Arhive pe etichete: Nicolae Iorga

Vocea lui Nicolae Iorga

18 ianuarie 1927, Universitatea din Paris

Generatiile viitoare trebuie să valorifice fondul cultural naţional

3 minute 1 secundă

Cele mai vechi relaţii între poporul francez şi între români trebuia aşezate încă în adâncul Evului Mediu. Nu e nicio îndoială că în calea lor către răsărit au trebuit să întâlnească elemente româneşti în Peninsula Balcanică. Aceasta poate fi socotită ca întâia admitere etnică între cele două naţiuni. În ceea ce priveşte statul românesc, al cărui iubire nu poate fi aşezată decât numai în secolul al XIII-lea, în mormântul din Argeş care a dat atâtea neaşteptate revelaţii, trebuie căutată o influenţă de artă franceză care a trebuit esenţial la splendoarea acestei dinastii româneşti începătoare. Cu toată discuţia care s-a ivit asupra provenienţei lor, nu am nicio îndoială că ele sunt de provenienţă franceză. Continuă lectura

3 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

Despre Proiectul de Lege pentru reglementarea situaţiei juridice a bunurilor care au aparţinut fostului suveran al României, Mihai I (P.L.x 158/2005)

Marian mi-a atras atenţia că Proiectul de Lege pentru reglementarea situaţiei juridice a bunurilor care au aparţinut fostului suveran al României, Mihai I (P.L.x 158/2005) – trecut prin Comisia Juridică a Parlamentului României între 24-26 mai 2005 – a fost declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională: Decizia nr. 600 din 9 noiembrie 2005.

Marian se referea la aşa-zisele „retrocedări declarate uneori anticonstituţionale” realizate în beneficiul Regelui Mihai, sub argumentul că  „o lege a fost si blocata de curtea constitutionala pentru, evident, neconstitutionalitate”.

Respectiva decizie a venit ca răspuns la sesizarea iniţiată de 28 de senatori: Vadim Tudor Corneliu, Aurel Ardelean, Liviu Doru Bindea, Carol Dina, Valentin Dinescu, Viorel Senior Duca, Gheorghe Viorel Dumitrescu, Gheorghe Funar, Constantin Gaucan, Ilie Ilascu, Nicolae Iorga, Irina Loghin, Eugen Mihaescu, Viorica-Georgeta-Pompilia Moisuc, Ilie Petrescu, Petru Stan, Claudiu Tanasescu, Mihai Ungheanu, Verginia Vedinas, Antonie Iorgovan, Doru Ioan Taracila, Lupoi Mihail, Aurel Gabriel Simionescu, Otilian Neagoe, Ion Florescu, Ion Toma, Traian Novolan, Ion Radoi.  Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Atitudini

În dialog cu Ştefan Paraschiv (6) Mareşalul (II) Portret alb-negru

Motto: „Persoanele nu contează, contează doar ceea ce ele reprezintă.” – Ion Antonescu

În articolul trecut, am uitat să fac foarte necesara precizare că toate judecăţile formulate de mine au strict criterii istorice. Este un aspect important, pentru că pentru personalităţi istorice există (şi se aplică foarte des) judecăţi metaistorice – adică cele care crează mituri. Când Ion Antonescu a spus că „nu persoanele contează, ci ceea ce ele reprezintă” – el exprimă aici foarte sugestiv un principiu al mitizării: „nu persoanele istorice contează, ci ceea ce ele reprezintă pentru noi”.  

Astfel, dacă pe criterii istorice Ion Antonescu nu este considerat un erou (decât al Primului Război Mondial – cum am susţinut eu), asta nu înseamnă că el nu ar putea reprezenta un erou pentru alţii (inclusiv pentru tine). Iar pe terenul judecăţilor metaistorice nu există argumente şi contra-argumente: acestea funcţionează doar dacă ne coborâm cu picioarele pe pământ-ul istoriei. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să şi zburăm în lumea miturilor: ele sunt, într-adevăr, necesare pentru orice comunitate (deşi nu toate sunt benefice)!

