Arhive lunare: Aprilie 2013

Argumentul ontologic al lui Kurt Gödel, în favoarea existenţei lui Dumnezeu

cartiCONTEXT: Acest argument a constituit subiectul dialogului „Înapoi la argument” din 25 aprilie 2013, între H.R.Patapievici şi Mircea Dumitru.

NOTĂ SEMANTICĂ: ONTOLOGÍE s. f., Ramură a filosofiei care studiază trăsăturile generale ale existenței [din {s} gr. ontos „ființă, existență” + logos „studiu”].

INDICAŢII TEMPORALE (ÎN VIDEO): De la minutul 49:95, începe să se trateze subiectul (argumentul ontologic). Între 60:00 şi 60:50, Mircea Dumitru explică modul în care se raportează el însuşi la argumentul lui Gödel (problema este, vă atenţionez, foarte complexă şi subtilă). Demonstraţia propriu-zisă începe la minutul 65:00. Pagina cu axiomele din cadrul prezentării se vede cel mai clar între 65:55 – 66:15.

ATENŢIE! Nu voi încerca aici să explic argumentul, ci doar să furnizez o variantă scrisă a schiţei rezumative prezentate de Mircea Dumitru în video (de la minutul 65:00). Continuă lectura

5 comentarii

Din categoria Înapoi la Argument, Designul Inteligent, Dragostea pentru sophia, Jurnal

(să ne întoarcem) Înapoi la argument (3)

Astăzi, 25 aprilie 2013, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, a ajut loc al treilea eveniment din seria dialogurilor „Înapoi la argument”. Luna aceasta, dl. Horia-Roman Patapievici l-a avut ca invitat pe Mircea Dumitru, rectorul Universităţii Bucureşti, iar tema discuţiei a fost „Argumentul lui Kurt Gödel în favoarea existenţei lui Dumnezeu”.

argument3

Foto: Radu Sandovici // http://www.vertizontal.ro

Kurt Gödel. Într-adevăr, avea o "constituţie (fizică) debilă". Sursă imagine: http://www.logic.univie.ac.at/Home.html

Kurt Gödel. Într-adevăr, avea o „constituţie (fizică) debilă”. Sursă imagine: http://www.logic.univie.ac.at /Home.html

Ţin de la început să precizez că demonstraţia făcută de matematicianul, logicianul şi filozoful Kurt Gödel (n.28 aprilie 1906 – d.14 ianuarie 1978) este, într-adevăr, „serioasă, dar neimportantă” [în cuvintele lui Neviile Fitting (sper că am scris corect numele), într-o dedicaţie dată lui Mircea Dumitru]. NU pentru că existenţa (sau inexistenţa) lui Dumnezeu nu ar fi, şi pentru oamenii religioşi, respectiv, ateişti, un lucru foarte important (pentru că ESTE)Dar pentru că cei ne-credincioşi probabil nu vor fi convinşi de demonstraţia bazată strict pe argumente logice făcută de Gödel (probabil nici nu o vor înţelege, deşi şi cei care au înţeles-o – Willand van Orman Quine, ateu „confesat” – nu au devenit mai credincioşi în urma ei; ca Russel, tot ateu, ei pot spune că „deşi argumentele ontologice par corecte, atmosfera demonstraţiei este într-atât de bizară încât ridică suspiciunea că ar fi şi probabil că sunt eronate” [*]; mai mult, chiar dacă Gödel demonstrează existenţa „unui Dumnezeu”, care este singular – conform raţionamentului – acesta rămâne o entitate abstractă, „o divinitate”, şi nu Dumnezeul creştin), iar credincioşii nu au nevoie de asemenea argumente pentru a crede în Dumnezeu (deşi, cum corect subliniază dl. Patapievici, numeroase argumente în favoarea credinţei au venit din interiorul comunităţii oamenilor religioşi – îndeosebi creştini).

