Întoarcerea armelor – sumare comparaţii între Italia şi România

1)MARIAN: 

„[….] Sa luam Italia, ca are multe paralele. Si ea considerata de natura fascista, si la ei un rege marioneta, si la ei un prim-ministru aliat cu Hitler, si la italieni regele fusese facut maresal de catre primul ministru, si la ei regele l-a arestat pe prim-ministru, si chair si la ei regele a anuntat un armistitiu fara a înstiinta trupele. SI la ei trupele italiene care au aflat stirea de la “Stii de la Stirile ProTV” au fost capturate de inamic (adica de nemti).
Doar ca, desi având trupe invadatoare pe teritoriul propriu (ca si RO), atât regele cât si Badoglio au anuntat în comunicat ca vor continua razboiul alaturi de nemti, ca o chestiune de onoare. Armistitul a fost semnat abia pe 8 septembrie.
Diferenta a fost mica dar esentiala. În Italia au debarcat americanii, la noi rusii.

I se reproseaza multe regelui, si mai multe lui Antonescu, dar numai foarte putine acuze pot fi tenabile. Regelui i se poate imputa numai modul haotic în care a tratat o chestiune de o importanta capitala – capitularea României – în care nu era vorba numai de viitorul tarii dar si de al lui. I se iarta nepriceperea, pentru ca nu a avut nici un exemplu de urmat (noi fiind primii ne-rusi cuceriti de ei) pentru ca Italia nu putea servi ca exemplu. Bulgarii au vazut ce ni s-a întâmplat noua si au procedat mai întelept.

Întelept ar fi fost sa-l aresteze pe Antonescu, sa creeze un guvern nou, sa trmita telegrama la Cairo, Ankara sau Stockholm – pe unul dintre canalele diplomatice pe care au fost negociate conditiile, adica sa le continue – sa primeasca confirmarea si o echipa comuna sa-l semneze. Probabil o utopie, dar în acel moment RO nu era ocupata nici de rusi nici de nemti (cu exceptia fortelor care se luptau pe teritoriul nostru).

Dupa cum s-a vazut, armistitiul semnat pe 12.09 la Moscova diferea foarte mult de cele 6 puncte negociate anterior. Pe 12.09 România nu avea nici o armata în spate si salvarea delegatiei noastre de la undezastru total a fost ca rusii, trebuind sa trimita un exemplar în engleza anglo-saxonilor, nu au îndraznit sa puna conditii “pe hârtie” insuportabile, în special despagubirile au fost rezonabile (ca ulterior au furat ca-n codru, e o alta poveste).

Ca o mica paranteza, armistitiul încheiat de unguri in ianuarie 1945, tot la Moscova, avea aproape acelasi continut, inclusiv cuantumul despagubirilor, de parca era un formular tipizat la care trebuia schimbat doar numele tarii si pusa data curenta. Bulgaria, prevazuta a deveni RSS Bulgareasca, a avut parte de conditii ceva mai blânde.”

(comentariu din 28 august 2013)

2) TUDOR:

„- raportul dintre Regele Mihai şi Antonescu poate fi asemănăt cu cel dintre Regele Italiei, Vittorio Emanuele III (care în 1922 avea 53 de ani – deci nu era prea tânăr, dar nu avea autoritate) şi Mussolini:
Oficial, el a fost prim-ministru numit prin decret regal (ca Antonescu); chiar Regele l-a adus la putere, fiind cel mai tânăr prim-ministru din istoria Italiei (în 1922 avea 39 de ani!). De jure, era doar şeful guvernului, de facto, era “Conducătorul” (Il Duce) – ca Antonescu.
După ce turnura războiului a luat-o nasol pentru Italia, la 24 iulie 1943, Regele Italiei l-a convocat pe Mussolini, l-a destituit şi i-a spus că a fost înlocuit de mareşalul Pietro Badoglio. Continuarea a fost mai urâtă ca la noi: Mussolini a ieşit din palat şi a fost imediat arestat de Carabinieri şi oamenii regelui (deci în afara palatului, nici măcar înăuntru!). Deci nu a fost doar demis, ci şi arestat!
În fine, ştim continuarea: a fost salvat din închisoare de germani, a creat un stat fascist în nord – care a fost învins, el a fost capturat şi executat (la 28 aprilie 1945).
Pentru susţinerea acordată lui Mussolini, Regele a plătit cu preţul tronului în 1946: chiar dacă el însuşi a abdicat, s-a renunţat la monarhie prin referendum (2 iunie 1946). Regele îşi pierduse susţinerea populară datorită colaborării cu fascismul. Deşi a abdicat (9 mai 1946) în favoarea fiului, Umberto al II-lea, poziţia monarhiei era compromisă în faţa majorităţii populaţiei (poate şi sub o influenţă socialistă).

***
Prin acest exemplu, am vrut să arăt cum a procedat Regele Italiei faţă de “Conducător”: l-a şi destituit, la şi arestat în 1943 (într-un mod cam mişel); iar asta, având deja anumite pârghii (era, totuşi, rege din 1900).

Deci ce scrii tu, că Regele Mihai trebuia doar să-l destituie pe Antonescu – nu şi să-l aresteze, sună cam incredibil: e adevărat, Antonescu nu era Mussolini, dar nici Regele Mihai Vittorio Emanuele.
Dacă Regele Italiei – care chiar l-a numit pe Mussolini – nu a fost judecat, de ce ar fi fost judecat Regele Mihai – care, de facto, nu prea avea niciun fel de pârghii ale puterii?”

(comentariu din 11 noiembrie 2013)

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

2 răspunsuri la „Întoarcerea armelor – sumare comparaţii între Italia şi România

  1. Pingback: Recapitulare (24) Oraşul poetului profet | tudorvisanmiu

  2. Pingback: Armistiţiul italian şi armistiţiul românesc: diferenţe de context | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s