Arhive pe etichete: Regele Mihai I al României

„Cel mai tânăr şi longeviv Mareşal al României”

Dragă Răsvan,

În discuţia noastră despre actul de la 23 august 1944, m-ai întrebat dacă Regele Mihai „a primit sau nu un avion în dar de la gruzin”. Atunci n-am ştiut să-ţi răspund.

maresali_ai_romanieiAm găsit într-o carte apărută recent (2013), „Mareşali ai României” [1], scrisă de un colectiv de autori – istorici sau militari (în rezervă sau în activitate), răspunsul la această dilemă: 

„Actul de la 23 augustu 1944 a fost fără doar şi poate necesar. Mai mult, rolul esenţial jucat de regele Mihai I a fost recunoscut, elogiat şi recompensat.
Dovadă în acest sens este decorarea de către I.V. Stalin cu Ordinul «Victoria», înmânat la 6 iulie 1945, la Palatul regal, de mareşalul Fiodor Ivanovici Tolbuhin, cât şi primirea unui cadou constând în două avioane de agrement (s.m.), şi acordarea de către preşedintele SUA, Harry Truman, la 10 mai 1947, a «Legiunii de merit» în grad de Chief Commander (Comandant-şef).”

(op.cit., p.296)

În general, capitolul despre Regele Mihai I («Regele Mihai, cel mai tânăr Mareşal al României”, pp.278-297) mi se pare scris foarte obiectiv şi documentat. În legătură cu campania de dincolo de Nistru, ar fi câteva lucruri care i s-ar putea reproşa, din punct de vedere istoric: 

Continuă lectura

28 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

Prezumtiva stenogramă (2) „RUMANIA: Take Him Away” – Revista americană Time din 1 septembrie 1947

EVRIKA! În final, graţie istoricului Jacques de Launay – autor al operei „Mari Decizii ale celui de-al doilea război mondial” (cu volumul 2, 1942-1945), tradusă în 1988 în România (Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, traducere din franceză de Marcel şi Dan GHIBERNEA), am aflat lucruri deosebit de importante referitoare la prezumtiva stenogramă, pe baza cărora pot concluziona că aceasta nu este autentică, ci speculativă. 

Un comentator semnând „Marian” a făcut o precizare importantă referitoare la prezumtiva stenogramă, pe blogul lui George Damian:

„Sursa înregsitrarii este revista americana Time, datata 1 septembrie 1947 (la o saptamâna dupa fastuoasa serbare populara ce a aniversat 23 august).În mod evident, revista Time nu era accesibila românilor în perioada stalinista, si deja uitata (ca si regele) în perioada ceausista. Dupa ’89, nu prea s-a dat atentie.Sursa cea mai apropiata în timp este tot internetul, unde a aparut în 2007, pentru a fi dezgropata mai alaltaieri.” (aici)

Am verificat acest lucru şi am descoperit că Marian avea dreptate:

În revista americană Time din 1 septembrie 1947, a apărut un articol intitulat „RUMANIA: Take Him Away”.

Pe site-ul Time poate fi accesată doar introducerea (pentru cei care nu au o subscripţie plătită):

Continuă lectura

5 comentarii

Din categoria Atitudini, Istorie si Civilizatie, Reconstituiri

Prezumtiva stenogramă a convorbirii dintre Regele Mihai şi Antoneşti, din 23 august 1944

EVRIKA! În final, graţie istoricului Jacques de Launay – autor al operei „Mari Decizii ale celui de-al doilea război mondial” (cu volumul 2, 1942-1945), tradusă în 1988 în România (Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, traducere din franceză de Marcel şi Dan GHIBERNEA), am aflat lucruri deosebit de importante referitoare la prezumtiva stenogramă, pe baza cărora pot concluziona că aceasta nu este autentică, ci speculativă. 

UPDATE – PARTEA A II-a. Prezumtiva stenogramă a fost publicată în Revista americană „Time”, la 1 septembrie 1947 (în limba engleză).

Aşa cum am promis, voi scrie despre o prezumtivă înregistrare a convorbirii Regelui Mihai cu Ion Antonescu şi Mihai Antonescu din 23 august 1944 (în Salonul Galben), publicată de revista “Art-Emis” la 18 august 2013 şi preluată în presă înaintea demonstrării autenticităţii ei.

EXISTENŢA

Existenţa unei asemenea stenograme ar fi menţionată de Dinu C. Brătianu, într-un document din arhive (Fond C.C. al P.C.R. – Secția Cancelarie – Dosar 215/1944), în care îi atribuie Regelui următoarele spuse: „Am înregistrat pe placă convorbirea cu Antoneștii și nu veți mai avea nevoie de nici o lămurire mai mult.” 

George Damian mai scrie despre un alt „zvon”, povestit lui de către istoricul Florin Constantiniu:

Continuă lectura

6 comentarii

Din categoria Atitudini, Istorie si Civilizatie

Datoria nulă

Publicând ieri un articol despre 23 august 1944 (cu referire la Neagu Djuvara), am primit un comentariu destul de ciudat, semnat „Cristi Vasilescu”, în care, indirect, afirmă că i-am trădat pe germani:

„[….] Momentul 23 august 1944 este unul in care ratiunea trebuie sa cedeze locul demnitatii nationale, numai ca se pare ca fermentul dizolvant a patruns in sferele cele mai inalte, dictand capitularea. Indiferent de consecinte, la 23 august 1944 romanii aveau datoria si obligatia sa crape alaturi de nemti. Prin cutitul infipt in spate Germaniei in cele 2 Razboaie Mondiale nu o sa ne mai recapatam niciodata locul pe care il meritam in lume.”

