Arhive pe etichete: şcoala

Capra calcă piatra. Piatra crapă-n patru.

Nu am mai verificat articolele scrise de Marcel Căpraru pe Contributors.ro de la începutul anului 2013. După briliantul „Nimeni nu s-a născut adult. Despre invatamantul obligatoriu” (15 iulie 2012), mai citisem doar „Dreptul la normalitate” (19 iulie 2012).

Vizionând astăzi un material de pe blogul Cristinei Micşa, „Educaţie nu înseamnă şcolarizare” (23 aprilie 2013), mi-am adus aminte de dl. Căpraru şi „metodele alternative” de educaţie pe care le susţine (Montessori) şi m-am gândit să verific dacă domnia sa a mai scris ceva.

Am găsit 4 (patru) texte, şi mi-au plăcut toate – în cea mai mare parte a conţinutului lor 🙂

„Primul meu articol pe contributors.ro, Nimeni nu s-a născut adult,  a ajuns, într-o jumătate de an, la 40.000 de vizualizări (s.m.). Constat după numărul de vizualizări și comentarii ale articolelor  despre educație că oamenii sunt interesaţi de educaţia copiilor lor şi simt că ceva e în neregulă (s.m.). Concluzia ar fi că toată lumea solicită și așteaptă o reformă a educației. Neînțelegerile apar când se pune întrebarea: CUM? Ei, bine, orice soluție propusă se poate realiza doar dacă anumite condiții sunt îndeplinite. Altfel se va revizui, dar nu se va schimba nimic!” (într-un articol: aici)

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Atitudini, Jurnal, Scoala de (C)atena

Cortul de pe şinele de tren

Roţile se învârtesc, se învârtesc, se învârtesc. Este noapte. Trenul merge. Pasagerii sunt liniştiţi, aşteaptă să ajungă la destinaţie. Unii sunt bătrâni care se întorc la căminul lor după ce au făcut o vizită la nepoţi, alţii sunt domni care aşteaptă căldura primitoare a locuinţei lor după ce au fost la muncă, iar printre ei se află şi copii, probabil întorşi de la ţară, de la bunicii lor. Toţi sunt liniştiţi, obosiţi după o zi plină, aşteaptă să ajungă la destinaţie când, deodată,  trenul se opreşte….. brusc. Toţi pasagerii sunt aruncaţi spre perete. Cei mai mulţi se rănesc. Alţii, mai norocoşi, tot nu scapă fără o zgârietură. După ce îşi revin, nedumeriţi şi speriaţi, coboară din locomotivă şi văd, în mijlocul şinelor de tren, un cort. Lângă acest adăpost se află conductorul, ieşit din tren, evident foarte furios (adică cu o mânie care nu poate fi descrisă în cuvinte), ţipând la un om care se uită cu ochi nedumeriţi la el. “De ce măi stai pe şinele de tren? Nu ştii că este interzis?”. Iar omul, nepăsător, îi zice, de parcă locomotiva i-a deranjat somnul: “Păi stau…..” Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Omul Joi

Despre cum să ajungi om, nu bou

Bunicii mele i-a fost greu la liceu: tatăl ei murise în 1942 şi au început să apară dificultăţile financiare. Timp de 8 ani, bunica mea s-a chinuit să ia bursă, şi pentru asta, trebuia ca fiecare medie a ei să fie mai MARE de 7. Nu i-au plăcut toate materiile, însă de nevoie, a învăţat. Niciodată nu a copiat, nu a încercat să ia note prin vreun alt mod decât cel corect: a învăţat.
Asta e diferenţa dintre vremurile de atunci şi cele de acum: elevii nu acordă destul timp educatiei, datorită tentaţiilor care apar, de la internet, jocuri video şi televizor până la “chiulit” în parc şi petreceri. Până la urmă, în anii ’40-’50 sau chiar ’60-’70, nu aveai ce să faci toata ziua în casa. Mi-a mărturisit şi mama că ea şi colegii ei abia AŞTEPTAU să înceapă şcoala, pe când acum este cea mai mare suferinţă a unui şcolar. Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Omul Joi

Defensiva profesorului contra produselor îndoctrinării seculare

Articolul „Nimeni nu s-a născut adult. Despre învăţământul obligatoriu”, scris de  profesorul universitar Marcel Căpraru [1], a avut un ecou semnificativ în comuniatatea virtuală românească. Nu toate receptările au fost pozitive, iar un număr signifiant de intervenţii au încercat minimizarea sau chiar discreditarea textului sau a autorului, prin orice mijloc posibil. Continuă lectura

4 comentarii

Din categoria Fractura lumii globale, Jurnal, Scoala de (C)atena

Doru Dascălu despre sistemul de învăƫământ (pre)universitar facultativ

Elementele de bază ale unei societăţi umane corecte, şi care nu are ca pricipiu de viaţă doar competiţia între oameni sunt complet altele. Continuă lectura

13 comentarii

Din categoria Scoala de (C)atena