[Astfel se poate explica şi de ce Gödel, preocupat de o asemenea demonstraţie din 1941, s-a încumetat să o dezvăluie grupului său restrâns de intimi numai în 1970 – crezându-se pe moarte (în final, a fost publicată postum, în 1987); un alt motiv a fost că el nu dorea să cadă sub suspiciunea că demersul lui ontologic este unul religios şi nu strict logic, întemeiat doar pe raţiune]

Continuă lectura

37 comentarii

Din categoria Înapoi la Argument, Dragostea pentru sophia, Jurnal

Capra calcă piatra. Piatra crapă-n patru.

Nu am mai verificat articolele scrise de Marcel Căpraru pe Contributors.ro de la începutul anului 2013. După briliantul „Nimeni nu s-a născut adult. Despre invatamantul obligatoriu” (15 iulie 2012), mai citisem doar „Dreptul la normalitate” (19 iulie 2012).

Vizionând astăzi un material de pe blogul Cristinei Micşa, „Educaţie nu înseamnă şcolarizare” (23 aprilie 2013), mi-am adus aminte de dl. Căpraru şi „metodele alternative” de educaţie pe care le susţine (Montessori) şi m-am gândit să verific dacă domnia sa a mai scris ceva.

Am găsit 4 (patru) texte, şi mi-au plăcut toate – în cea mai mare parte a conţinutului lor 🙂

„Primul meu articol pe contributors.ro, Nimeni nu s-a născut adult,  a ajuns, într-o jumătate de an, la 40.000 de vizualizări (s.m.). Constat după numărul de vizualizări și comentarii ale articolelor  despre educație că oamenii sunt interesaţi de educaţia copiilor lor şi simt că ceva e în neregulă (s.m.). Concluzia ar fi că toată lumea solicită și așteaptă o reformă a educației. Neînțelegerile apar când se pune întrebarea: CUM? Ei, bine, orice soluție propusă se poate realiza doar dacă anumite condiții sunt îndeplinite. Altfel se va revizui, dar nu se va schimba nimic!” (într-un articol: aici)

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Atitudini, Jurnal, Scoala de (C)atena

Lista ascendenţilor mei, în sistemul Sosa-Stradonitz

PRIMA GENERAŢIE
1. Tudor VIŞAN-MIU (n.29 decembrie 1995, Bucureşti)

A DOUA GENERAŢIE
2. Radu VIŞAN-MIU (n.5 mai 1952, Bucureşti)
3. Mihaela MITROI (n.25 mai 1958, Tulcea)

A TREIA GENERAŢIE
4. Ion VIŞAN-MIU (n.3 mai 1908, Coloneşti, judeţul Olt – d.17 decembrie 1966, Bucureşti)
5. Eliza LASLO (n.25 martie 1916, Piteşti – d.29 aprilie 2008, Bucureşti)
6. Mircea MITROI (n.29 decembrie 1916, Secara, Ologi, judeţul Teleorman – d.3 ianuarie 2012, Bucureşti)
7. Maria COVALIOV (n.14 iunie 1931, Tulcea)

Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Universale

Cum se plâng eroii…. (2)

Astăzi, 8 aprilie 2013, a fost anunţat că Margaret Thatcher, fost prim-ministru al Regatului Unit (1978 – 1990), s-a stins.

Acum peste o lună, la 5 martie 2013, Hugo Chávez, dictatorul care conducea Venezuela (din 1999), a murit. 

Ce diferenţă între cei doi – „Doamna de fier”, care-a ajuns la venerabila vârstă de 87 de ani, şi dictatorul venezuelean, doborât de un cancer la 58 de ani.

Am mai subliniat diferenţa între durerea prefăcută la moartea unui lider totalitar şi regretul sincer la plecarea dintre noi a unui OM MARE.

