Arhive lunare: iunie 2014

Puzzle

Text scris de Crina Stanciu Alexandra, elevă în clasa a XII-a a Colegiului Naţional “Gheorghe Lazăr”.

„Ador să rezolv puzzle-uri. Fiecare persoană este reprezentată de unul, toţi avem piese care ne fac unici, deosebiţi, dar toţi mai avem câte o piesă asemănătoare, de aceeaşi formă sau culoare sau măcar pe acolo. Aşa văd eu sistemul de învăţământ. O piesă mică, de obicei de culoare neagră sau gri care are rolul de a ne…regla. Acest minunat sistem ne învaţăsă respectăm un program, să ne trezim de dimineaţă (de mult prea dimineaţă), să cunoaştem oameni pe care nu amfi vrut săîi cunoaştem niciodată, săîncercăm să ne integrăm, să fim înţelegători şi să empatizăm. Şcoala este o mini-societate, un stagiu preliminar al societăţii în care vom ajunge. Un fel de internship la o companie care se numeşte VIAŢĂ şi care nu întodeauna merge cum trebuie, care te plăteşte şi prost pe deasupra.
Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria Domnişoara Luni

Constantin (Dinu) I.C. Brătianu despre Actul de la 23 august 1944

«La Câmpulung (Muscel), la o mare întrunire liberală, iau cuvântul Dinu Brătianu şi alţi fruntaşi liberali. Dinu Brătianu declară:

Prin actul de la 23 august 1944 am revenit la politica tradiţională şi normală a României. Prin acest act se puteau îndrepta greşelile făcute de regimurile de dictatură ale regelui Carol al II-lea şi mareşalului Antonescu. Având noţiunea clară a intereselor ţării ne-am opus continuu politicii de dictatură ale celor două regimuri anterioare. …”»

apud Dinu Zamfirescu, Constantin I.C. Brătianu

http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=388

***

«[…] Schimbarea atitudinei noastre politice depindea de Armată; depindea de domnii generali: Sănătescu, Potopeanu, Racoviţă, Niculescu – cu care ne pusesem de acord asupra loviturii pe care trebuia s-o facem ca să schimbăm regimul. Însă domniile lor, cari erau comandaţi de armată, trebuiau să determine momentul când trebuia să facem acest lucru. Şi domniile lor n-au ţinut pe loc în nerăbdarea noastră. Şi au făcut bine, căci momentul ales a fost cel mai bun moment şi de aceea a reuşit aşa de bine

– Constantin (Dinu) I.C. Brătianu, la Consiliul de Miniştri din 16 septembrie 1944

“Stenogramele Şedinţelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Constantin Sănătescu” (ed: Marcel-Dumitru Ciucă, Ed. Saeculum, 2011), VOL. I, p. 131

Un comentariu

Din categoria Istorie si Civilizatie

Principele Nicolae şi Principele Leka al II-lea al Albaniei, în timpul vizitei sale în România

Principele Nicolae al României

La invitația Altețelor Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu, Alteța Sa Regală Principele Moștenitor Leka al II-lea al Albaniei s-a aflat într-o vizită, în România, în perioada 23-27 iunie 2014. Alteța Sa Regală a fost însoțit de logodnica sa, domnișoara Elia Zaharia.

Vezi articolul original 271 de cuvinte mai mult

Scrie un comentariu

Din categoria Universale

(să ne întoarcem) Înapoi la Argument (13)

UPDATE! În ziua evenimentului, la ora 22:30, înregistrarea avea 19.840 de vizionări. Ziua următoare, la ora 15:00, avea 72.000 de afişări.

Foto: Radu Sandovici // http://www.vertizontal.ro

Astăzi, 26 iunie 2014, a avut loc al nouălea eveniment din a doua serie a dialogurilor „Înapoi la argument” la Librăria Humanitas Cişmigiu. Invitatul a fost Adriana Babeţi, iar subiectul “Imaginaţia, ţinutul de peste curând. Despre Amazoane”. Discuţia a avut loc în jurul cărţii acesteia, „Amazoanele. O poveste” (2013, Polirom). Ca o observaţie factuală, Adriana Babeţi este prima invitat-femeie a întâlnirilor „Înapoi la argument” de la Humanitas Cişmigiu (din februarie 2013 încoace) [bineînţeles, nu însă şi a emisiunii].

„Emisiunea” «va lua vacanţă» pentru lunile iulie şi august, urmând să fie reluate în septembrie.

Înregistrarea evenimentului poate fi văzută aici.

