Soprana din fruntea Tinerilor Monarhiști: „rămânem uniți de idealul și crezul nostru comun”.

Domnișoara Teodora Constantinescu, Președintele Organizației de Tineret a Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei, a transmis astăzi mesajul dedicat aniversării a șase ani de la Adunarea Generală Constitutivă a structurii de tineret a Asociației. Mesajul se înscrie în tradiția adresei anuale din anii 2015-2019 adresată tinerilor monarhiști români. […]

via Soprana din fruntea Tinerilor Monarhiști: „rămânem uniți de idealul și crezul nostru comun”. — Monarhia Salvează România

Cu Şerban Broché despre Monarhie şi problemele actuale ale României şi ale lumii

Sâmbăta trecută (3 mai), am discutat cu dl. Şerban Broché, prieten de familie, despre Monarhie, Familia Regală (Regele Mihai, Principesa Margareta, Principele Nicolae), Federaţia Rusă şi tendinţele ei neo-imperialiste, chestiunea Basarabiei (atingând problema unirii cu Republica Moldova) şi alte lucruri ce ţin, în general, de situaţia României sau probleme internaţionale de semnificativă importanţă.

Şerban Broché, expert al Centrului de Studii Complexe, este, printre altele, traducător din limba franceză în limba română al capodoperei lui Neagu Djuvara, “Civilizaţii şi Tipare Istorice. Un Studiu Comparat al Civilizaţiilor” (Ed. Humanitas, 1999).‎

Marşul Regal din 5 aprilie

În continuarea eforturilor marşului regal din 10 noiembrie, organizat de Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM):

Marilena Rotaru: Scrisoare deschisă Consiliului Național al Audiovizualului. Despre corecta informare

„De 43 de ani de când practic jurnalismul de televiziune m-a preocupat rostirea adevărului, corecta informare, modul în care, prin misiunea acestei meserii, trebuie să educ, să formez, să modelez publicul. Cu această convingere am reușit să realizez, în condițiile cenzurii de dinainte de decembrie 1989, interviul cu Sergiu Celibidache (1979), trei documentare dedicate pictoriței Margareta Sterian (între 1979 și 1984; unul dintre ele premiat de ACIN și la un Festival Internațional de Film, deși nu fusese difuzat), Centenarul Cellei Delavrancea (spectacol cu public, în decembrie 1987), Dan Grigore și invitații săi (spectacol la Sala Radio în mai 1988). Toate acestea au văzut lumina ecranului numai după 1989. În 1985 mi se topeau șpalturile unui roman în curs de apariție: ”La Est de Firenze”, carte în care prim planul îl constituie cenzura din televiziunea acelor ani și din întreaga viață a românilor acelei epoci. Și această carte a fost tipărită după 1989, în 1995. …

Dezbatere Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei (28 ianuarie 2014)

Notă: Sistemul monarhic n-a fost ales prin plebiscit popular, însă persoana principelui Carol I, aleasă de elita politică, a fost confirmată de vot popular: 2-8 aprilie 1866 [SV] / 14-20 aprilie [SN] – e adevărat, nu universal, ci cenzitar (800.000 de electori români din 4.400.000 de cetăţeni) .

Exerciţii de judecată istorică: Regele Mihai şi actul de la 23 august 1944

De aproape două săptămâni (8 noiembrie – 21 noiembrie), am purtat pe blogul istoricului George Damian o conversaţie prilejuită de descoperirea unei prezumtive stenograme a convorbirii dintre Regele Mihai şi Antoneşti din 23 august 1944. Exceptând primele comentarii (neincluse aici), dialogul pornit are, în cea mai mare parte, o mică legătură cu acest document – cu câteva excepţii (intervenţiile lui Nic, întrebările mele adresate domnului George Damian şi răspunsurile primite; cu Marian discutasem anterior despre acest document şi deja clarificasem chestiunea).

