, Ontario, dar mai la sud, la Toronto, se stinge James Loudon, un profesor de fizică şi fost preşedinte al universităţii acestui oraş.

În Statele Unite ale Americii, la Medfield, Massachusetts, în azilul de nebuni, un fost mare jucător de baseball, Edwin Richard Doheny, aruncător la Major Leagues între 1895 şi 1903, devenit din campion un ordinar smintit, pe fondul unui stres emoţional, îşi găseşte sfârşitul la 43 de ani, suferind, se pare, de tuberculoză.

Dar această zi nu a adus numai moarte şi suferinţă: moare un sportiv, se nasc alţi trei, doi canadieni – jucătorul de hockey Al “Red” Carr şi înotătoarea Mary Christine McConkey; un american – Erle Reiter, campion la patinaj artistic. Carr va juca opt sezoane la Senior hockey până va ajunge la Liga Naţională din 1943, McConkey va participa la olimpiadele din vară a anului 1936, iar Reiter va câştiga de trei ori medalia de argint la campionatele Statelor Unite, participând şi el la olimpiadele din ‘36, numai că în iarnă.

În Germania, oraşul Laufenburg, se naşte Johannes Spielmann, maior al Wehrmacht din timpul celui de al Doilea Război Mondial, decorat cu medalia “Crucea Cavalerului a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar” pentru curajul pe câmpul de bătălie şi calităţile de conducător militar.

S-au întâmplat multe în ziua de 29 decembrie 1916, ca în orice altă zi din istoria omenirii. Şi totuşi, de ce este această dată atât de importantă pentru mine încât să încerc o reconstituire a ei?

Pentru că, dragă cititorule, în anul 1916, luna decembrie, ziua 29, într-o căsuţă modestă din satul Secara, comuna Ologi, judeţul Teleorman, s-a născut Mircea Mitroi, veteran în cea de a doua conflagraţie mondială, contabil-şef al întreprinderii de panificaţie din Tulcea iar, mai târziu, al exploatării minere Somova, un patriot care şi-a iubit ţara. El este bunicul meu, iar la 79 de ani de la naşterea sa, ne-am născut noi, eu şi fratele meu geamăn.

 V-am lămurit? Să sperăm că da…. 

…………………….

BIBLIOGRAFIE

1) 29.12.1916, On this day, First World War  

2) What happened on 29 decembrie 1916, True Knowledge

Trebuie ţinut cont că moartea meteorologistului american Cleveland Abbe, susţinător al fusurilor orare, în această zi contravine informaţiilor din alte surse, care îi dau data morţii drept 28 octombrie 1916

Un comentariu

Din categoria Reconstituiri