Lansarea colecţiei „Istorie cu blazon” (Jockey Club, 2 aprilie 2015, ora 18:00)

“Istoria cu blazon este istoria elitelor autentice. Este povestea unei lumi care a strălucit prin stil, prin inteligenţă, bun-gust şi subtilitatea conversaţiei din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvântaţi nu numai cu avere şi ranguri, ci şi cu patriotism, spirit de sacrificiu şi simţul datoriei.
Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocări, literatură „cu ştaif”, reeditări sau mărturii inedite ne vor ajuta să recuperăm istoria dramatică şi plină de farmec a vechilor elite româneşti sau de pe alte meleaguri.
Purtaţi de dorinţa de a ne aminti cine suntem, să deschidem vechile cufere rămase de la bunici, să suflăm praful de pe blazon şi să-l purtăm, cu mândrie, pe o carte.

Sărbătorile legale în România interbelică

1. Sfântul Ierarh Vasile cel Mare (1 ianuarie)
2. Botezul Domnului (6 ianuarie)
3. Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie)
4. Unirea Principatelor (24 ianuarie)
5. Întâmpinarea Domnului (2 februarie)
6. Buna Vestire (25 martie)
7. zi de Paşti (1)
8. zi de Paşti (2)
9. zi de Paşti (3)
10. zi de Paşti (4)
11. zi de Paşti (5)
12. Sfântul Gheorghe (23 aprilie)
13. Proclamarea Independenţei şi a Regatului (10 mai)
14. Înălţarea Domnului (la 40 de zile după Paşti)
15. Sfânta Treime (la 50 de zile după Paşti)
16. Sfinţii Împărăţi Constantin şi Elena (21 mai)
17. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (29 iunie)
18. Adormirea Maicii Domnului (15 august)
19. Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie)
20. Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie)
21. Sfântul Dumitru (26 octombrie)
22. Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril (8 noiembrie)
23. Unirea tuturor Românilor (1 decembrie)
24. Sfântul Nicolae (6 decembrie)
25. zi de Crăciun (1)
26. zi de Crăciun (2)
27. zi de Crăciun (3)
28. zi de Crăciun (4)

„… Statutul funcţionarilor publici şi Regulamentul pentru aplicarea acestuia din 1923 stipula respectarea sărbătorilor legale de către serviciile publice a unui număr semnificativ de sărbători legale […].”

@ Diana-Mihaela Păunoiu, Sărbătoare şi propagandă în timpul Regelui Carol al II-lea (1938-1940), Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2013, p.67, conf. capitolul „Îndatoririle şi răspunderile funcţionarilor” din Statut şi capitolul „Obligaţiunile funcţionarilor” din Regulamentul de aplicare a Statutului funcţionarilor publici.

(să ne întoarcem) Înapoi la Argument (20)

Joi, 26 martie 2015

Al şaptelea argument din Seria a III-a, inaugurată în Septembrie 2014.

Invitaţi: Ioana Pârvulescu, Cristina Cioabă

Tema: 7 ani fără Monica Lovinescu (2008-2015)

Înregistrare – Privesc.eu

Fotografii – Facebook

Vocea lui Nicolae Iorga

18 ianuarie 1927, Universitatea din Paris

Generatiile viitoare trebuie să valorifice fondul cultural naţional

3 minute 1 secundă

Cele mai vechi relaţii între poporul francez şi între români trebuia aşezate încă în adâncul Evului Mediu. Nu e nicio îndoială că în calea lor către răsărit au trebuit să întâlnească elemente româneşti în Peninsula Balcanică. Aceasta poate fi socotită ca întâia admitere etnică între cele două naţiuni. În ceea ce priveşte statul românesc, al cărui iubire nu poate fi aşezată decât numai în secolul al XIII-lea, în mormântul din Argeş care a dat atâtea neaşteptate revelaţii, trebuie căutată o influenţă de artă franceză care a trebuit esenţial la splendoarea acestei dinastii româneşti începătoare. Cu toată discuţia care s-a ivit asupra provenienţei lor, nu am nicio îndoială că ele sunt de provenienţă franceză.

