O floare pentru Nicolae Mavrogheni, un „personaj paradoxal”

Realizez aici un modest rezumat al Conferinţei „O floare pentru Mavrogheni”, care a avut loc astăzi (20 iulie 2013, ora 11:00), în faţa Muzeului Ţăranului Român (intrarea de pe Şoseaua Kiseleff, care astăzi era închisă „pentru sport şi mişcare în aer liber”, cum se obişnuieşte în fiecare an).

Subiectul conferinţei, propus de moderatorul ei (dr. Șerban Anghelescu), a fost, bineînţeles, domnitorul Nicolae Mavrogheni (1786 – 1790), un „un domnitor care și-a pus amprenta asupra acestui loc”, şi despre care am încercat să scriu, într-un articol mai vechi.

Pe lângă dl. Şerban Anghelescu, a vorbit prof. dr. Silviu Angelescu, autorul romanului „Calpuzanii” (1988, Ed. Cartea Românească), care îl include pe Nicolae Mavrogheni ca personaj (dar nu protagonist). Celălalt invitat, prof. dr. Nicolae-Şerban Tanaşoca, a absentat de la conferinţă. A fost semnificativă participarea directorului muzeului, dl. Virgil-Ştefan Niţulescu.  

Locaţia aleasă este semnificativă, pentru că Mavrogheni chiar „și-a pus amprenta asupra acestui loc”, care nu este doar Bucureştiul (în general), ci chiar spaţiul în care se află astăzi şi Muzeul Ţăranului Român – spaţiu care nu exista înaintea domniei lui Mavrogheni [*], el apărând în cadrul unui proiect de extindere a capitale (care, până atunci, se întindea doar până la Calea Victoriei).

Câteva idei de la conferinţă:

Conferinţa „O floare pentru Mavrogheni”, 20 iulie 2013, ora 11:00 (Muzeul Ţăranului Român, Şoseaua Kiseleff nr.3)

«Pentru că, și în acest sfârșit de săptămână, se închide circulația autoturismelor pe Kiseleff, iar Șoseaua se va deschide pietonilor pentru sport și mișcare în aer liber, Muzeul Țăranului iese din nou în stradă. De această dată, am pregătit o conferință despre Nicolae Mavrogheni, un domnitor care și-a pus amprenta asupra acestui loc.

Vă așteptăm sâmbătă, 20 iulie 2013, de la ora 11.00, pe esplanada din fața Muzeului Țăranului, la conferința O floare pentru Mavrogheni.

Invitați: prof. dr. Silviu Angelescu și prof. dr. Nicolae-Şerban Tanaşoca
Moderator: dr. Șerban Anghelescu

Grafică: Mircea Tancău

Eveniment realizat cu sprijinul Clubului Țăranului.”

(preluat via Facebook Muzeul Ţăranului Român)

Un tânăr onorând un mare Rege (25 octombrie 2011)

LUMEA, MUZICA ŞI ANUL REGELUI:

UN TABLOU ÎNTREGIT AL MAJESTĂŢII SALE

NIHIL SINE DEO.

NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU.

Anul acesta, pe 25 octombrie, Majestatea Sa Regele Mihai I al României a împlinit 90 de ani. Aceasta este o vârstă onorabilă şi nu sunt mulţi acei oameni cei care ajung la ea. Majestatea Sa a fost binecuvântat de Domnul cu o viaţă lungă. Când m-am gândit la acest lucru, am dorit să-i urez Regelui Mihai “bucurie şi satisfacţie pentru o viaţă împlinită şi echilibrată”. Şi totuşi, nu am putut să nu adaug “[….] cu tot tragismul ei”. De fiecare dată când îl văd pe Majestatea Sa simt, în adâncul sufletului meu, o părere de rău. De ce îmi pare rău? NU pentru că Regele Mihai nu şi-a putut împlini destinul (acela de a fi Rege). NU pentru că timp de 44 de ani (1948 – 1992) Majestatea Sa nu s-a putut reîntoarce pe pământul patriei sale, hoinărind prin Europa ca un rege fără de ţară. NICI MĂCAR pentru că un om care şi-a iubit ţara precum Regele Mihai este acum jignit de cei pentru care interesele naţionale sunt pe locul doi. Fireşte, REGRET toate aceste lucruri, dar cel mai rău îmi pare că poporul român nu vede în Maiestatea Sa ceea ce ar trebui să vadă: un exemplu de demnitate şi hotărâre, de cumpătare şi curaj, de statornicie şi iubire, un om de stat adevărat.

Căruţaşul de foc

1. Înălţarea lui Ilie (2 Regi 2:1-14) 

“1 Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.

2 Ilie a zis lui Elisei: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel.” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi s-au coborât la Betel.