O public aici fără comentarii, cu o singură observaţie: este deosebit de lung, iar citirea lui poate dura între 30 de minute şi o oră (sunt totuşi 200 de comentarii). Cu toate acestea, înainte de a-l prelungi cu alte comentarii, aş ruga citirea sa integrală şi atentă. Vă mulţumesc anticipat! 

……………………..

EXERCIŢII DE JUDECATĂ ISTORICĂ

1. Madalin on 8 noiembrie 2013 at 12:09 said:

   Cat de penibil si bolsevic suna asta cu “fostul”. Oare avem un alt rege in prezent, ca sa fie Mihai fostul ? Sau unui profesor, cand iese la pensie, i se spune “fostul profesor” ?

Întoarcerea armelor – sumare comparaţii între Italia şi România

1)MARIAN: 

„[….] Sa luam Italia, ca are multe paralele. Si ea considerata de natura fascista, si la ei un rege marioneta, si la ei un prim-ministru aliat cu Hitler, si la italieni regele fusese facut maresal de catre primul ministru, si la ei regele l-a arestat pe prim-ministru, si chair si la ei regele a anuntat un armistitiu fara a înstiinta trupele. SI la ei trupele italiene care au aflat stirea de la “Stii de la Stirile ProTV” au fost capturate de inamic (adica de nemti).
Doar ca, desi având trupe invadatoare pe teritoriul propriu (ca si RO), atât regele cât si Badoglio au anuntat în comunicat ca vor continua razboiul alaturi de nemti, ca o chestiune de onoare. Armistitul a fost semnat abia pe 8 septembrie.
Diferenta a fost mica dar esentiala. În Italia au debarcat americanii, la noi rusii.

„The Golden Wedding of Her Majesty The Queen and His Royal Highness The Duke of Edinburgh. Windsor Castle, 20 November 1997” (by Andrew Festing)

Prin bunăvoinţa d-lui. Sorin Nicolae Ştefan [1], public mai jos tabloul de la Nunta de Aur (50 de ani) a Majestăţii Sale Regina Elizabeth a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi a Commonwealth-ului cu Ducele de Edinburgh, Prinţul Consort Philip:

Menţionarea acestui tablou a apărut în cadrul unei discuţii referitoare la folosirea sintagmei de „fost rege” în cazul Regelui Mihai, comentatorul „Marian” aducând argumentul că această singtagmă este folosită şi de americani („former king”), şi de englezi („Ex-King”) [*]. 

Comentariul lui „Nic”: 

«Am în fața mea o reproducere, a unui tablou foarte frumos, în ulei, care se găsește la Palatul Sandringham(Sandringham House), reședința de vară a familiei britanice, pe care l-am vizitat în două rânduri. Ghida ne-a și arătat de altfel, într-un hol, până și priza unde își conectează Regina laptop-ul…

Pe ce se bazează Republica noastră?

Desen: Mihai Vişan-Miu

Primele mari republici moderne (Statele Unite ale Americii – între 1776 şi 1783 – şi Prima Republică Franceză – în 1792) s-au constituit sub acel principiu iluminist al „suveranităţii naţionale”, care afirma că „fiecare popor este liber să-şi aleagă singur forma de guvernământ”.

Cu toate acestea, în Constituţia pe care am înţeles să o realizăm după recăpătarea libertăţii (1990), s-a decis că: „Dispoziţiile prezentei Constituţii privind [….] forma republicană de guvernământ [….] nu pot forma obiectul revizuirii” (art.152). Prin acest text, „reprezentanţii” noştri au decis că «nici pentru următorii 3500 de ani românii nu au dreptul sa schimbe forma republicană de guvernământ, indiferent cât de mult şi-ar dori (această schimbare)».

Deşi motivaţiile politice ale acestei prevederi le pot înţelege, îmi scapă altceva: baza filosofică pe care se întemeiază această Republică. Din moment ce nu „se revendică” din principiile iluministe (incluzând alegerea formei de guvernământ), atunci de unde vine ea? De unde vine acest republicanism atât de străin gândirii care – în fapt – le-a recreat în modernitate? De la…. Kremlin?….

