Arhive lunare: Noiembrie 2012

Istoria unor bărbi ruseşti: Bine că Băsescu nu-i Petru cel Mare

Bărbile au fost şi încă sunt o mare mândrie pentru mulţi. Istoria bărbilor este una stufoasă, mai ales a celor ruseşti. În Rusia de demult se credea că barba îţi dă maturitate. Ţarul Ivan al IV-lea a fost unul groaznic, dar barba lui era uimitoare.
Însă a fost un ţar care s-a amuzat nespus pe seama “podoabelor faciale” ale supuşilor săi – în primul rând, i-a pus să o radă; pe unii i-a bărbierit cu forţa, dar dacă nu voiau nici în ruptul capului, plăteau o…. taxă pe barbă! Glumeţul care a introdus această taxă era un mustăcios pe nume Petru cel Mare, iar ruşii din timpul său şi-au apărat barba cu multă mândrie: nu numai că şi-au cam golit buzunarele, umplând visteria ţarului, dar au şi purtat o medalie care să ateste public că barba lor era…. ridicolă. Continuă lectura

5 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie, Omul Joi

Refuzul cu o tentă neintenţionată de nerecunoştiinţă

Atunci când o persoană oferă unei alteia ceva, iar cea din urmă nu doreşte să primească, se cuvine ca aceasta să refuze („nu”) dar să-şi şi arate recunoştiinţa pentru intenţie („mulţumesc!”). Sensul acestei structuri („Nu, mulţumesc!„) este clar în scris, dar, în vorbire, dată fiind lipsa virgulei, se poate crea o confuzie nedorită: „Nu(-ţi) mulţumesc!„. Pentru a evita neclarităţile ce ar putea fi provocate astfel, se recomandă să se folosească o structură mai precisă: „Nu doresc, mulţumesc!”.

Aţi putea spune că nu e necesar, pentru că sensul lui „Nu mulţumesc” este ştiut de orice persoană care şţie să fie o gazdă primitoare (şi vă serveşte). Şi totuşi, vă pot da contra-exemplul lui „bună ziua”: câţi îl mai folosesc pentru a ura o zi bună, nu doar pentru a saluta (adesea, într-o formă prescurtată lipsită de sens: „bună!”)? Pentru că, în contextul duplicităţii prezentului, nu ştii, salutat fiind astfel, dacă ţi se doreşte o zi bună ori doar se respectă o formulă de politeţe, din acelaşi motiv, cu scopul de a evita falsitatea, atunci când ţi se oferă ceva, este dezirabil să-ţi exprimi clar dorinţa: 

Dacă respectivul s-a oferit să te servească numai din politeţe, înseamnă că pune preţ pe „buna conduită” şi că, dacă îl refuzi cu „nu doresc”, trebuie să-i spui neapărat şi mulţumesc.

Dacă, în schimb, persoana doreşte din tot dinadinsul să te servească, atunci nu poţi nici măcar să o refuzi: trebuie să mulţumeşti….. şi să accepţi! 🙂 

Un comentariu

Din categoria NEPOLITICos şi Politicoase

Mărul din gât

„Viată moartă cu un craniu”, Paul Cezanne, 1895-1900

Merele sunt fructele preferate ale omului. Probabil sunt şi primele din care a muşcat… chiar dacă o îmbucătură din fructul cules din pomul interzis a avut drept consecinţă izgonirea sa din Grădina Edenului. Omul nu are resentimente faţă de mere: mănâncă multe şi cu poftă.
Merele sunt, într-un fel, ca sentimentele: au forme, culori şi gusturi diferite. Nu vei găsi niciun măr identic cu altul. Asemănător, da, dar identic, nu. Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Iubirea Inefabila, Omul Joi

Jindul unei mese pline…

Scaun de Van Gogh, 1888

… ŞI A UNUI SCAUN GOL

 Cum arată o masă plină? Ei bine, cel mai probabil nu arată într-un singur fel… în afară de faptul că are o formă, o culoare şi, în general, un aspect unic, masa este o piesă de mobilier pe care poţi să pui orice obiect care nu o sparge. Pe masa din sufragerie poţi să întinzi bucatele, pe masa din birou poţi să-ţi pui maşina de scris, pe masa din atelier poţi să-ţi pui uneltele de lucru, pe măsuţa de lângă canapea poţi să-ţi pui picioarele, iar pe masa de la şcoală îţi pui manualele şi caietele, iar dacă nu-ţi place ora respectivă, poţi să-ţi pui capul, dar nu este indicat: poţi pierde cunoştiinţe esenţiale.

Însă cum ar arăta o masă goală?…………………………………………………………………… Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Omul Joi

Paleo-Palade

La 11 septembrie, am trimis la adresa proposals@google.com o propunere de omagiere a 130 de ani de la naşterea aviatorului Aurel Vlaicu (a treia din acest an, după I.L. Caragiale – 160 de ani şi Traian Vuia – 140 de ani). Nu cu mult înainte de astăzi, am aflat că în această zi există o ocazie şi mai semnfiicativă, şi anume împlinirea a 100 de ani de la naşterea biologului George PaladeTimpul scurt rămas nu mi-a permis să revin asupra propunerii trimise echipei Google (ori lor, să fi creat un logo), mai ales că, între noi fie vorba, intervine şi inspiraţia, şi dispoziţia, şi mă îndoiesc că, în istoria omagierilor făcute, Google a dat curs prea multor cereri de la persoane neafiliate companiei.

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Pe cine NU omagiaza Google, Planul multidimensional a unor personalitati

Despre Cina cea de Taină – cu amar…

La 1 ianuarie a.c., am postat o poezie a poetei Carmen Sylva (pseudonimul literar al Reginei Elisabeta a României), intitulată „Cina cea de taină”, însoţită de imaginea ce urmează:

„L’Ultima Cena”, pictură murală de Leonardo da Vinci, 1495–1498, Biserica Santa Maria delle Grazie

Dupa două saptamani, la 14 ianuarie, statistica blogului s-a înălţat astfel:

Continuă lectura

3 comentarii

Din categoria Cina cea de taina

Fărâme de timp

Timpul… de ce trebuie să meargă el mereu înainte, niciodată înapoi? În ultima vreme ne lipseşte tuturor: nu ştiu de când am trecut într-o lume a vitezei, dar odată ce am făcut această trecere, totul se mişcă mai repede: informaţia, maşinile, oamenii, chiar şi ceasornicul parcă face “tic-tac” mai iute.
Deşi ne întoarcem ceasurile cu o oră înainte în timpul iernii, tot parcă acele 60 de minute se risipesc imediat, iar apoi, în fine, în vară trebuie să-l dăm şi cu o oră înainte. Câteodată, câştigăm chiar o zi întreagă, în februarie, datorită unui fenomen interesant (1), însă tot parcă nu ne ajung acele 24 de ore (2). Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Omul Joi