Salvând Institutul Cantacuzino, o moştenire regală

Sâmbătă, 14 martie 2015, studenţii de la Facultatea de Medicină au apărat o moştenire din România Regală: Institutul Cantacuzino (Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie „Cantacuzino”), înfiinţat, prin eforturile lui Ioan Cantacuzino, în urma unui decret regal dat de Majestatea Sa Regele Ferdinand în 1921.
„Trebuie să ne asigurăm că Institutul dăinuie și va dăinui. Este vorba de moștenirea noastră.” Şi ce mod mai frumos de a exprima această idee decât prin cuvintele nepotului Suveranului sub care s-a înfiinţat acest institut: Majestatea Sa Regele Mihai I al României după 90 de ani, în 2011, în Parlamentul României: „Nu văd România de astăzi ca pe o ţară pe care am moştenit-o de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copii Noştri.”
La protest se vede şi steagul cu stema Regatului, pe care am avut bucuria şi onoarea să o port alături de studenţi.

Cartela Metrorex de 62 de călătorii: cine este nemulţumit?

„Abonamentul lunar cu 62 de călătorii se elimină ca urmare a numeroaselor nemulţumiri exprimate de publicul călător.„

Citatul este din comunicatul Metrorex remis către B365.

Carte de 62 de călătorii, care costa 50 de lei (şi s-ar fi scumpit la 60 de lei), este una dintre cele mai folosite cartele pentru folosirea metroului pe termen lung. Singura variantă care rămâne este abonamentul lunar cu număr nelimitat de călătorii, care costa 60 de lei (şi se va scumpi la 70 de lei):

Conferinţa „Istoricii şi monarhia”, BCU, 31 martie 2015, ora 18:00

Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei, în parteneriat cu Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, continuă conferințele ROMÂNIA ÎN TIMPUL MONARHIEI cu seria „Cultura în timpul monarhiei”.
Prima expunere din acest ciclu, „Istoricii şi monarhia. Nicolae Iorga sfătuitor al suveranilor”, susținută de doamna prof.dr. Georgeta Filitti, are loc marţi, 31 martie, orele 18:00, în București, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” (str. Academiei 88).

Intrarea este liberă.

NU desfiinţării Institutului Cantacuzino!

Sâmbătă, 14 martie 2015, ora 15:30, are loc o adunarea a tinerilor pentru susținerea Institutului ”Cantacuzino”, în faţa clădirii acestuia (Splaiul Independenței nr. 103, metrou: Izvor / Eroilor).

Un studiu istoriografic despre 23 august 1944

Am lecturat recent lucrarea lui Traian Udrea, 23 august 1944. Controverse istorico-politice. Studiu istoriografic, cu subtitlul „De ce occidentalii au cedat estul Europei sovieticilor şi rolul jucat de 23 August 1944 în acest context”. Scrisă în 1998, a fost republicată la Editura Alex Alex în 2004.

În rezumat – autorul îl blamează pe Ion Antonescu pentru greşelile sale până în 1944 şi consideră necesară arestarea lui necesară, dar, totodată, îl blamează pe regele Mihai şi tot grupul 23 august (în special Grigore Niculescu-Buzeşti, Aurel Aldea şi George Duca) pentru „incompetenţa” de a nu fi semnat capitularea imediat după arestarea mareşalului.

Analizând mărturiile şi studiile publicate de-a lungul timpului despre acest eveniment, autorul face utile consideraţii asupra motivaţiilor lor căutând să «depolitizeze» istoriografia despre 23 august [1], dar, în fapt, ajunge el însuşi să o politizeze.

Consideraţiile asupra lui Mihai Antonescu, căruia autorul îi atribuie un credit sporit, sunt destul de originale.