Imagini de la eveniment – via Facebook.

Continuă lectura

6 comentarii

Din categoria Înapoi la Argument

Nu e azi Ziua Tricolorului

DAN GHENEA

Alta inventie republicana. Prost cusuta cu ata alba.

La 14 iunie 1848 a fost adoptat tricolorul rosu – galben – albastru (cu benzile dispuse orizontal) ca drapel al Tarii Românesti, devenita, pentru o luna, republica.

Asadar:

1. Era alt steag

2. Era alta data (26 iunie e data pe stil nou)

3. Nu era steagul României. Nici macar nu se poate pretinde ca a fost folosit ca steag al revolutiei de la 1848 in toate cele trei tari românesti; la Blaj, drapelele erau rosu-alb-albastre (abia intr-un cunoscut tablou istoric pictat un sfert de veac mai tarziu apare galbenul – neatestat de martorii oculari!)

Adoptarea tricolorului in forma actuala ca drapel national s-a facut la 26 martie 1867 printr-o lege votata de Adunarea Deputatilor, pentru aplicarea prevederilor articolului 124 din Constitutia de la 1866.

26 martie ar fi o zi excelenta pentru a sarbatori drapelul national, mai ales daca…

Vezi articolul original 68 de cuvinte mai mult

Scrie un comentariu

Din categoria Universale

CONFERINȚA NAȚIONALĂ DE TOPONIMIE ȘI GEOGRAFIE ISTORICĂ „NUMELE DE LOCURI: MEMORIE, PATRIMONIU, IDENTITATE”

București, vineri 24 octombrie 2014

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Universale

Tricolorul românesc şi virtuţile creştine

„Ziua Tricolorului” – 26 iunie

Roșu-i focul ce-mi străbate,
Inima-mi plină de dor
Pentru sânta libertate
Și al patriei amor.
Auriu ca mândrul soare
Fi-va’l nostru viitor
Pururea’n eternă floare
Și cu luci netrecător.
Iar albastrul e credința
Pentru țară ce-oi nutrim
Credincioși fără schimbare
Pân’ la moarte o să-i fim.

Ciprian Porumbescu, „Trei culori” (1853-1883), compus după 1870

„Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”

Apostolul Pavel, 1 Corinteni 13:13

tricolor

2 comentarii

Din categoria Jurnal

Evrei – şi doar evrei

Am citit la Răsvan o ştire cel puţin îngrijorătoare: „37% din francezi îşi exprimă în mod deschis opiniile antisemite” (via Washington Post, via Le Point).

Faptul este cu atât mai tulburător cu cât Franţa găzduieşte cea mai numeroasă comunitate evreiască din Europa: 600.000 de evrei! 38% din populaţia evreiască din cadrul Uniunii Europene – 1.574.300 de evrei (datele se pot consulta aici).

Mă întreb: oare n-au învăţat francezii din istoria vecinilor lor germani? şi – o spun cu cea mai mare îngrijorare – oare este posibil ca ei să o repete?

***

La începutul acestui an (26 ianuarie 2014) au avut loc două proteste anti-evreieşti (şi anti-masonice) în Paris şi Lyon. Câţi au fost – la numărat, e tot timpul mai greu.

Această „Zi a mâniei” este însă însoţită de o statistică îngrijorătoare: „cu 40% au crescut actele de violenţă cu caracter antisemit în primul trimestru al anului 2014, comparativ cu acelaşi trimestru al anului trecut„.

_______________________________

Am dat astăzi (pe un blog legionar) peste un articol care m-a stupefiat. Practic, autorul (sau autorii) susţin că evreii de origine semită, „pur sânge, poporul biblic al Mântuitorului Hristos”, mai numără doar 70.000 de oameni; restul (până la cei 13.859.800 / 18.437.400 de evrei în lume), ar fi khazari de origine turcă, convertiţi la cultul mozaic în sec. VII-IX, care „au încercat să cureţe Europa de adevăraţii evrei (cei de origine semită)” – prin Holocaust.

Teoria ascendenţei khazare nu este nouă, a fost propusă prima dată de un francez, Ernest Renan (1823-1892), ca o speculaţie ştiinţifică, în 1883: evreii Ashkenazi ar fi descendenţii tribului khazar, converiţi la mozaism, care au migrat în vestul Europei după prăbuşirea statului lor (khanatul). A fost creditată, printre alţii, de scriitorul H.G. Wells, în 1921, şi de alţii. Majoritatea cercetătorilor s-au arătat sceptici ori au respins-o drept „pură fantezie”.