Totuşi, întrucât voiesc să judec istoria doar cu criterii istorice, eu voi rămâne pe pământ 🙂

Continuă lectura

7 comentarii

Din categoria În dialog cu Ştefan Paraschiv, Istorie si Civilizatie, Istorie şi mit

Bancnotele unei republici

Un enunţ-cheie, 500 de lei – Mihai Eminescu. Cea mai valoroasa bancnotă a republicii ilustrată cu figura unui antirepublican convins” este argumentat în comentariile ce se pot citi aici: „Eminescu il numea pe Carol I “cel Ingaduitor”, cu o conotatie negativa – anume ca permite prea multe liberalilor. Liberali care pana pe la 1880 aveau inca o puternica aripa republicana. Eminescu ar fi dorit un regim mai autoritar si, in orice caz, s-a exprimat clar impotriva ideilor republicane. Scria in Timpul, ziar conservator, e adevarat, dar nu cred sa fi scris vreun articol politic doar de complezenta. [….]” sau printr-un citat din „Timpul” în articolul „Eminescu şi republica” (Dan Ghenea): „Din momentul în care s-a instituit domnia ereditară în locul celei elective şi s-a pus puterea supremă a statului la adăpost de înverşunatele lupte de partid, s-a pus, în principiu cel puţin, la adăpost de patimele şi de asprimea intereselor momentane şi trecătoare însăşi ideea statului, adică ideea armoniei intereselor naţionale. Asta este în esenţă deosebirea între monarhia constituţională şi republică. În republică domneşte îndeosebi interesul individual, în genere interesul de partid. Partidul şi numai partidul alege pe capul statului, el formează voinţa statului în articole de legi, epoca poartă pe deplin caracterul unui grup de interese predomnitoare.” (Timpul, februarie 1880)

DAN GHENEA

1 Leu1 leu – Nicolae Iorga, profesor al Principelui Mostenitor Carol si apoi al Regelui Mihai.5 Lei

5 lei – George Enescu, descoperit si protejat de Regina Elisabeta, careia i-a purtat mereu recunostinta

10 Lei10 lei – Nicolae Grigorescu, pictorul oficial al Razboiului de Independenta, beneficiind de sprijinul Reginei Elisabeta.

50 de lei – Aurel Vlaicu,50 Lei remarcat de Principele Mostenitor Ferdinand, a primit un post de inginer la Arsenal; a primit din partea Regelui Carol I un premiu de 50 000 de lei (suma echivalenta cu cea acordata castigatorilor Premiului Nobel) pentru demonstratia sa de folosire a avionului ca mijloc de comunicatie militara (a zburat intre Bucuresti si Piatra-Olt pentru a simula transmiterea unei directive de lupta).

100 Lei100 de lei – I.L. Caragiale, numit director al teatrelor de catre ministrul Titu Maiorescu, un apropiat al Reginei Elisabeta. Este solicitat, in 1888 sa se ocupe de programul teatral prezentat, la Peles,  Printului de Wales…

Vezi articol original 179 de cuvinte mai mult

Un comentariu

Din categoria Bancnote strazi si timbre

Două istorii a comunismului: una a comisiei, alta a istoricului doctor

Sursa: Okazii

Astăzi, cu prilejul lansării celui de al doilea volum din seria „Istoria comunismului” (elaborată în urma cercetărilor Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comunite din România), privitor la „Documentele Nicolae Ceauşescu (1965 – 1971)”, doresc să vă atrag atenţia asupra unui alt volum, scris de profesorul meu de istorie, dl. Vasile Pascu: teza de doctorat „Regimul totalitar comunist în România, 1945-1989” calificativ cum laude la Facultatea de istorie a Universității București (2010), citând câteva recenzii:

Continuă lectura

3 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

„Generalul Kutuzov, cel care a condus negocierile din partea Imperiului ţarist, se spune că ar fi declarat, în acele zile: “Nu voi lăsa românilor decât ochi ca să plângă!”. Nici chiar turcii nu înţelegeau ura cu care acţionau ruşii… Nicolae Iorga transcrie, în “Basarabia noastră” (lucrare tipărită la 100 de ani de la evenimente, în 1912), o declaraţie deconcertantă a Marelui Vizir de Rusciuc, dinaintea lui Langeron: “E ruşinos ca ruşii, care stăpânesc un sfert al globului, să se certe pentru o palmă de pământ, care nici nu le este folositoare”… Folositoare sau nu, prin Tratatul de pace ruso-turc de la 16/28 mai 1812, ruşii şi-au adjudecat Basarabia, iar o sută de ani mai târziu, sfidând orice lege a bunului simţ diplomatic, sărbătoreau, la Chişinău şi-n toate oraşele pământului furat, această anexare a unui teritoriu românesc.”