Discursul președintelui PNTCD, Corneliu Coposu la congresul Partidului Conservator din Marea Britanie (11 octb. 1990)

DISCURSUL (cu indicaţii)
„Doamnă prim-ministru, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor,
Partidul Naţional-Ţărănesc Creştin şi Democrat din România [traducere], cu vechime de 142 de ani [traducere], a luptat în toată istoria lui împotriva comunismului [traducere] (aplauze puternice). Acum luptăm în opoziţie [traducere] împotriva neocomunismului şi a socialismului [traducere] (aplauze puternice). Vrem să integrăm biata noastră ţara în Europa [traducere] (aplauze puternice). Mulţumesc organizatorilor acestui congres că ne-a dat ocazia să respirăm aerul liber al democraţiei şi libertăţii [traducere] (aplauze furtunoase). Am fost desfiinţaţi de armata de ocupaţie sovietică şi ne-am renăscut în decembrie 1989 prin sacrificiile a mii de vieţi tinere româneşti [traducere] (aplauze puternice). Revoluţia noastră anticomunistă a fost câştigată de generaţia tânără, care este din nou persecutată [traducere]. Aduc urările noastre de bine şi a intregului popor român, care este împotriva comunismului, dar care nu se poate pronunţa, salutul călduros pentru Partidul Conservator şi îi urăm prosperitate pentru binele Angliei şi al Europei. Omagiile mele şi ale României doamnei Margaret Thatcher [traducere] (aplauze furtunoase) – prima personalitate politică a continentului de la care România şi ţările din est aşteaptă salvarea pentru o nouă democraţie.”

DISCURSUL (fără indicaţii)
„Partidul Naţional-Ţărănesc Creştin şi Democrat din România, cu vechime de 142 de ani, a luptat în toată istoria lui împotriva comunismului. Acum luptăm în opoziţie împotriva neocomunismului şi a socialismului. Vrem să integrăm biata noastră ţara în Europa. Mulţumesc organizatorilor acestui congres că ne-a dat ocazia să respirăm aerul liber al democraţiei şi libertăţii. Am fost desfiinţaţi de armata de ocupaţie sovietică şi ne-am renăscut în decembrie 1989 prin sacrificiile a mii de vieţi tinere româneşti. Revoluţia noastră anticomunistă a fost câştigată de generaţia tânără, care este din nou persecutată. Aduc urările noastre de bine şi a intregului popor român, care este împotriva comunismului, dar care nu se poate pronunţa, salutul călduros pentru Partidul Conservator şi îi urăm prosperitate pentru binele Angliei şi al Europei. Omagiile mele şi ale României doamnei Margaret Thatcher – prima personalitate politică a continentului de la care România şi ţările din est aşteaptă salvarea pentru o nouă democraţie.”

Istorie Evanghelica

Delegația română condusă de Corneliu Coposu, președintele PNTCD, este primită de Margaret Thatcher la congresul Partidului Conservator din Marea Britanie în 11 octombrie 1990.

Din delegație mai fac parte: Doina Cornea, Mihai Gheorghiu, lider al ligii studenților și Paul Negruț, pastorul bisericii creștine baptista Emanuel din Oradea, cel care l-a și tradus pe Corneliu Coposu.

Discursul lui Corneliu Coposu, în care amintește de impunerea comunismului cu ajutorul Armatei Roșii, de persecuțiile îndurate pe parcursul acelor ani, precum și de momentul decembrie 1989 când România și-a recăpătat libertatea a fost primit cu aplauze. Corneliu Coposu a menționat că „noi am fost distruși de Armata Roșie și am renăscut în decembrie 1989.” În cadrul discursului său acesta a menționat istoria de 140 de ani a PNȚ, lupta partidului împotriva comunismului și mai nou (anii 90) lupta din opoziție (referire la opoziția politică) împotriva neocomunismului și a socialismului. De asemenea, Corneliu Coposu evocă  în discursul său Partidul Conservator despre care menționează că este speranța României…

Vezi articolul original 91 de cuvinte mai mult