Am citit la Răsvan o ştire cel puţin îngrijorătoare: „37% din francezi îşi exprimă în mod deschis opiniile antisemite” (via Washington Post, via Le Point).
Faptul este cu atât mai tulburător cu cât Franţa găzduieşte cea mai numeroasă comunitate evreiască din Europa: 600.000 de evrei! – 38% din populaţia evreiască din cadrul Uniunii Europene – 1.574.300 de evrei (datele se pot consulta aici).
Mă întreb: oare n-au învăţat francezii din istoria vecinilor lor germani? şi – o spun cu cea mai mare îngrijorare – oare este posibil ca ei să o repete?
***
La începutul acestui an (26 ianuarie 2014) au avut loc două proteste anti-evreieşti (şi anti-masonice) în Paris şi Lyon. Câţi au fost – la numărat, e tot timpul mai greu.
Această „Zi a mâniei” este însă însoţită de o statistică îngrijorătoare: „cu 40% au crescut actele de violenţă cu caracter antisemit în primul trimestru al anului 2014, comparativ cu acelaşi trimestru al anului trecut„.
_______________________________
Am dat astăzi (pe un blog legionar) peste un articol care m-a stupefiat. Practic, autorul (sau autorii) susţin că evreii de origine semită, „pur sânge, poporul biblic al Mântuitorului Hristos”, mai numără doar 70.000 de oameni; restul (până la cei 13.859.800 / 18.437.400 de evrei în lume), ar fi khazari de origine turcă, convertiţi la cultul mozaic în sec. VII-IX, care „au încercat să cureţe Europa de adevăraţii evrei (cei de origine semită)” – prin Holocaust.
Teoria ascendenţei khazare nu este nouă, a fost propusă prima dată de un francez, Ernest Renan (1823-1892), ca o speculaţie ştiinţifică, în 1883: evreii Ashkenazi ar fi descendenţii tribului khazar, converiţi la mozaism, care au migrat în vestul Europei după prăbuşirea statului lor (khanatul). A fost creditată, printre alţii, de scriitorul H.G. Wells, în 1921, şi de alţii. Majoritatea cercetătorilor s-au arătat sceptici ori au respins-o drept „pură fantezie”.
Cercetările genetice de anul trecut (2013) au venit să intărească aceste aprecieri:
„A 2013 study of Ashkenazi mitochondrial DNA found no significant evidence of Khazar contribution to the Ashkenazi Jewish DNA, as would be predicted by the Khazar hypothesis.”
Partea interesantă privind această teorie este însă:
„It has been seized on at times by antisemites and/or anti-Zionists for various purposes: to emphasize the foreign (i.e. non-European) ancestry of Ashkenazi Jews, and to disprove the ancestral connection between Ashkenazi Jews and Israel.”
N-am înţeles din articolul citat de mine cum se determină cine este evrei şi cine este khazar. Criteriul invocat de ei este aspectul, deşi, pe lângă asta, mi se pare a conta şi atitudinea faţă de Holocaust. Evreii „plăcuţi” de ei sunt evrei, evreii „neplăcuţi” de ei sunt khazari. De exemplu, Natalie Portman, pentru că a dezagreat filmele cu Holocaustul, este evreică; pun pariu că, dacă ar fi jucat într-unul, ar fi devenit khazară 🙂
Aşa cum Karl Lueger, primarul „antisemit” al Vienei, care avea însă mulţi prieteni evrei, şi a cărui mentor politic fusese un evreu (Ignaz Mandi), a zis: „Eu decid cine este evreu” – cred că şi cei care stau „de veghea patriei” decid cine este evreu dar, mai important, cine este khazar….
_______________________________
În 2005, preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad a spus că, dacă Germania şi Austria se simt responsabile pentru Holocaust, ar trebui să mute Israel pe teritoriul propriu.
Mă gândeam că orice persoană care afirmă că Israel este un stat terorist ar trebui, totuşi, întrebată, unde consideră că ar trebui mutaţi evreii.
Dacă, în inima lui, îi trimite în lagăr, atunci îţi dai seama că vorbeşti nu numai cu un anti-sionist, ci cu un anti-semit, deşi, între noi fie vorba, şi arabii sunt fii ai lui Sem.
Adoptarea tricolorului in forma actuala ca drapel national s-a facut la 26 martie 1867 printr-o lege votata de Adunarea Deputatilor, pentru aplicarea prevederilor articolului 124 din Constitutia de la 1866.
Barthimeu – Un alt orizont
Misterele Dunării
tudorvisanmiu 