Forţele progresiste care nu aduc progres

„Din moment ce rolul sindicatelor pare să fie esenţial pentru progresul social din ultimul secol, să vedem totuşi care au fost influenţele reale ale acestora asupra societăţii. […]

Primele «progrese» au apărut cu mult înaintea perioadei de înflorire a sindicatelor şi a apariţiei primelor partide comuniste, ba chiar înaintea primilor teoreticieni ai «problemelor sociale».

Astfel, François Guizot, ministrul liberal al lui Ludovic-Filip, a fost cel care, în 1841, a propus votarea legii pentru limitarea duratei de muncă a copiilor în uzine.

Jean-Baptiste-Say este cel care a propus pentru prima dată, în 1803, obligativitatea şcolară – împotriva căreia s-au ridicat protestele stângii, în frunte cu Jules Guesde, pentru care învăţământul obligatoriu era doar o încercare de a le oferi exploatatorilor capitalişti o mână de lucru mai rentabilă.

Dezbaterea “Politică, economie, libertate” (Bogdan Călinescu), 19 februarie – înregistrare

Dezbaterea „Politică, economie, libertate” (Bogdan Călinescu), 19 februarie, Librăria Humanitas Cişmigiu, ora 19:00

Libertatea este bunul nostru cel mai de preţ

MOTTO: „Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi. Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi.” – Apostolul Pavel (Epistola către Galateni a Sf. Ap. Pavel 5, 13-17)

Dragă Ionuţ, 

Cred că disputa noastră vine mai degrabă dintr-o problemă de formulări decât una de conţinut – adică dintr-o problemă de comunicare.

A strânge cureaua partidului Moş Crăciun….

MOTTO: „Erik von Kuehnelt-Leddihn (1988) a explicat foarte clar şi convingător de ce partidele de dreapta (pe care le numeşte partide Strânge Cureaua) rareori au curajul să reverseze măsurile implementate de partidele de stânga (pe care le numeşte partide Moş Crăciun), indisciplinate economic. Iată un citat din articolul său din 1988: «[….] Partidele Moş Crăciun, cu cadouri pentru cei mulţi, în mod normal iau de la unii pentru a da altora [….] iar astfel (vor) câştiga popularitate. La urma urmei, nu tragi în Moş Crăciun. Ca urmare, în mod normal, aceste partide vor câştiga alegerile, iar politicienii care utilizează sloganurile lor vor fi eficienţi în strângerea de voturi. Partidele Strânge Cureaua, în cazul în care, în mod neaşteptat, câştigă puterea, în general acţionează cu mai multă înţelepciune, însă rareori au curajul să anuleze politicile partidelor Moş Crăciun. Masele votante […] şi-ar retrage imediat sprijinul [….]. Risipitorii sunt, desigur, mult mai populari decât zgârciţii. De fapt, partidele Moş Crăciun sunt rareori învinse cu adevărat, însă ele se înving singure din când în când, sprijinind candidaţi fără şanse ori provocând serioase tulburări politice sau dezastre economice.” (nota 12, „Jaful vs. Dreptul de a nu minţi”, Lucian Croitoru, Curtea Veche Publishing, 2012, Bucureşti, pp.44-45).

(să ne întoarcem) Înapoi la argument (4)

 UPDATE: După trei luni (din 30 mai până la 30 august), înregistrarea evenimentului 4  a atins peste 48.500 de vizionări. A avut mai mult succes pe internet decât înregistrarea dialogului cu Andrei Pleşu, care, după două luni (din februarie până în aprilie), a atins doar 27.000 de vizionări, iar, trecând încă patru luni (în total, şase), are doar 28.200 de vizionări. 

Astăzi, 30 mai 2013, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, a avut loc al patrulea eveniment din seria dialogurilor “Înapoi la argument”. Luna aceasta, d-l. Horia-Roman Patapievici l-a avut ca invitat pe Lucian Croitoru, economist, consilier pe probleme pe politica monetară al guvernatorului Băncii Naționale a României. Prezentarea s-a intitulat „În apărarea pieţelor”, iar cadrul acesteia s-au adusargumente în favoarea pieţelor libere (fiind, în esenţă, o apologie pro-capitalistă), fiind prezentată cartea lui Lucian Croitoru, „Jaful vs. Dreptul de a nu minţi” (Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2012). Prin acest eveniment s-a încheiat prima serie, „Înapoi la argument” luându-şi vacanţă în iunie – august şi reîncepând din septembrie octombrie (31 octombrie 2013 – joi; invitat: Gabriel Liiceanu Vladimir Tismăneanu – despre cartea acestuia, „Diavolul în istorie”, ce va apărea în curând – în traducere românească – la editura Humanitas).

Înregistrarea evenimentului poate fi urmărită AICI.

Foto: Radu Sandovici // http://www.vertizontal.ro

„Nu există aşa ceva precum banii publici; există numai banii plătitorilor de taxe” (Margaret Thatcher)

Margaret Thatcher (Prim-ministrul Regatului Unit, 1979-1990 – nota mea) adresându-se Partidului Conservator în conferinţa din 1983:

„Una din marile dezbateri ale timpului nostru este cât de mult din bani ar trebui adminstraţi de stat, şi cât de mult ar trebui să păstreze plătitorii de taxe pentru familia lor. Să nu uităm acest adevăr fundamental: statul nu are o altă sursă de capital alta decât alta decât banii pe care cetăţenii îi câştigă ei înşişi. Dacă statul doreşte să cheltuie mai mult va putea face acest lucru numai luându-vă din economii sau taxându-vă mai mult. Nu vă puteţi gândi că va plăti altcineva, acel altcineva eşti tu! Nu există aşa ceva precum banii publici; există numai banii plătitorilor de taxe.