Arhive pe etichete: Dumnezeu

Insuficienţă apologetică

MOTTO: „Existenţa lui Dumnezeu nu se poate dovedi şi e un păcat să cauţi s-o explici. Crezi numai…. şi afirmi” – Camil Petrescu, prin personajul Niculae Cibănoiu (în „Patul lui Procust”) [1]

Sinuciderea poetului George Demetru Ladima (personaj fictiv din „Patul lui Procust”, 1933) în 1/3 mai 1928 primeşte o explicaţie curioasă din partea prietenului său, Niculae Cibănoiu (fost teozofist, devenit creştin ortodox fervent) [2], în discuţia acestuia cu Fred Vasilescu: 

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Arta Literaturii, Jurnal, La Început a fost Cuvântul

Câteva precizări suplimentare privind argumentul ontologic

Cu privire la evenimentul „Înapoi la argument” din 25 aprilie, îmi mai îngădui (o lună de la întâmplarea sa) câteva observaţii suplimentare:

1) După cum observa Pedro Gonzalez Calero în „Filosofia pentru bufoni” (Bucureşti, Nemira & Co., 2008), mai mulţi folosofi medievali au încercat să armonizeze relaţiile între raţiune şi credinţa în Dumnezeu, dar adevărul este că în această presupusă concordie raţiunea ieşea mereu în pierdere” (p.118). Ceea ce argumentul ontologic al lui Kurt Gödel are special este că, în cadrul acestuia, logica (deci raţiunea), şi nu religia, iese în câştig.

2) Dacă argumentul lui Gödel este valid sau nu este un lucru mai puţin important. El ridică, totuşi, cel puţin o problemă: dacă am porni de la premisa că satana are toate proprietăţile negative, inexistenţa este o proprietate negativă, deci Satan nu poate exista, iar dacă nu poate exista, am ajunge la concluzia că el nu există în mod necesar. Ori, acest argument revers este cu atât mai special, fiind atât în dauna cât şi în folosul religiei: pentru că, în Biblie, satana există, deşi mai bine n-ar mai fi 🙂

Îmi mai permit să public mai jos dialogul meu cu o persoană „laică”, care admite următoarele: «recunosc că nu prea mă pasionează Biblia (deși am citit-o în întregime). Nu văd de ce ai accepta pe nepusă masă premisa că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu. De ce Biblia și nu vreo altă carte oarecare. Nici măcar nu văd de ce ar exista măcar vreun „cuvânt al lui Dumnezeu” » (acest aspect este relevant în înţelegerea poziţiei sale în cadrul conversaţiei, din care nu ştiu cine iese în câştig – raţiunea sau credinţa):

Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Dragostea pentru sophia, Jurnal

Argumentul ontologic al lui Kurt Gödel, în favoarea existenţei lui Dumnezeu

cartiCONTEXT: Acest argument a constituit subiectul dialogului „Înapoi la argument” din 25 aprilie 2013, între H.R.Patapievici şi Mircea Dumitru.

NOTĂ SEMANTICĂ: ONTOLOGÍE s. f., Ramură a filosofiei care studiază trăsăturile generale ale existenței [din {s} gr. ontos „ființă, existență” + logos „studiu”].

INDICAŢII TEMPORALE (ÎN VIDEO): De la minutul 49:95, începe să se trateze subiectul (argumentul ontologic). Între 60:00 şi 60:50, Mircea Dumitru explică modul în care se raportează el însuşi la argumentul lui Gödel (problema este, vă atenţionez, foarte complexă şi subtilă). Demonstraţia propriu-zisă începe la minutul 65:00. Pagina cu axiomele din cadrul prezentării se vede cel mai clar între 65:55 – 66:15.

ATENŢIE! Nu voi încerca aici să explic argumentul, ci doar să furnizez o variantă scrisă a schiţei rezumative prezentate de Mircea Dumitru în video (de la minutul 65:00). Continuă lectura

5 comentarii

Din categoria Înapoi la Argument, Designul Inteligent, Dragostea pentru sophia, Jurnal

(să ne întoarcem) Înapoi la argument (3)

Astăzi, 25 aprilie 2013, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, a ajut loc al treilea eveniment din seria dialogurilor „Înapoi la argument”. Luna aceasta, dl. Horia-Roman Patapievici l-a avut ca invitat pe Mircea Dumitru, rectorul Universităţii Bucureşti, iar tema discuţiei a fost „Argumentul lui Kurt Gödel în favoarea existenţei lui Dumnezeu”.

argument3

Foto: Radu Sandovici // http://www.vertizontal.ro

Kurt Gödel. Într-adevăr, avea o "constituţie (fizică) debilă". Sursă imagine: http://www.logic.univie.ac.at/Home.html

Kurt Gödel. Într-adevăr, avea o „constituţie (fizică) debilă”. Sursă imagine: http://www.logic.univie.ac.at /Home.html