Notă: Numele de “Basarabia” provenea de la dinastia domnitorilor munteni care şi-a extins autoritatea la gurile Dunării (şi, cel puţin la mijlocul secolului al XV-lea, şi la Chilia), fiind folosit ulterior (începând cu secolul al XVI-lea) pentru a deosebi sud-estul spaţiului carpato-nistrean (ocupat de otomani) de teritoriul rămas sub autoritatea domnitorului Moldovei. Extensiunea de la un mic teritoriu din apropierea gurilor Dunării la alte circumscripţii, ajunse direct sub administraţia directă a turcilor şi tătarilor, a fost amplificată hiperbolic de Rusia ţaristă, care a extins numele de “Basarabia” asupra întregului teritoriu dintre Prut şi Nistru, pentru a justifica în faţa Marilor Puteri “raptorul teritorial de la un popor care a susţinut armata imperială în lupta ei cu Poarta Otomană” (!), bazându-se şi pe croniciile poloneze şi altor creaţii narative de mai târziu, având la bază o confuzie! (“Enigma unui nume: Basarabia”, de Ion Chirtoagă, Revista “Historia”, nr.125/mai 2012, p.13)

Blogul lui Alexandrin MOISEEV

Dacă nu ar fi fost iminent un război al Rusiei cu Franţa lui Napoleon Bonaparte, negocierile de la Hanul lui Manuc, în 1812, ar fi continuat până când graniţa Principatului Moldovei s-ar fi oprit la Siret. Aşa afirmă cei mai mulţi dintre istoricii care au studiat perioada aceea de câteva luni, în care, cu 200 de ani în urmă, fără ca românii să aibă vreo vină, s-a hotărât tăierea trupului Moldovei în două şi despărţirea fraţilor de fraţi. Singura noastră vină a fost că eram la mijloc, între două imperii hrăpăreţe. Şi-atât.

Generalul Kutuzov, cel care a condus negocierile din partea Imperiului ţarist, se spune că ar fi declarat, în acele zile: „Nu voi lăsa românilor decât ochi ca să plângă!”. Nici chiar turcii nu înţelegeau ura cu care acţionau ruşii… Nicolae Iorga transcrie, în „Basarabia noastră” (lucrare tipărită la 100 de ani de la evenimente, în 1912), o declaraţie…

Vezi articol original 1.061 de cuvinte mai mult

3 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

SCHEMA DISCUŢIEI

0:00 – 0:20: Intro “Lumea văzută de aproape”

0:20 – 2:10: Introducere cu muzică şi imagini din Casa Titulescu

2:10 – 5:00: Introducerea făcută de Neagu Udroiu, prezentator TVRM

 

George G.Potra despre:

5:00 – 7:15: …. nemenţionarea lui Titulescu în 70 de pagni dedicate politicii externe a Romaniei

7:15 – 9:45: ….“întâlnirea” sa cu Titulescu (1964) şi încercările de restituire a personalităţii sale în ‘Panteonul României’

9:45 – 12:50: …. “Ce semnifică Titulescu?

12:50 – 18:40: ….. Nicolae Titulescu, un om implicat în unitatea naţională (12:50 – 17:10) şi pacea globală (17:10 – 18:40)

18:40 – 22:55: ….. începuturile lui Titulescu (LONDRA)

22:55 – 26:00: ….. Titulescu şi chestiunea economico-financiară

26:00 – 27:30: ….. Titulescu şi sentimentul patriotic

27:30 – 32:00: ….. Titulescu la Geneva, pe timp de pace şi război

32:00 – 34:25: ….. Titulescu într-o biserică coptică din Addis Abeba

34:25 – 41:25: ….. demiterea lui Titulescu din guvernul de la Bucureşti şi înlăturearea lui din viaţa politică a României

41:25 – 45:25: …… interferenţe Iorga – Titulescu

25:25 – 49:00: …… critica adusă omului politic Titulescu

49:00 – 53:15: …… meritele şi importanţa lui Titulescu

53:15 – 56:00: …… moştenirea şi opera lui Titulescu

56:00 – 57:00: …… două volume viitoare, cuprinzând arhiva lui Titulescu

57:00 – 59:00: …… ‘asasinarea’ memoriei marilor personalităţi

 

59:00 – 1:00:00: Concluzia discuţiei: “Avem nevoie în continuare de Titulescu!”

Cutia cu vechituri a lu' Potra

Interviu acordat George G. Potra lui Neagu Udroiu (TVRM), privind personalitatea si viata lui Nicolae Titulescu.

Vezi articol original

Un comentariu

Din categoria Universale