Limba română este una care, în numirea animalelor, nu ţine cont de sexul lor: păienjena, gărgăriţul, giraful, elefanta – toate aceste forme sunt excluse de gramatica graiului nostru, cu toate că aceste animale nu-s nici unisex, nici hermafrodit!
Dacă derivarea femininului este rareori posibilă, de regulă prin ‘oaică’-rizare (tigroaică, leoaică, lupoaică, ursoaică, aricioaică, şoricioaică), inventarea unui termen independent de cel original a fost câteodată obligatorie.
Latinii au fost numitori originali: acele animale domestice aproape indispensabile într-o gospodărie au primit câte trei denumiri – unul pentru mascul, alta pentru femelă, şi încă una pentru copilaşul lor! Explicaţia o putem intui: genul animalelor se vedea de la distanţă, aflarea sa nu necesita o analiză foarte detaliată, deci specimenele puteau fi uşor deosebite şi denumite separat.
Mai greu cu puradeii: numirea lor s-a făcut întotdeauna la masculin. Motivul nu-l ştim (dar îl intuim), însă – la trecerea în limba română – ne-am procopsit cu nişte substantive de gen masculin pentru numirea deopotrivă a copilaşului bărbătesc şi cel femeiesc; derivarea unui nou termen este imposibilă, dar nu desperaţi: în loc să numiţi ‘dobitocul’ (nu-i insultă!) după sex, mai bine puneţii un nume de om, că oricum el nu înţelege!
În timp ce se inventează mânzul Marinela, puişorul Paula, mielul Mihaela şi viţelul Veronica, enumerăm ‘triadele nominale’ a cinci specii de animale din gospodărie:
Specia Equus Caballus
Cal (latinul caballus)
Iapă (latinul equa)
Mânz, –ă (albanezul mës)
Specia Gallus bankiva domestica
Cocoş (slavul kokoši = găină!!!)
Găină (latinul gallina)
Pui (latinul pullus = pui de gaină, găină matură)
Specia Ovis aries
Oaie (latinul ovis)
Berbec (latinul berbex = vervex)
Miel (latinul agnellus) (1)
Specia Capra aegagrus hircus:
Capră (latinul capra)
Ţap (cuvânt autohton, albanezul şi sârbo-croatul cap)
Ied (latinul haedus)
Specia Bos primigenius
Vacă (latinul vacca)
Taur (latinul taurus) (2)
Viţel (latinul vitellus)
Notă: (1) Forma în limba română a fost influenţată de graiurile nedacoromâne (macedoromânul ńel, meglenoromânul ńiel, istroromânul ml’e), fiind radical diferită de cea din alte limbi latine (italianul agnello, francezul agneau, spaniolul Añel, catalanul anyell, provensalul agnel)
(2) Denumirea speciei în latină (bos, bovis) a dat în limba română numele pentru masculul castrat (bou), precum şi în alte limbi latine (francezul bœuf, italianul bue, spaniolul buey, provensalul buou).
(3) Masculul căprioarei este căpriorul (Capreolus capreolus) şi nu cerbul, care este din altă specie (Cervus elaphus)! Puiul căprioarei este tot iedul, deşi trebuie făcută diferenţa între specia Capreolus şi Capra!
Pingback: Recapitulare (6) Se lasă o răceală ca din vârf de munte | tudorvisanmiu