Bartolomeu Anania: „Evadarea lui Gheorghiu-Dej a fost pusă la cale de câţiva ţărănişti.”

Bartolomeu Anania relatează, cu prilejul unei evocări a Patriarhului Justinian (1948-1977):

[11:30-16:20]

„Vara lui 1944: toate forţele politice din România puneau la cale momentul 23 august, pentru ieşirea României din război […]. La aceste evenimente trebuia să participe şi Gheorghe Gheorghiu-Dej, care se afla în lagărul din Tqrgu Jiu. S-a pus la cale evadarea acestuia şi transportarea lui în clandestinitate pânăla Bucureşti, unde să facă joncţiune împreună cu ceilalţi lideri politici. Evadarea a fost pusă la cale de Ţărănişti.

În Râmnicul Vâlcea locuia pe atunci Părintele Justinian Marina [….] miliant politic în Partidul Naţional Ţărănesc. Repet: militant, cel care participa la campanii electorale […] Evadarea lui Dej a fost pusă la cale de un grup de ţărănişti fără participarea Preotului Marina.

Odată evadat, Gheorghiu-Dej trebuia să aibă câteva puncte de adăpost, şi acestea au fost 3: Târgu Jiu, prin învăţătorul Ion Modoran, Racoviţa, prin Noriţă Bărbulescu, şi Bărbăteşti, prin Petrişor Iliescu. Aceste lucruri le reţin nu numai din gura Patriarhului ci şi din gura acestor 3 oameni, pe care i-am cunoscut, toţi ţărănişti.

„De ce, totuși, vin tinerii către Istorie?”

PPROF.UNIV.DR. ADRIAN CIOROIANU:

„De ce, totuși, vin tinerii către Istorie?

Deseori sunt întrebat ce anume îi face pe tineri – domnișoare și domni în junețe, majoritatea proaspeți absolvenți de liceu, dar și doamne sau domni ceva mai… experimentați – să vină către Facultatea de Istorie. Iată o întrebare care nu-i simplă. Dar la care răspund cu plăcere.

Inima Reginei Maria, înapoiată Familiei Regale la castelul Pelişor

Monarhia Salvează România

La 77 de ani de la dispariția Reginei Maria, Familia Regală a României a ajuns la o înțelegere cu reprezentanții Ministerului Culturii privind inima suveranei.

Regina Maria s-a stins din viață la 18 iulie 1938. Trupul suveranei a fost înmormântat în necropola familiei regale de la Curtea de Argeș, alături de soțul său. 

Vezi articolul original 257 de cuvinte mai mult

Carol al II-lea şi Surorile

Citind cartea lui Lilly Marcou, Carol al II-lea al României. Regele trădat (Ed. Corint, 2015), am făcut constatarea unei situaţii deosebit de interesante în viaţa amoroasă a lui Carol al II-lea, Rege al României (1930-1940).

Prinţul a cunoscut-o pe prima sa dragoste, Ella Filitti, drept sora bunului său prieten, Puiu Filitti. Acesta i-a fost alături chiar în ziua de 6 septembrie 1940, a abdicării sale (v. p.375).

Pe Ioana Lambrino a cunoscut-o atât de prietenă a Ellei Filitti dar şi ca soră a prietenului său Lulu Lambrino (v. p. 115). Faptul că familia Lambrino frecventa Familia Regală explică „de ce Zizi a putut fi în preajma prinţului moştenitor încă din anii copilăriei. Mai târziu, s-au întâlnit la curse de cai, la prieteni comuni, pe aerodromuri. […]”.

Întâlnirea cu Maria Martini, liceancă, elevă a azilului „Elena Doamna”, a fost mai degrabă menită să-i abată gândul de la Zizi Lambrino.

Regina Elena a acceptat propunerea de căsătorie a acestuia, după proprile ei spuse, şi datorită suferinţei provocate de moartea fratelui ei, Alexandru (d. 25 octombrie 1920):

„Eram atrasă de Carol şi aveam impresia că l-aş putea iubi tot tipul. Dar ceea ce m-a hotărât să-i spun «da» a fost moartea lui Alexandru. În timpul exilului trăiam cu speranţa să revin în ţara mea, pe care o iubeam amândoi atât de mult, dar, odată cu dispariţia lui, am avut senzaţia că n-aş mai suporta să revăd Atena… A mă căsători cu Carol şi a trăi în România îmi apărea, în acele zile de doliu, ca o eliberare.” (v. p.148)

Este interesant de remarcat că porecla reginei Elena, în familia ei, preluată de Familia Regală a României, era „Sitta”, nume venit de la sister, adică soră.

