Arhive pe etichete: 1944

Problema clasei de mijloc

Dragă Ionuţ,

Am urmărit integral documentarul pe care mi l-ai recomandat „Capitalism: A Love Story” (Michael Moore). Urmărisem anterior diverse secvenţe ale sale la televizor, dar până acum nu l-am văzut „cap-coadă”. Uite care sunt observaţiile mele: Realizatorul documentarului şi cei intervievaţi înţeleg capitalismul în experienţa americană. De asemenea, nu se face disociere între sistemului economic (capitalismul) – după principiile pe care este construit – şi particularităţi ale sale (precum sistemul bancar) şi sistemul de fiscalizare – TAXE ŞI IMPOZITE.

Continuă lectura

9 comentarii

Din categoria Atitudini, Eco nomie

Întoarcerea armelor – sumare comparaţii între Italia şi România

1)MARIAN: 

„[….] Sa luam Italia, ca are multe paralele. Si ea considerata de natura fascista, si la ei un rege marioneta, si la ei un prim-ministru aliat cu Hitler, si la italieni regele fusese facut maresal de catre primul ministru, si la ei regele l-a arestat pe prim-ministru, si chair si la ei regele a anuntat un armistitiu fara a înstiinta trupele. SI la ei trupele italiene care au aflat stirea de la “Stii de la Stirile ProTV” au fost capturate de inamic (adica de nemti).
Doar ca, desi având trupe invadatoare pe teritoriul propriu (ca si RO), atât regele cât si Badoglio au anuntat în comunicat ca vor continua razboiul alaturi de nemti, ca o chestiune de onoare. Armistitul a fost semnat abia pe 8 septembrie.
Diferenta a fost mica dar esentiala. În Italia au debarcat americanii, la noi rusii. Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

A abdica spre a-ţi face datoria

Discutam, la sfârşitul lunii trecute (iulie 2013), cu prietenul şi ruda mea, Răsvan, despre 23 august 1944.

Amândoi ne-am referit la Neagu Djuvara (care a împlinit de curând 97 de ani!), care a trăit acele evenimente „din lăuntrul lor” (el se consideră, cu excepţia Majestăţii Sale, Regelui MIhai I, „singurul supraviețuitor din grupul care a făcut 23 august”).

Redau, mai întâi, idei dintr-un interviu către RFI din 2011: 23 august ’44 a fost „o abdicare catastrofală, dar necesar㔓(am luat parte la ea, deci), nu pot să (o) condamn. Sunt de atunci atâtea comentarii împotrivă… ca și când s-ar fi putut face altceva decât un armistițiu în momentul acela! Sunt foarte multe voci de atunci care își închipuie că Antonescu ar fi putut să facă o pace mai bună, adică un armistițiu mai bun”. Totuşi, 23 august ’44 nu poate fi transformat „într-un act eroic”, care să fie „glorificat an de an” – cum au făcut chiar comuniştii! Nu cred că e ceva de aniversat, nici chiar pentru „simpatizanţii actului„. 

Următoarea trimitere a fost făcută de Răsvan (care mi-a recomandat această carte, iar eu am cumpărat-o în câteva zile) – din „Există istorie adevărată” (Neagu Djuvara, Humanitas, ed. a V-a, 2011). Acolo, istoricul aplică metoda „counterfactual conditions” asupra momentului cedării Basarabiei şi Bucovinei de nord (iunie 1940); închipuindu-i-şi ce s-ar fi întâmplat dacă atunci nu ar fi fost cedat teritoriul, ci s-ar fi optat pentru rezistenţă:

Continuă lectura

12 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie, Omul Joi

O fabrică, un pistol şi o pereche de pantofi

Noi suntem eliberatori, nu hoţi!”. Aşa puteau zice toţi militarii români trimişi în 1944 pe Frontul de Apus să elibereze Europa de Vest de sub ocupaţia naziştilor. Printre aceştia, se afla şi bunicul meu, Mircea Mitroi, care îşi începuse astfel discursul pentru a-şi stăpânii ostaşii, dornici să jefuiască o fabrică de încălţăminte. Dar înainte să vă povestesc despre asta, să privim spre trecut… Al Doilea Război Mondial a început pe 1 septembrie 1939, odată cu invadarea Poloniei de către trupele germane şi, la 17 septembrie, de trupele sovietice. România a simţit zguduiala celei de a doua conflagraţii mondiale un an mai târziu, în 1940, după ce a fost constrânsă să-şi cedeze din teritorii: în iunie, Basarabia şi Bucovina de Nord către Rusia lui Stalin; în august, Nordul Transilvaniei către Ungaria lui Horthy; în septembrie, Cadrilaterul către Bulgaria ţarului Boris al III-lea. Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Omul Joi

“Olimpicele” dintre Olimpiade

De regulă, din patru în ani patru ani, începând din 1896, are loc evenimentul sportiv internaţional a cărei denumire constitutie câteodată prilejul de comitere a unei confuzii de natură semantică.

Primele jocuri olimpice au avut loc în Grecia, în vara anului 776 î.Hr., deschizând astfel ciclul unor perioade succesive de patru ani care, după 1170 de ani de respectare cu sacralitate a tradiţiei jocurilor de către poporul grec (până în 394 d.Hr., când au fost interzise de împăratul roman Teodosius I), nu au mai cunoscut competiţiile sportive timp de 1502 ani, la sfârşitul cărora un baron francez idealist a reînviat tradiţia olimpică (1896), care se respectă continuu de 116 ani (cu trei excepţii: 1916, 1940, 1944).

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Gramatica ilustrata, Jocurile olimpice

200 de ani de la anexarea teritoriului nistro – prutean de către Imperiul Rusiei

Ce pot să spun?

„Basarabia” = pământ romănesc,

între ocupaţii (1812, 1940, 1944) şi “recuperări” (1918, 1941, ?).

3 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie