Arhive pe etichete: Florin Constantiniu

Vlad Georgescu – acuzat de a fi fost turnător

Am fost destul de (neplăcut) surprins de un document publicat pe blogul istoricului George Damian, din care ar rezulta că istoricul Vlad Georgescu, director al postului „Radio Europa Liberă (1983-1988), i-ar fi turnat la Securitate pe istoricii Răzvan Theodorescu (în 1959, motiv pentru care ar fi fost exmatriculat din facultate, datorită unor „manifestări şi concepţii antisovietice”), Florin Constantiniu şi Şerban Papacostea.

Informaţiile din respectivul document al Securităţii (Nr. D.3./00137012/24 nov. 1981) provin dinspre sursa “Răduţă” (oare cine o fi?) [*], însă, e adevărat, „din discuţiile purtate recent de o sursă a unităţii noastre cu Theodorescu Răzvan, cercetător la Institutul de Istoria Artei”

Continuă lectura

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Dosarele Securitatii

În dialog cu Ştefan Paraschiv (2) Personalităţi

Îţi propun să începem acest dialog cu o discuţie despre personalităţi:

0) De principiu, despre actori, muzicieni, oameni ai artei, nu îţi voi scrie nimic, pentru că sunt toţi maeştri, iar faptul că îi apreciezi şi îi admiri este un lucru demn de toată lauda! 

1) De la început, răzbate admiraţia pe care o porţi pentru Sergiu Nicolaescu şi Adrian Păunescu – după cum mărturiseşti:

„Mi-am inceput ciclul de cautare a valorilor romanesti cu Marele Poet Adrian Paunescu. Ei bine, astazi este timpul sa vorbesc despre Maestrul Neintrecut al rolei de filmat, Maestrul Istoriei Cinematografice, Maestrul prafului de pusca si al proiectilelor, Sergiu Nicolaescu.” (19 decembrie 2010

Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Atitudini, În dialog cu Ştefan Paraschiv

Prezumtiva stenogramă a convorbirii dintre Regele Mihai şi Antoneşti, din 23 august 1944

EVRIKA! În final, graţie istoricului Jacques de Launay – autor al operei „Mari Decizii ale celui de-al doilea război mondial” (cu volumul 2, 1942-1945), tradusă în 1988 în România (Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, traducere din franceză de Marcel şi Dan GHIBERNEA), am aflat lucruri deosebit de importante referitoare la prezumtiva stenogramă, pe baza cărora pot concluziona că aceasta nu este autentică, ci speculativă. 

UPDATE – PARTEA A II-a. Prezumtiva stenogramă a fost publicată în Revista americană „Time”, la 1 septembrie 1947 (în limba engleză).

Aşa cum am promis, voi scrie despre o prezumtivă înregistrare a convorbirii Regelui Mihai cu Ion Antonescu şi Mihai Antonescu din 23 august 1944 (în Salonul Galben), publicată de revista “Art-Emis” la 18 august 2013 şi preluată în presă înaintea demonstrării autenticităţii ei.

EXISTENŢA

Existenţa unei asemenea stenograme ar fi menţionată de Dinu C. Brătianu, într-un document din arhive (Fond C.C. al P.C.R. – Secția Cancelarie – Dosar 215/1944), în care îi atribuie Regelui următoarele spuse: „Am înregistrat pe placă convorbirea cu Antoneștii și nu veți mai avea nevoie de nici o lămurire mai mult.” 