Ţin de la început să precizez că demonstraţia făcută de matematicianul, logicianul şi filozoful Kurt Gödel (n.28 aprilie 1906 – d.14 ianuarie 1978) este, într-adevăr, „serioasă, dar neimportantă” [în cuvintele lui Neviile Fitting (sper că am scris corect numele), într-o dedicaţie dată lui Mircea Dumitru]. NU pentru că existenţa (sau inexistenţa) lui Dumnezeu nu ar fi, şi pentru oamenii religioşi, respectiv, ateişti, un lucru foarte important (pentru că ESTE)Dar pentru că cei ne-credincioşi probabil nu vor fi convinşi de demonstraţia bazată strict pe argumente logice făcută de Gödel (probabil nici nu o vor înţelege, deşi şi cei care au înţeles-o – Willand van Orman Quine, ateu „confesat” – nu au devenit mai credincioşi în urma ei; ca Russel, tot ateu, ei pot spune că „deşi argumentele ontologice par corecte, atmosfera demonstraţiei este într-atât de bizară încât ridică suspiciunea că ar fi şi probabil că sunt eronate” [*]; mai mult, chiar dacă Gödel demonstrează existenţa „unui Dumnezeu”, care este singular – conform raţionamentului – acesta rămâne o entitate abstractă, „o divinitate”, şi nu Dumnezeul creştin), iar credincioşii nu au nevoie de asemenea argumente pentru a crede în Dumnezeu (deşi, cum corect subliniază dl. Patapievici, numeroase argumente în favoarea credinţei au venit din interiorul comunităţii oamenilor religioşi – îndeosebi creştini).

[Astfel se poate explica şi de ce Gödel, preocupat de o asemenea demonstraţie din 1941, s-a încumetat să o dezvăluie grupului său restrâns de intimi numai în 1970 – crezându-se pe moarte (în final, a fost publicată postum, în 1987); un alt motiv a fost că el nu dorea să cadă sub suspiciunea că demersul lui ontologic este unul religios şi nu strict logic, întemeiat doar pe raţiune]

Continuă lectura

37 comentarii

Din categoria Înapoi la Argument, Dragostea pentru sophia, Jurnal

(să ne întoarcem) Înapoi la Argument (1)

inapoi_la_argument_humanitasIeri, 28 februarie 2013, în spaţiul neîncăpător al Librăriei Humanitas „de la Cişmigiu”, a avut loc primul eveniment din seria Dialogurilor „Înapoi la argument” – un fel de revenire „cu public”, „pe viu” (nu doar „în direct”) a unei emisiuni care, chiar dacă larg apreciată, şi-a încetat emisia odată cu postul TVR Cultural.
În „Dialogul” de ieri cu Horia-Roman Patapievici, invitat nu a fost nimeni altul decât Andrei Pleşu, iar subiectul a fost cartea acestuia, „Parabolele lui Iisus – Adevărul ca poveste” (Humanitas, 2012).

Înregistrarea dialogului poate fi urmărită AICI. Imagini de la eveniment pot fi văzute AICI (via Dilema Veche) şi AICI (via profil Facebook – Librăria Humanitas Cişmigiu).

Patapievici Pleşu

Bineînţeles, s-au spus lucruri foarte interesante, din care îmi permit să extrag câteva idei: Continuă lectura

23 comentarii

Din categoria Înapoi la Argument, Jurnal

Să nu spui zău! Parol! (Jurământul zilnic)

Pe când bunica mea era mic copil, ea folosea foarte des un anumit cuvânt pe care nimeni nu ar trebui să-l rostească pentru orice fleacuri. Acest cuvânt îl folosim zi de zi, pentru a întări o afirmaţie sau o negaţie.


Bunica folosea acest cuvânt în faţa mamei, pentru a o convinge de adevărul spuselor ei. Ce credeţi ca îi spunea? ”Jur”? Oh nu, termenul folosit de ea este unul mult mai nevinovat, pe care il utilizâm fără sa fim conştienţi că are valoarea unui jurământ. Evdochia o certa mereu, încerca să o dezveţe, însă obişnuinţa nu o schimbi prin ceartă [1]. În fine, într-o zi, străbunica mea i-a explicat fiicei ei ce înseamnă de fapt acel cuvânt. Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Glosar teologic, Omul Joi

Omul care cumpăra stelele

Pămîntul a fost făcut de Dumnezeu în cea de-a treia zi a creaţiei şi tot El i-a dat nume, „Dumnezeu a numit uscatul pămînt…”, iar din ţărîna acestuia, El a făcut pe om, „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu”, şi tot în pămînt l-a sortit să se întoarcă, „căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce”, după ce Dumnezeu l-a blestemat din pricina omului, căci „blestemat este pămîntul din pricina ta” şi apoi l-a izgont pe om din grădina Edenului, „ca să lucreze pămîntul din care fusese luat”. Continuă lectura

3 comentarii

Din categoria Omul Joi