Cercetările genetice de anul trecut (2013) au venit să intărească aceste aprecieri:

„A 2013 study of Ashkenazi mitochondrial DNA found no significant evidence of Khazar contribution to the Ashkenazi Jewish DNA, as would be predicted by the Khazar hypothesis.”

Partea interesantă privind această teorie este însă:

It has been seized on at times by antisemites and/or anti-Zionists for various purposes: to emphasize the foreign (i.e. non-European) ancestry of Ashkenazi Jews, and to disprove the ancestral connection between Ashkenazi Jews and Israel.”

N-am înţeles din articolul citat de mine cum se determină cine este evrei şi cine este khazar. Criteriul invocat de ei este aspectul, deşi, pe lângă asta, mi se pare a conta şi atitudinea faţă de Holocaust. Evreii „plăcuţi” de ei sunt evrei, evreii „neplăcuţi” de ei sunt khazari. De exemplu, Natalie Portman, pentru că a dezagreat filmele cu Holocaustul, este evreică; pun pariu că, dacă ar fi jucat într-unul, ar fi devenit khazară 🙂

Aşa cum Karl Lueger, primarul „antisemit” al Vienei, care avea însă mulţi prieteni evrei, şi a cărui mentor politic fusese un evreu (Ignaz Mandi), a zis: „Eu decid cine este evreu” – cred că şi cei care stau „de veghea patriei” decid cine este evreu dar, mai important, cine este khazar….

_______________________________

În 2005, preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad a spus că, dacă Germania şi Austria se simt responsabile pentru Holocaust, ar trebui să mute Israel pe teritoriul propriu.

Mă gândeam că orice persoană care afirmă că Israel este un stat terorist ar trebui, totuşi, întrebată, unde consideră că ar trebui mutaţi evreii.

Dacă, în inima lui, îi trimite în lagăr, atunci îţi dai seama că vorbeşti nu numai cu un anti-sionist, ci cu un anti-semit, deşi, între noi fie vorba, şi arabii sunt fii ai lui Sem.

2 comentarii

Din categoria Atitudini, Jurnal

Mituri republicane (2): Republica Franceză

Contra republicii minciunii: Regatul României

Marianne a fost zeiţa libertăţii sau mama tiraniilor populare?

Revoluţia Franceză a fost o catastrofă a istoriei europene. Nu adus libertate, ci o lungă serie de tiranii. Nu a adus fraternitate, ci extinderea razboiului civil pe o scara fără precedent (nici măcar lungile războaie religioase din secolul XVII nu au produs numarul de victime ale Terorii republicane).

Câteva exemple de „progres” republican:

1. Ghilotina – un simbol al noii mentalitati republicane despre justitie (= maşină de tocat „duşmanii poporului”)

2. Carnea de tun. Napoleon Bonaparte este primul care a folosit artileria într-un mod „inovativ” pe câmpul de luptă, împotriva trupelor adverse în câmp deschis, provocând pierderi umane masive. Testase mai întâi „inventia” împotriva parizienilor (şi-a câştigat favorurile Directoratului înnăbuşind, cu tunurile, o revoltă). Desigur că pierderile mari cereau armate mari; dacă secolul XVIII văzuse aşa-numitele „războaie galate” în care pierderile într-o luptă puteau fi de câteva zeci de oameni…

Vezi articolul original 166 de cuvinte mai mult

55 comentarii

Din categoria Universale

Emil Hurezeanu: „Sunt convins că pentru România cel mai bine ar fi fost continuarea unei monarhii.”

Monarhia Salvează România

EMIL HUREZEANU:

Regatul a fost paradigma, formatul prin care România a cunoscut cea mai bună, mai sincronă – cu Europa – dezvoltare a sa, din toate punctele de vedere. […]

Sunt convins că pentru Romania cel mai bine ar fi fost continuarea unei monarhii.”

– 2013, interviu dat lui Bogdan ŞERBAN IANCU

Ora Regelui, 21 iunie 2014, 31:00…..33:40

EMIL HUREZEANU:

– Ar fi fost bine, la o regândire a Constituţiei, monarhiei să i se dea o şansă în dezbatere.

– 10 mai este ziua suveranităţii interne şi externe a României monarhice după 1866.

– Discursul Regelui din Parlament (2011) este unul dintre cele mai interesante şi mai importante acte politice, declaraţii politice ale perioadei moderne.

2013, interviu dat Agenţei r/News

Vezi articolul original

3 comentarii

Din categoria Universale