George Damian mai scrie despre un alt „zvon”, povestit lui de către istoricul Florin Constantiniu:

Continuă lectura

6 comentarii

Din categoria Atitudini, Istorie si Civilizatie

Cravata bunicului meu

Când m-am dus pe 12 septembrie la festivitatea de început şi ni s-a spus de rezultatele excepţionale ale elevilor Colegiului Naţional “Gheorghe Lazăr” (1) la bacalaureatul de anul acesta, nu am putut să nu-mi amintesc de bunicul meu, Ion Vişan-Miu, a cărui cravată o purtam în acea zi.
Născut la 3 mai 1908 în comuna Coloneşti din judeţul Olt ca fiul al unor oameni simpli, Predilă şi Rada, Ion a făcut şcoala primală în satul său după care, de unul singur, neînsoţit de părinţi, a mers să facă liceul la Bucureşti. El a străbătut această distanţă, fireşte, nu pe jos, ci într-o locomotivă cu cărbune (nu cu carul cu boi). El a terminat Şcoala Comercială “Nicolae Kretzulescu” şi a ajuns un om înstărit, directorul unui birou vamal în capitala ţării. Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Omul Joi

Mărăşeştii şi Mărăştii fruntaşilor generaţiei contemporane

DATA: 11/09/2011

SUBIECT: “Turtucaia învăţământului romănesc” şi Ruşinea Cedării Basarabiei

“Dragă domnule Răsvan Cristian,

Examenul de bacalaureat de anul acesta a fost un dezastru. 60% sau picat in vara şi 81% în toamnă. Asta îl indreptăţeşte pe academicianul Florin Constantiniu să compare bacalaureatul din România de anul acesta cu cea mai ruşinoasă înfrângere a României din Primul Război Mondial, Bătălia de la Turtucaia din 18/19-24 august 1916 [S.V.]. Ţară de secăcturi […] căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari […]”, nota Octavian Goga la 17 noiembrie 1916 în jurnalul său, citat pe care academicianul îl foloseşte adesea, deoarece reflectă şi realitatea zilelor noastre. (Revista “ISTORIE ŞI CIVILIZAŢIE”, Anul III, Nr. 23/august 2011, p.3)

Continuă lectura

3 comentarii

Din categoria Jurnal, Omul Joi

Despre cedarea Dobrogei de Sud

“Cred că a fost mai bine aşa, ca noi, românii, să ne întindem până la Dunăre şi nu mai încolo” (Mircea Mitroi, despre cedarea şi evacuarea Cadrilaterului în toamna anului 1940)

„În 1940, Tratatul de la Craiova (7 septembrie), prin care România retroceda Bulgariei Cadrilterul, a încheiat şirul amputărilor teritoriale, începute în iunie cu pierderea Basarabiei, nordul Bucovinei şi Ţinutului Herţa şi continuat cu Dictatul de la Viena (30 august 1940). În fapt, însă, abandonarea Cadrilaterului fusese decisă înainte de arbitrajul lui Ribbentrop şi Ciano [1], în speranţa că, dând dovadă de receptivitate faţă de revendicarea bulgară, vom îmblânzi Germania şi Italia, câştigându-le bunăvoinţa în litigiul teritorial româno-ungar. Calcul greşit: „Bietul Cadrilater a fost o jertă mai mult – şi încă o jertfă inutilă – pe altarul Transilvaniei”, scrie Mihail Manolescu în memoriile sale („Dictatul de la Viena. Memorii, iulie-august 1940”, ed. Valeriu Dinu, Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 1991, p.175). Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Istorie si Civilizatie

9 mai 1945: Nimic de sărbătorit

“[…] al doilea război mondial continuă să fie văzut prin ochelarii învingătorilor. [….] Strania alianţă dintre cele două mari democraţii occidentale – Marea Britanie şi S.U.A. – (cu) Uniunea Sovietică, strânsa colaborare dintre Churchill, Roosevelt şi Stalin pun sub semnul întrebării ataşamentul primilor doi faţă de principiile Cartei Atlanticului, în numele cărora susţineau că duc războiul. Vroiau, într-adevăr, Churhill şi Roosevelt ca popoarele să fie libere în a-şi decide soarta? Cum se împăca o astfel de afirmaţie cu alianţa care-i făcea partenerii unui regim – cel sovietic – la fel de odios ca şi cel nazist? [….]

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Benzile desenate a unui razboi, Istorie si Civilizatie