Arhive lunare: noiembrie 2012

Istoria unor bărbi ruseşti: Bine că Băsescu nu-i Petru cel Mare

Bărbile au fost şi încă sunt o mare mândrie pentru mulţi. Istoria bărbilor este una stufoasă, mai ales a celor ruseşti. În Rusia de demult se credea că barba îţi dă maturitate. Ţarul Ivan al IV-lea a fost unul groaznic, dar barba lui era uimitoare.
Însă a fost un ţar care s-a amuzat nespus pe seama “podoabelor faciale” ale supuşilor săi – în primul rând, i-a pus să o radă; pe unii i-a bărbierit cu forţa, dar dacă nu voiau nici în ruptul capului, plăteau o…. taxă pe barbă! Glumeţul care a introdus această taxă era un mustăcios pe nume Petru cel Mare, iar ruşii din timpul său şi-au apărat barba cu multă mândrie: nu numai că şi-au cam golit buzunarele, umplând visteria ţarului, dar au şi purtat o medalie care să ateste public că barba lor era…. ridicolă. Continuă lectura

Reclame

5 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie, Omul Joi

Refuzul cu o tentă neintenţionată de nerecunoştiinţă

Atunci când o persoană oferă unei alteia ceva, iar cea din urmă nu doreşte să primească, se cuvine ca aceasta să refuze („nu”) dar să-şi şi arate recunoştiinţa pentru intenţie („mulţumesc!”). Sensul acestei structuri („Nu, mulţumesc!„) este clar în scris, dar, în vorbire, dată fiind lipsa virgulei, se poate crea o confuzie nedorită: „Nu(-ţi) mulţumesc!„. Pentru a evita neclarităţile ce ar putea fi provocate astfel, se recomandă să se folosească o structură mai precisă: „Nu doresc, mulţumesc!”.

Aţi putea spune că nu e necesar, pentru că sensul lui „Nu mulţumesc” este ştiut de orice persoană care şţie să fie o gazdă primitoare (şi vă serveşte). Şi totuşi, vă pot da contra-exemplul lui „bună ziua”: câţi îl mai folosesc pentru a ura o zi bună, nu doar pentru a saluta (adesea, într-o formă prescurtată lipsită de sens: „bună!”)? Pentru că, în contextul duplicităţii prezentului, nu ştii, salutat fiind astfel, dacă ţi se doreşte o zi bună ori doar se respectă o formulă de politeţe, din acelaşi motiv, cu scopul de a evita falsitatea, atunci când ţi se oferă ceva, este dezirabil să-ţi exprimi clar dorinţa: 

Dacă respectivul s-a oferit să te servească numai din politeţe, înseamnă că pune preţ pe „buna conduită” şi că, dacă îl refuzi cu „nu doresc”, trebuie să-i spui neapărat şi mulţumesc.

Dacă, în schimb, persoana doreşte din tot dinadinsul să te servească, atunci nu poţi nici măcar să o refuzi: trebuie să mulţumeşti….. şi să accepţi! 🙂 

Un comentariu

Din categoria NEPOLITICos şi Politicoase

Mărul din gât

„Viată moartă cu un craniu”, Paul Cezanne, 1895-1900

Merele sunt fructele preferate ale omului. Probabil sunt şi primele din care a muşcat… chiar dacă o îmbucătură din fructul cules din pomul interzis a avut drept consecinţă izgonirea sa din Grădina Edenului. Omul nu are resentimente faţă de mere: mănâncă multe şi cu poftă.
Merele sunt, într-un fel, ca sentimentele: au forme, culori şi gusturi diferite. Nu vei găsi niciun măr identic cu altul. Asemănător, da, dar identic, nu. Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Iubirea Inefabila, Omul Joi

Jindul unei mese pline…

Scaun de Van Gogh, 1888

… ŞI A UNUI SCAUN GOL

 Cum arată o masă plină? Ei bine, cel mai probabil nu arată într-un singur fel… în afară de faptul că are o formă, o culoare şi, în general, un aspect unic, masa este o piesă de mobilier pe care poţi să pui orice obiect care nu o sparge. Pe masa din sufragerie poţi să întinzi bucatele, pe masa din birou poţi să-ţi pui maşina de scris, pe masa din atelier poţi să-ţi pui uneltele de lucru, pe măsuţa de lângă canapea poţi să-ţi pui picioarele, iar pe masa de la şcoală îţi pui manualele şi caietele, iar dacă nu-ţi place ora respectivă, poţi să-ţi pui capul, dar nu este indicat: poţi pierde cunoştiinţe esenţiale.

Însă cum ar arăta o masă goală?…………………………………………………………………… Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Omul Joi

Fărâme de timp

Timpul… de ce trebuie să meargă el mereu înainte, niciodată înapoi? În ultima vreme ne lipseşte tuturor: nu ştiu de când am trecut într-o lume a vitezei, dar odată ce am făcut această trecere, totul se mişcă mai repede: informaţia, maşinile, oamenii, chiar şi ceasornicul parcă face “tic-tac” mai iute.
Deşi ne întoarcem ceasurile cu o oră înainte în timpul iernii, tot parcă acele 60 de minute se risipesc imediat, iar apoi, în fine, în vară trebuie să-l dăm şi cu o oră înainte. Câteodată, câştigăm chiar o zi întreagă, în februarie, datorită unui fenomen interesant (1), însă tot parcă nu ne ajung acele 24 de ore (2). Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Omul Joi

Actualitatea Românească: Ediție specială – 10 ani de la moartea lui Vlad Georgescu (13 noiembrie 1998)

„In Memoriam Vlad Georgescu”, o emisiune omagială difuzată la 13 noiembrie 1998 în Actualitatea românescă. Moderator: Radu Călin Cristea. Au participat cu evocări Ion Vianu, Mihai Botez, Monica Lovinescu, Michael Shafir, Gelu Ionescu, Matei Călinescu, Mihnea Berindei și Nestor Rateș.
(via Arhiva Istorică Radio Europa Liberă)

……………………………..

„Dacă încerc să înţeleg configuraţia cea mai caracteristică a firii lui, aş zice că este următoarea: dârzenia şi un anumit specifism amuzant se împleteau la el în modul cel mai fericit; într-o măsură mai mare decât mulţi din generaţia noastră, viaţa era pentru el un joc greu, primejdios însă întotdeauna atrăgător” – Ion Vianu


Un comentariu

Din categoria Istorie si Civilizatie

Dracul ca paradox al bunăvoinţei

Atunci când, într-o anumită situaţie, pentru a atinge un anumit scop se cere maximă bunăvoinţă din partea altcuiva, nu pot să nu mă întreb: de ce dracul este (prea) adesea invocat ca ultima persoană dincolo de care nu s-ar mai putea arăta îngăduinţă într-o cutare chestiune, fiind un fel de elaton pentru ce este, din punct de vedere uman, posibil ori nu? 

Iar dacă, în acest caz, implicaţia ar fi că satan, în contextul îngrozitoarei birocraţii, ar fi ultima persoană dând dovadă de bunătate absolută, când e vorba de anumite cunoştinţe pe care nu le-ar şti, chipurile, mai nimeni, ori, cel puţin, dintre cei care nu posedă cunoştinţe vaste din toate domeniile, „naiba” (care tot un drac este, numai că mai impersonal) ar fi şi omniscient, ori, cel puţin, multi-enciclopedic.

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Gramatica ilustrata