Am cumpărat ultima carte a lui Andrei Pleşu, „Parabolele lui Iisus – Adevărul ca poveste” (Ed. Humanitas, 2012) – aleasă „Cartea anului 2012” -, cu o zi înainte de lansare (8 noiembrie) dintr-un motiv însoţit de o condiţie prielnică:
Condiţia prielnică este deschiderea noii librări Humanitas din apropierea parcului Cişmigiu şi, implicit, a liceului unde învăţ (Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr”).
Motivul este faptul că am fost convins de recomandarea lui Emanuel Conţac („Am fost cândva la un curs al lui Andrei Pleșu despre parabole […]”). Dacă nu aş fi aflat că volumul scris de Andrei Pleşu despre Parabolele hristice erau precedate de cel puţin un alt studiu academic, probabil aş fi împlinit suspiciunea de care vorbeşte domnul Pleşu în introducerea cărţii (pag.7-8) faţă de „un intrus (în domeniul studiului teologic – n.m.) deopotrivă prezumţios, insuficient „îmbisericit” şi, pe alocuri, prea disponibil pentru autori necanonici şi spaţii religioase din afara creştinismului”. Mesajul transmis de Andrei Pleşu, la lansarea cărţii, „colegilor săi din intelectualitatea laică” şi Bisericii Ortodoxe Române poate fi citit, printre altele, aici. O conferinţă a d-lui Andrei Pleşu intitulată „Parabolele lui Iisus – o analitică a receptivităţii” poate fi urmărită pe blogul pastorului Marius Cruceru, aici.
Continuă lectura →