În fine, nu putem decât specula relaţia regelui Carol al II-lea cu Constantin Lupescu, fratele Elenei Lupescu, sau mai exact importanţa ei pentru nefasta legătură între viitorul rege şi metresa sa. Din partea Elenei Lupescu, se pare că situaţia materială dificilă a părinţilor ei bolnavi a constituit unul dintre motivele ataşamentului parazitar faţă de rege (v. pp.212-213).

Se pare, însă, că Elena Lupescu n-a fost o „soră” în sensul relaţiei cu regele Carol al II-lea.

Tabăra Regală de la Peleş, ediţia 1 (5-11 iulie 2015)

Asociaţia Circensium Historiae, Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei, Federaţia Română de Scrimă şi Asociaţia Studenţilor la Istorie şi Arheologie din România au organizat, cu sprijinul Muzeului Naţional Peleş, prima ediție a Taberei Regale de la Peleş, în perioada 5-11 iulie 2015.

Echipa asociaţiei Circensium Historiae este organizatoarea Taberei Medievale de reconstituire istorică, aflată în 2015 la a X-a ediţie, desfăşurată în centrul istoric al Sibiului şi cetatea Râşnovului.

Vineri, 10 iulie, la finalul taberei, copii au fost investiți, în mod simbolic, drept cavaleri și domnițe, sportivii de la Clubul de Scrimă Riposta au susţinut o demonstraţie spectaculoasă.

Tabăra Regală va fi permanentizată, devenind un eveniment anual.

© Fotografii: Gabriel Botezatu şi Daniel Remeş

La Castelul Peleş…

15 octombrie 1922: O monarhie care te face să visezi

„Brătianu era conştient că o monarhie care neglijează un anume fast – o monarhie care nu te face să visezi – îşi pierde credibilitatea.” (Guy Gauthier, Missy. Regina României, Humanitas, 2000, ed.2010, p.268)

Ceremonia încoronării de la Alba Iulia din 15 octombrie 1922 a crescut prestigiul internaţional al Regatului României Mari.

Charles de Gaulle a anticipat ocupaţia românească a Pocuţiei

Căpitanul Charles de Gaulle declara, în 1919:

„Noi dorim ca Polonia Mare şi România Mare să fie constituie pentru a împiedica bolşevismul rusesc să se scurgă în Europa Cnetrală. Este necesară o barieră solidă şi continuă pe care să ne putem baza. Dându-şi mâna la frontierele Bucovinei şi Galiţiei, polonezii şi românii vor crea această barieră…”

Istoricul Guy Gauthier consideră că „Brătianu va pune în practică” strategia dezvoltată de căpitanul de Gaulle „fără să ştie” acest lucru.

Propunerea lui Brătianu adresată mareşalului Józef Piłsudski de a creea graniţa comună a celor două state, lansată în 8 mai 1919, avea şi scopul de a separa Cehoslovacia şi Ungaria de influenţa sovietică.

@ Guy Gauthier, Missy. Regina României, Humanitas, 2000, ed. 2010, p.266

Un omagiu României Mari: 12 iulie 2015, Piaţa Universităţii, ora 14:00

„Nu trebuie niciodată uitaţi românii şi pământurile româneşti care ne-au fost luate, ca urmare a împărţirilor Europei în sfere de influenţă. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în ţara noastră sau dacă vor să rămână separaţi” – Majestatea Sa Regele Mihai I al României, în discursul ţinut în 2011 în Parlamentul României

Duminică, 5 iulie 2015, în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, 30.000 de oameni au afirmat că românii de pe ambele maluri ale Prutului formează un singur popor.

O parte dintre ei, 1000 de persoane, au pornit în „marşul lui Ştefan cel Mare”, un drum pe jos până la vama Ungheni, unde vor face Podul de Flori pe 11 iulie. De acolo, vor lua trenul până în Bucureşti.

Duminică, 12 iulie, îi vom întâmpina în Piaţa Universităţii, la ora 14:00.

La 24 august 2015 se împlinesc 150 de ani de la naşterea Regelui Ferdinand I Întregitorul, iar, la 29 octombrie 2015, 140 de ani de la naşterea Reginei Maria. Ei sunt suveranii României Mari.

Mergem să-i întâmpinăm pe fraţii de peste Prut cu gândul la România noastră veche, pe care dorim s-o recuperăm.

Trăiască Regele!