Arhive pe etichete: Statele Unite ale Americii

În dialog cu Ştefan Paraschiv (6) Mareşalul (II) Portret alb-negru

Motto: „Persoanele nu contează, contează doar ceea ce ele reprezintă.” – Ion Antonescu

În articolul trecut, am uitat să fac foarte necesara precizare că toate judecăţile formulate de mine au strict criterii istorice. Este un aspect important, pentru că pentru personalităţi istorice există (şi se aplică foarte des) judecăţi metaistorice – adică cele care crează mituri. Când Ion Antonescu a spus că „nu persoanele contează, ci ceea ce ele reprezintă” – el exprimă aici foarte sugestiv un principiu al mitizării: „nu persoanele istorice contează, ci ceea ce ele reprezintă pentru noi”.  

Astfel, dacă pe criterii istorice Ion Antonescu nu este considerat un erou (decât al Primului Război Mondial – cum am susţinut eu), asta nu înseamnă că el nu ar putea reprezenta un erou pentru alţii (inclusiv pentru tine). Iar pe terenul judecăţilor metaistorice nu există argumente şi contra-argumente: acestea funcţionează doar dacă ne coborâm cu picioarele pe pământ-ul istoriei. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să şi zburăm în lumea miturilor: ele sunt, într-adevăr, necesare pentru orice comunitate (deşi nu toate sunt benefice)!

Totuşi, întrucât voiesc să judec istoria doar cu criterii istorice, eu voi rămâne pe pământ 🙂

Continuă lectura

Anunțuri

7 comentarii

Din categoria În dialog cu Ştefan Paraschiv, Istorie si Civilizatie, Istorie şi mit

În dialog cu Ştefan Paraschiv (4) Actul de la 23 august 1944 – evenimentul (II)

PLANUL LUI ANTONESCU

„Realitatea este că finlandezilor nu le-a folosit la nimic faptul că s-au oprit pe vechea graniţă. În 1944, când sovieticii revin în ofensivă, ei nu se opresc pe graniţa stabilită în armistiţiul din 15 martie 1940, ci merg mai departe pentru a ocupa întreaga Finlandă. Intră în istmul Karelia cu ţinta Helsinki, şi un singur lucru i-a oprit: bătălia de la Tali Ihantala (1-9 iulie 1944), mult dincolo de linia de armistiţiu din 1940.

Continuă lectura

43 comentarii

Din categoria Atitudini, În dialog cu Ştefan Paraschiv

Pe ce se bazează Republica noastră?

Coroana

Desen: Mihai Vişan-Miu

Primele mari republici moderne (Statele Unite ale Americii – între 1776 şi 1783 – şi Prima Republică Franceză – în 1792) s-au constituit sub acel principiu iluminist al „suveranităţii naţionale”, care afirma că „fiecare popor este liber să-şi aleagă singur forma de guvernământ”.

Cu toate acestea, în Constituţia pe care am înţeles să o realizăm după recăpătarea libertăţii (1990), s-a decis că: Dispoziţiile prezentei Constituţii privind [….] forma republicană de guvernământ [….] nu pot forma obiectul revizuirii” (art.152). Prin acest text, „reprezentanţii” noştri au decis că «nici pentru următorii 3500 de ani românii nu au dreptul sa schimbe forma republicană de guvernământ, indiferent cât de mult şi-ar dori (această schimbare)».

Deşi motivaţiile politice ale acestei prevederi le pot înţelege, îmi scapă altceva: baza filosofică pe care se întemeiază această Republică. Din moment ce nu „se revendică” din principiile iluministe (incluzând alegerea formei de guvernământ), atunci de unde vine ea? De unde vine acest republicanism atât de străin gândirii care – în fapt – le-a recreat în modernitate? De la…. Kremlin?….

Într-adevăr, e ironic că, în zilele noastre, monarhiştii care doresc schimbarea republicii revendică ceea ce republicanii care au dorit schimbarea monarhiei au revendicat acum două secole (libertatea de a alege forma de guvernământ), dar e de-a dreptul năucitor că, în opoziţia faţă de monarhie, republicanii au ajuns să nege principiul lor fondator (libertatea de a alege forma de guvernământ).