Într-adevăr, e ironic că, în zilele noastre, monarhiştii care doresc schimbarea republicii revendică ceea ce republicanii care au dorit schimbarea monarhiei au revendicat acum două secole (libertatea de a alege forma de guvernământ), dar e de-a dreptul năucitor că, în opoziţia faţă de monarhie, republicanii au ajuns să nege principiul lor fondator (libertatea de a alege forma de guvernământ).

Desen: Mihai Vişan-Miu

De aceea: 

Ne adunăm duminică, 10 noiembrie, orele 14, la Piaţa Charles de Gaulle şi vom porni în marş pe la Arcul de Triumf, Piaţeta Regelui, Piaţa Victoriei şi statuia marelui rege Carol I pentru a cere clasei politice să iniţieze modificarea articolului 152 din Constituţia României, spre a reda poporului român dreptul de a-şi alege liber forma de guvernământ. [….]

Cu acest prilej, aducem un omagiu şi Majestăţii Sale, Regelui Mihai I, cu ocazia zilei de naştere din 25 octombrie şi a zilei onomastice din 8 noiembrie şi ne amintim de cei 76 de martiri ai reprimării sângeroase la 8 noiembrie 1945 la Bucureşti ai primei mari manifestaţii anticomuniste din Europa de Est, ocupată de sovietici.

Bancnotele unei republici

Un enunţ-cheie, „500 de lei – Mihai Eminescu. Cea mai valoroasa bancnotă a republicii ilustrată cu figura unui antirepublican convins” este argumentat în comentariile ce se pot citi aici: „Eminescu il numea pe Carol I “cel Ingaduitor”, cu o conotatie negativa – anume ca permite prea multe liberalilor. Liberali care pana pe la 1880 aveau inca o puternica aripa republicana. Eminescu ar fi dorit un regim mai autoritar si, in orice caz, s-a exprimat clar impotriva ideilor republicane. Scria in Timpul, ziar conservator, e adevarat, dar nu cred sa fi scris vreun articol politic doar de complezenta. [….]” sau printr-un citat din „Timpul” în articolul „Eminescu şi republica” (Dan Ghenea): „Din momentul în care s-a instituit domnia ereditară în locul celei elective şi s-a pus puterea supremă a statului la adăpost de înverşunatele lupte de partid, s-a pus, în principiu cel puţin, la adăpost de patimele şi de asprimea intereselor momentane şi trecătoare însăşi ideea statului, adică ideea armoniei intereselor naţionale. Asta este în esenţă deosebirea între monarhia constituţională şi republică. În republică domneşte îndeosebi interesul individual, în genere interesul de partid. Partidul şi numai partidul alege pe capul statului, el formează voinţa statului în articole de legi, epoca poartă pe deplin caracterul unui grup de interese predomnitoare.” (Timpul, februarie 1880)

DAN GHENEA

1 leu – Nicolae Iorga, profesor al Principelui Mostenitor Carol si apoi al Regelui Mihai.

5 lei – George Enescu, descoperit si protejat de Regina Elisabeta, careia i-a purtat mereu recunostinta

10 lei – Nicolae Grigorescu, pictorul oficial al Razboiului de Independenta, beneficiind de sprijinul Reginei Elisabeta.

50 de lei – Aurel Vlaicu, remarcat de Principele Mostenitor Ferdinand, a primit un post de inginer la Arsenal; a primit din partea Regelui Carol I un premiu de 50 000 de lei (suma echivalenta cu cea acordata castigatorilor Premiului Nobel) pentru demonstratia sa de folosire a avionului ca mijloc de comunicatie militara (a zburat intre Bucuresti si Piatra-Olt pentru a simula transmiterea unei directive de lupta).

100 de lei – I.L. Caragiale, numit director al teatrelor de catre ministrul Titu Maiorescu, un apropiat al Reginei Elisabeta. Este solicitat, in 1888 sa se ocupe de programul teatral prezentat, la Peles,  Printului de Wales…

Vezi articolul original 179 de cuvinte mai mult