Arhive pe etichete: Roma

Martirajul celor 40 de Mucenici

1. Martirajul celor 40 

Au fost cândva în armata romană 40 de soldaţi creştini.

Aceştia au servit în Legiunea a XII-a Fulminata, cu garnizoana în Armenia, în timpul domniei unui împărat originar dintr-o familie de ţărani daci: Licinus (308 – 324).

Dacul ca dacul, cu Zalmoxis şi ăilalţi, dar în Roma păgână, credinţa într-un singur zeu era de neconceput.

Închis la minte, guvernatorul Agricolae a Armeniei a aflat de creştinătatea ostaşilor şi i-a silit să se închine la idoli, de la Juppiter până la Bacchus.

Înţelepţi, soldaţii s-au opus. Timp de 8 zile, au fost ţinuţi închişi, supuşi unor suferinţe fizice (bătaia cu pietre) cât şi insulte la adresa moralităţii (ademenerirea cu daruri). Nu s-au clintit din convingerile lor.

Văzându-le încăpăţânarea, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei.

Odată împins în apa rece ca gheaţa, n-aveai şanse să supravieţuieşti: unul din cei 40 a ieşit din lac dar a murit pe loc, iar în locul lui s-a aruncat de bună voie un alt soldat, din motive revelatoare şi de divizibilitate (cu 2).

Continuă lectura

Reclame

10 comentarii

Din categoria Sarbatoare

“Olimpicele” dintre Olimpiade

De regulă, din patru în ani patru ani, începând din 1896, are loc evenimentul sportiv internaţional a cărei denumire constitutie câteodată prilejul de comitere a unei confuzii de natură semantică.

Primele jocuri olimpice au avut loc în Grecia, în vara anului 776 î.Hr., deschizând astfel ciclul unor perioade succesive de patru ani care, după 1170 de ani de respectare cu sacralitate a tradiţiei jocurilor de către poporul grec (până în 394 d.Hr., când au fost interzise de împăratul roman Teodosius I), nu au mai cunoscut competiţiile sportive timp de 1502 ani, la sfârşitul cărora un baron francez idealist a reînviat tradiţia olimpică (1896), care se respectă continuu de 116 ani (cu trei excepţii: 1916, 1940, 1944).

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Gramatica ilustrata, Jocurile olimpice

Joc de strategie: despre Intervenţionism

Tot amicului meu, “Medieşanul”, căruia intervenţionismul nu-i surâde deloc (şi cu trimitere la Răsvan, care-arată cum se comportă “omuleţii pixelaţi” când nu le dai tot ce-şi doresc):

Îmi imaginez sistemul economic ca într-un joc de strategie virtual: liderul executiv suprem este “jucătorul” şi conduce tot, la nivel micro (este un “dictator maximal”, Omul – Stat).

Să spunem că totul începe de la nivelul unui oraş din vremea Romei antice, o nou – înfiinţată colonie cu maxim 100 de locuitori. Guvernul construieşte drumuri, case, fântâni, ferme, grânare, pieţe, apeducte, temple, oficii de stat, şcoli, grădini, cariere de exploatare, ateliere, case de comerţ, bănci, (amfi)teatre, monumente etc., populaţia creşte la zeci de mii iar “jucătorul” îşi îndeplineşte funcţia cu profesionalism, avansează în funcţie, înăbuşeşte revolte, câştigă războaie şi-l îmbunează pe împărat până ajunge să-i succeadă şi se trezeşte în fruntea unui imperiu cu o populaţie de 88 de milioane de suflete şi o hartă măsurând în total 6.500.000 de kilometri pătraţi care arată cam aşa:

Continuă lectura

5 comentarii

Din categoria Joc de strategie

Între 10 şi 509, franceză şi latină, litere şi cifre, Roma şi Arabia toată

Întrebare: ce înseamnă “DIX”?

Răspuns 1 (de la un geograf): Un loc? Un oraş din Statele Unite? Un râu? Un baraj? Un munte? Un stadion de football? O bază militară? Un lac din Elveţia?

Răspuns 2 (de la un fan al artiştilor contemporani): O persoană? Un muzician? Un jurnalist? Un învăţat? Un expresionist? Un actor? Un fotbalist? Un atlet?

Răspuns 3 (de la un militar): O personalitate? Un guvernator? Un  general? Un lucrător socialist? Sau un vas cu aburi? Cel american? Scufundat într-o coliziune (tragică)?

Răspuns 4 (de la un afacerist): O abreviere? Danish Internet Exchange Point? Deutscher Immobilien Index? DIX Ethernet?

Răspuns 5 (de la un istoric sau un învăţat latin): Un număr cardinal roman: 509! (RĂSPUNS CORECT!!!!)

 

Acestea sunt semnificaţiile posibile a cuvântului “DIX” date de Wikipedia. Semnificaţia de numeral roman apare numai la sfârşitul listei, după o înşiruire de “places”, “people”, “ship” şi “acronyms”…. asta este soarta ce-o au numeralele bătrânilor latini: înghesuirea într-o secţiune intitulată “others”, alături de o muzicuţă, o trupă şi…. un drog (nazist)! 

Dacă enciclopedia tratează numărul 509 cu dosul, dicţionarul supliment, Wiktionary, este mai primitor: DIX-ul roman este în frunte, pe când dix-ul francez este lăsat la urmă… mai întâi a fost Roma, apoi Parisul! Dar numai ca vechime…. acum, instituţiile şcolare învaţă elevii mai întâi cum numără francezii (a), apoi cum numără romanii (b). Însă dacă istoria şi educaţia decid în favoarea Franţei, matematica, numai de data aceasta este în favoarea Romei: “dix (10) < DIX (509)”!!!!! 

Celor ce nu înţeleg compararea valorilor numerice, le dedic o cortină de calcul:

Dix-ul cel mic, umbrit de DIX-ul cel mare!

 OBSERVAŢII PE DESEN: (1) Majusculele latine au şi valoare de număr, şi valoare de literă; minusculele franceze au numai valoare de literă…… 

(2) Legiunile numeralelor romane sunt de 50,9 ori mai numeroase ca armata muşchetarilor francezi. 

(3) Măreţia Romei antice eclipsează toate miciile lumii; însă doar până la prăbuşirea imperiului…. 

(4) Cezarul roman de deasupra “I”-ului este “Radarul”, cel care conduce campania militară împotriva subaprecierilor numerice; fără grijă: steagul alb al păcii îi este la în(de)mână!

 

Notă: (a) Cum numără francezii:

Un (1), deux (2), trois (3), quatre (4), cinq (5), six (6), sept (7), huit (8), neuf (9), dix (10)…. cinq cent neuf (509) 

(b) Cum numără romanii:

Unus (I), duo (II), tres (III), quattor (IV), quinque (V), sex (VI), septem (VII), octo (VIII), novem (IX), decem (X)….. quigenti novem (DIX)

Un comentariu

Din categoria Gramatica ilustrata