Desen: Mihai Vişan-Miu

Desen: Mihai Vişan-Miu

De aceea: 

Ne adunăm duminică, 10 noiembrie, orele 14, la Piaţa Charles de Gaulle şi vom porni în marş pe la Arcul de Triumf, Piaţeta Regelui, Piaţa Victoriei şi statuia marelui rege Carol I pentru a cere clasei politice să iniţieze modificarea articolului 152 din Constituţia României, spre a reda poporului român dreptul de a-şi alege liber forma de guvernământ. [….]

Cu acest prilej, aducem un omagiu şi Majestăţii Sale, Regelui Mihai I, cu ocazia zilei de naştere din 25 octombrie şi a zilei onomastice din 8 noiembrie şi ne amintim de cei 76 de martiri ai reprimării sângeroase la 8 noiembrie 1945 la Bucureşti ai primei mari manifestaţii anticomuniste din Europa de Est, ocupată de sovietici.

15 comentarii

Din categoria Atitudini, Istorie si Civilizatie, Jurnal, Monarhia salveaza Romania

10 Mai – Adevărata Zi Naţională a României (revizuit: 19 aprilie 2014)

Articol scris nu în calitatea mea de susţinător al monarhiei, ci de un patriot care doreşte să pună cinstirea trecutului în ordine (n.m.Vişan Miu Tudor)

I. Studiu sumar privind zilele naţionale de-a lungul şi de-a latul globului pământesc 

  1.  Zilele naţionale a statelor vechi – Evenimente cu o semnificaţie specială 

Zilele naţionale ale marilor puteri europene sunt de două tipuri: politice şi naţional-istorice. 

În prima categorie intră 2 iunie – ziua naţională a Italiei –Festa de la Repubblica, aniversare a transformării Regatului Italiei în Republică (1946) (schimbare a formei de guvernământ); şi 3 octombrie – ziua naţională a Germaniei – aniversare a reuniunii Germaniei de Vest cu cea de Est (1990) (reîntregire teritorială); Continuă lectura

4 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie, Monarhia salveaza Romania

Efemeridele

“CITRONADA CRIZEI ECONOMICE”

sau

EFEMERITATEA LUCRURILOR PE CARE NI LE DORIM

În data de 24 octombrie comemorăm Joia Neagră a anului 1929, ziua în care a devenit evidentă Prăbuşirea Bursei de pe Wall Street. Era inevitabil să se ajungă la această situaţie: Crahul Bursei era o consecinţă logică nu numai a boom-ului speculativ din 1926, dar şi a modului de viaţă guvernat de principiul “Trăieşti acum, plăteşti mai târziu”, sistemul de cumpărare în rate permiţând multor cetăţeni americani să ducă o viaţă luxoasă. Dar iată, criza economică din anii ’30 i-a lăsat cu portofelele goale pe cetăţenii Statelor Unite care, datorând atât de mulţi bani, au adoptat un nou principiu: “Trăieşti mai târziu, plăteşti acum”. Unii au decis să nu mai trăiască deloc, să-şi pună o frânghie în jurul gâtului şi să se spânzure, alţii să se arunce de la etaj (1). Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Omul Joi

Marmura albastră

“Şi atunci, casa lui care va fi? Locuinţa unui om este locul căruia simte că-i aparţine cu adevărat.”

Aşa scrie Tudor în postarea sa de azi. Este îndrăgostit de spaţiul său, de cuibul copilăriei, de familia care îl ocroteşte… De ţara în care trăieşte, de Pămîntul pe care locuieşte. Cînd visează să călătorească pe alte planete, nu ştiu de ce dar gîndul îmi zboară la Saint-Exupery şi Micul său Prinţ, care avea o stea şi oricît de mică era, o iubea, pentru că era căminul lui, ţara lui, misterul lui… Continuă lectura

4 comentarii

Din categoria Omul Joi

Despre o tehnologie gratuită, globală, revoluţionară, pe care – în opinia pastorului Brânzei – se pun speranţe exagerate, şi care – în opinia unor intimi de-ai mei – nu este în posesia Fundaţiei (pentru că nu ar exista).

7 comentarii

Din categoria Universale