Nu cred că are vreun rost să enumăr aici meritele pe care le-a avut Baronesa Thatcher. Eu sunt dintre cei care consideră că măsurile de dreapta pe care le-a luat în U.K. au fost benefice ţării, într-o vreme în care populaţia lăsa pe seama guvernului să se rezolve problemele decât să-şi „poarte de grijă” ei înşişi (aceasta este, fireşte, o mentalitate  foarte păguboasă).

Celor care poartă admiraţia cuvenită Baronesei Thatcher (fireşte, acest lucru înseamnă, totuşi, să împărtăşească o parte din viziunea ei politică, socială, economică) le împărtăşesc cuvintele de regret ale lui Mihai Giurgea, la aflarea acestei întristătoare veşti:

„E o pierdere imensă. Nu cred că am admirat pe cineva mai mult decât pe ea, şi pe Balcerowicz. O hotărâre de neclintit, o onestitate totală, un refuz absolut de a-şi modela părerile după presiunile mulţimii. Antipopulism total.
Cu adevărat o Doamnă de Fier.
(comentariu: aici) 

Într-un articol mai lung, dar cu o atitudine similară scrie Roxana Iordache articolul „Margaret Thatcher a plecat lângă Reagan” – pe care vă invit să-l citiţi, cu precauţie la referirile la politica actuală, şi cu o singură observaţie:

Margaret Thatcher nu va primi funeralii de stat, pentru că şi-a dorit să nu aibă partă de aşa ceva, ci doar de o slujbă „simplă”, la Catedrala Sf. Paul din Londra (Cf. BBC: „She will not have a state funeral….”).

Un comentariu

Din categoria Atitudini, Eroi adevarati, Jurnal

Gabriel Liiceanu despre cunoaşterea vieţii „celor care ne-au precedat”

Servicii Memorialistice

„[…] Cred că în mai toate familiile există un om deosebit, unul al cărui spirit trebuie onorat prin evocarea lui periodică. Şi pentru că fiecare dintre noi are nevoie de repere vii, acest om, atunci când există, nu trebuie pierdut niciodată din memoria urmaşilor. Lucrul nici măcar nu e foarte greu de făcut. Adevărul e că, de la o vârstă încolo, începem să ne tragem îndărăt; scurtându-se, timpul vieţilor noastre cere să fie îmbogăţit cu viaţa celor care ne-au precedat. Sau poate pentru că în curând nu vei mai fi, te întorci spre cei care nu mai sunt? Fapt e că începi să-ţi dezgropi părinţii, să-ţi forţezi memoria pentru a scoate la suprafaţă până şi lucrurile cele mai mărunte pe care le-ai trăit cu ei. Viaţa ta nu-ţi mai ajunge. Treci apoi dincolo de ei. Îţi cauţi bunicii şi regreţi că, ignorând nevoia aceasta care avea să vină, n-ai ştiut…

Vezi articol original 97 de cuvinte mai mult

Un comentariu

Din categoria Universale

Adam Sezonov în „Istoria baptiştilor…..” (1)

Cronica familiei Sezonov

1. Ctitorirea Bisericii Baptiste din Brăila

„În anul 1910, s-a mutat de la Tulcea la Brăila un credincios baptist, Adam Sezonov, botezat de Pavlov (Vasili Pavlov, n.m.) pe când acesta era păstor la Tulcea (din 1895 până în 1901, n.m.). Timp de nouă ani, el fiind în Brăila, a aparţinut de biserica din Tulcea, unde mergea din când în când. Abia în luna aprilie a anului 1919, Adam Sezonov s-a întâlnit cu un alt credincios baptist, anume Costache Dobre, prin intermediul căruia l-a cunoscut pe Nicolae Petrescu, proaspăt întors din America, şi el de credinţă baptistă, şi împreună cu început să ţină servicii de rugăciune, mai întâi într-o cameră la Adam Sezonov, iar după scurt timp în biserica reformată de pe bulevardul Carol. În cursul anului 1919, biserica a ajuns la un număr de 19 suflete.

Vezi articol original 551 de cuvinte mai mult

Un comentariu

Din categoria Universale