Arhive pe etichete: Blog

O relatare despre cum am debutat și cum am abandonat bloggingul. Anii 2011-2013.

Tudor la Destinul unui palatin - Chiabivia Tudor Vișan-Miu, colaborator Platforma Radar

Scrie un comentariu

august 2, 2020 · 9:29 am

Statistica anuală (1) 2012 in review

Public acest „raport anual”  realizat de WordPress.com stats pentru acest blog doar ca o curiozitate. De acolo, un extras:

 19,000 people fit into the new Barclays Center to see Jay-Z perform. This blog was viewed about 58,000 times in 2012. If it were a concert at the Barclays Center, it would take about 3 sold-out performances for that many people to see it. In 2012, there were 417 new posts, growing the total archive of this blog to 453 posts. [….] The busiest day of the year was ianuarie 14th with 1,124 views. The most popular post that day was Cina cea de taină.

Cei mai activi comentatori au fost Lupu Alexandra şi Adrian Stan (Medieşanul1234).

Click aici pentru a vedea raportul complet.

Scrie un comentariu

Din categoria Statistica anuală

Mărăşeştii şi Mărăştii fruntaşilor generaţiei contemporane

DATA: 11/09/2011

SUBIECT: “Turtucaia învăţământului romănesc” şi Ruşinea Cedării Basarabiei

“Dragă domnule Răsvan Cristian,

Examenul de bacalaureat de anul acesta a fost un dezastru. 60% sau picat in vara şi 81% în toamnă. Asta îl indreptăţeşte pe academicianul Florin Constantiniu să compare bacalaureatul din România de anul acesta cu cea mai ruşinoasă înfrângere a României din Primul Război Mondial, Bătălia de la Turtucaia din 18/19-24 august 1916 [S.V.]. Ţară de secăcturi […] căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei. Aici ne-au adus politicienii ordinari […]”, nota Octavian Goga la 17 noiembrie 1916 în jurnalul său, citat pe care academicianul îl foloseşte adesea, deoarece reflectă şi realitatea zilelor noastre. (Revista “ISTORIE ŞI CIVILIZAŢIE”, Anul III, Nr. 23/august 2011, p.3)

Continuă lectura

3 comentarii

Din categoria Jurnal, Omul Joi

Gargara Anonimilor

10 septembrie 2011.

CONTEXT: 1) Răsvan a primit o scrisoare de la unchiul său, Adam Sezonov, care reliefa un adevăr trist: un om cult ca dânsul a fost luat peste picior de către necunoscători îndoctrinaţi ori cointeresaţi în a-i contrazice punctul de vedere, de cele mai multe ori cu argumente slabe (ori chiar fără ele) ori prin sofisme ad hominem. Dată fiind “gargara anonimilor” la care a fost supus, face următoarea somaţie: “Aşa după cum v-am spus, nu mai las comentarii venite din partea unor domni sau doamne ale căror identităţi nu le cunosc. Măcar de-un nume, o adresă cît de cît reală, eventual vîrsta şi, dacă nu cer prea mult, o vagă aluzie despre îndeletnicirile zilnice sau pasiuni mai mult sau mai puţin devoratoare.”.

Continuă lectura

3 comentarii

Din categoria Jurnal, Moara lui Sezonov