Nu sunt de acord cu nici una dintre cele 3 afirmaţii:

1) „Momentul 23 august 1944 este unul in care ratiunea trebuie sa cedeze locul demnitatii nationale [….]” -> Eu cred că demnitatea naţională era pătată de mult (de când am cedat Basarabia şi Bucovina de nord, în 1940, apoi de când ne-am aliat cu Germania nazistă), aşa încât, în 1944, n-aveam ce demnitate să apărăm: doar s-o recâştigăm.

2) „romanii aveau datoria si obligatia sa crape alaturi de nemti” -> Eu cred că alianţa cu Germania nazistă a fost o greşeală. Reichul era o epavă care se scufunda, iar căpitan era un nebun pe nume Hitler. Ce datorie aveam noi faţă de ei?

Continuă lectura

11 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

A abdica spre a-ţi face datoria

Discutam, la sfârşitul lunii trecute (iulie 2013), cu prietenul şi ruda mea, Răsvan, despre 23 august 1944.

Amândoi ne-am referit la Neagu Djuvara (care a împlinit de curând 97 de ani!), care a trăit acele evenimente „din lăuntrul lor” (el se consideră, cu excepţia Majestăţii Sale, Regelui MIhai I, „singurul supraviețuitor din grupul care a făcut 23 august”).

Redau, mai întâi, idei dintr-un interviu către RFI din 2011: 23 august ’44 a fost „o abdicare catastrofală, dar necesar㔓(am luat parte la ea, deci), nu pot să (o) condamn. Sunt de atunci atâtea comentarii împotrivă… ca și când s-ar fi putut face altceva decât un armistițiu în momentul acela! Sunt foarte multe voci de atunci care își închipuie că Antonescu ar fi putut să facă o pace mai bună, adică un armistițiu mai bun”. Totuşi, 23 august ’44 nu poate fi transformat „într-un act eroic”, care să fie „glorificat an de an” – cum au făcut chiar comuniştii! Nu cred că e ceva de aniversat, nici chiar pentru „simpatizanţii actului„. 

Următoarea trimitere a fost făcută de Răsvan (care mi-a recomandat această carte, iar eu am cumpărat-o în câteva zile) – din „Există istorie adevărată” (Neagu Djuvara, Humanitas, ed. a V-a, 2011). Acolo, istoricul aplică metoda „counterfactual conditions” asupra momentului cedării Basarabiei şi Bucovinei de nord (iunie 1940); închipuindu-i-şi ce s-ar fi întâmplat dacă atunci nu ar fi fost cedat teritoriul, ci s-ar fi optat pentru rezistenţă:

Continuă lectura

12 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie, Omul Joi

Spre ce dorim să se îndrepte România

SPRE CE DORIM SĂ SE ÎNDREPTE ROMÂNIA?

sau

ALEGEREA ÎNTRE REGAT ŞI REPUBLICĂ

Valoarea regalităţii stă, de 145 de ani încoace, deasupra alternativelor politice şi a sistemelor de guvernare.Ea garantează mândria, identitatea, continuitatea şi tradiţiile (poporului român) […..]” – Regele Mihai I al României 

În acest articol nu voi încerca să vă dau argumente de nici un fel (istorice sau funcţionale) pentru transformarea României în Regat, şi nici nu voi încerca să-i ridic un piedestal Regelui Mihai. Vreau doar să te fac pe tine, cititorul meu, să fii conştient de un lucru: Monarhia constituţională este o alternativă reală la Republica Semi-prezidenţială din prezent.

Continuă lectura

11 comentarii

Din categoria Monarhia salveaza Romania, Omul Joi

Un tânăr onorând un mare Rege (25 octombrie 2011)

LUMEA, MUZICA ŞI ANUL REGELUI:

UN TABLOU ÎNTREGIT AL MAJESTĂŢII SALE

NIHIL SINE DEO.

NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU.

Anul acesta, pe 25 octombrie, Majestatea Sa Regele Mihai I al României a împlinit 90 de ani. Aceasta este o vârstă onorabilă şi nu sunt mulţi acei oameni cei care ajung la ea. Majestatea Sa a fost binecuvântat de Domnul cu o viaţă lungă. Când m-am gândit la acest lucru, am dorit să-i urez Regelui Mihai “bucurie şi satisfacţie pentru o viaţă împlinită şi echilibrată”. Şi totuşi, nu am putut să nu adaug “[….] cu tot tragismul ei”. De fiecare dată când îl văd pe Majestatea Sa simt, în adâncul sufletului meu, o părere de rău. De ce îmi pare rău? NU pentru că Regele Mihai nu şi-a putut împlini destinul (acela de a fi Rege). NU pentru că timp de 44 de ani (1948 – 1992) Majestatea Sa nu s-a putut reîntoarce pe pământul patriei sale, hoinărind prin Europa ca un rege fără de ţară. NICI MĂCAR pentru că un om care şi-a iubit ţara precum Regele Mihai este acum jignit de cei pentru care interesele naţionale sunt pe locul doi. Fireşte, REGRET toate aceste lucruri, dar cel mai rău îmi pare că poporul român nu vede în Maiestatea Sa ceea ce ar trebui să vadă: un exemplu de demnitate şi hotărâre, de cumpătare şi curaj, de statornicie şi iubire, un om de stat adevărat.

Continuă lectura

3 comentarii

Din categoria Monarhia salveaza Romania, Omul Joi