Arhive pe categorii: Arta Literaturii

Luceafărul ca martir al universului

https://tudorvisanmiu.wordpress.com/2013/03/25/luceafarul-ca-alegorie-a-geniului/ ->E atât de frumos ceea ce spui.Rezumatul surprinde esenţialul poveştii.Chiar îmi pare sincer rău pentru Hyperion.Nu poate rămâne cu persoana iubită din cauza naturii sale astrale.Tocmai sentimentul neputinţei de a iubi îl determină să ajungă veşnic nefericit,veşnic îngândurat.Se potriveşte cu http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/7/76/Ganditor-Hamangia.jpg ,doar că într-o formă rudimentară.Oamenii nu sunt capabili să aprecieze ceea ce se întinde dincolo de câmpul lor îngust de cunoaştere.E ca şi când ai întinde mâna ca să cuprinzi luna şi nu poţi să prinzi nici două stele.Durerea lui e totală tocmai pentru că e veşnică.Geniul e un blestem fatal.Natura fiinţei sale îi e fatală,ceea ce îtr-un fel îl face să-şi poarte nenorocirea în propriul eu.Poate doar nihilarea aproape completă şi renaşterea sub un chip uman iar aduce o fericire de scurtă durată,dar efervescentă.Deşi esenţa lucrurilor trăite la intensitate maximă nu persisită cât ne-am dori,ea e evanescentă.Toate se aranjează ca într-un puzzle.Totuşi,pentru Cătălina întâlnirea cu Luceafărul e o lecţie de maturizare.Alegerea Cătălinei ne arată că în viaţă mai trebuie să facem şi compromisuri.Am fost pusă în situaţia ei,tocmai din această cauză am ales tema aceasta.Strălucirea cunoaşterii sale se aseamănă cu căldura pe care lumănarea o răspândeşte într-o cameră întunecoasă.Sacrificiul de sine e scopul vieţii pe Pământ.Iubirea pentru umanitate se substituie celei pentru sufletul-pereche şi tocmai asta aduce un pic cu mesajul închinării vieţii pentru o cauză nobilă.Luceafărul e un fel de martir,dar nu unul creştin.Geniul său îl obligă moral să apere Universul,să păstreze echilibrul şi să încerce o înţelegere mai profundă a tainelor ce sălăşluiesc în om.”

Alexandra Lupu

Scrie un comentariu

Din categoria Alexandra Lupu, Arta Literaturii

Drept la replică: alegând viaţa

„V-aș recomanda, înainte de a mai discuta tot felul de chestii foarte interesante despre lume, să vă coborâți din înălțimile voastre speculative spre poezie.

Poezia este esența tare a culturii acestei lumi.

După ce veți fi citit poezia fundamentală a culturii mondiale, ridicați-vă, încet, spre proză, apoi, la final, spre filosofie.”

Dorin Mureşan

Un comentariu

Din categoria Arta Literaturii

Strofele mele preferate din “Luceafărul” (2)

– „De greul negrei vecinicii,
Părinte, mă dezleagă
Și lăudat pe veci să fii
Pe-a lumii scară-ntreagă;

O, cere-mi, Doamne, orice preț,
Dar dă-mi o altă soarte,
Căci tu izvor ești de vieți
Și dătător de moarte;

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria Arta Literaturii

Strofele mele preferate din „Luceafărul”

– Nu caut vorbe pe ales,
Nici știu cum aș începe –
Deși vorbești pe înțeles,
Eu nu te pot pricepe;

Dar dacă vrei cu crezământ
Să te-ndrăgesc pe tine,
Tu te coboară pe pământ,
Fii muritor ca mine.

(strofele 39-40)

Contextul este următorul:

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Arta Literaturii

Qui tacet consentire videtur

Întâlnindu-se astăzi cu elevii Colegiului Naţional „Gheorghe Lazăr” la un eveniment organizat în cadrul proiectului «Treptele succesului», IOANA PÂRVULESCU (de curând laureată a Premiului European pentru Literatură – 2013) ne-a povestit următoarea situaţie din experienţa şcolară personală:

Fiind în clasa a IX-a, la Colegiul Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov, a fost aleasă într-o zi pentru a servi liceului ca „elev de serviciu”. În această calitate, a fost trimisă să răspândească un anumit anunţ în fiecare clasă (cum se întâmplă şi acum). Astfel, a ajuns inclusiv la clasa la care preda în acel moment un anume profesor de matematică, despre care, chiar dacă pe atunci eleva Ioana Pârvulescu nu îl avea ca profesor, ştia de la colegii din respectiva clasă (cu care era prietenă) că era un profesor dur şi destul de temut de elevi.

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Arta Literaturii, Jurnal

Foamea de începuturi

Astăzi, am fost pentru prima oară la unul din târgurile internaţionale de carte organizate la Bucureşti, şi anume Gaudeamus. Poate este util de spus că elevii au intrare gratuită (deşi biletul nu este prea scump: 5 lei). Deşi îmi imaginam că va fi multă lume, nu îmi închipuiam că un spaţiu atât de mare (Romexpo) poate fi umplut de participanţii la un târg de carte; m-am înşelat… Sub acest aspect (al „spaţiului precar”, al agitaţiei şi zgomotului), trebuie să recunosc că prefer spaţiul mai liniştit al librăriilor (chiar dacă, la evenimentele mari, acestea sunt tot timpul pline).

negustorul-de-inceputuri-de-romanPrintr-un anumit concurs de împrejurări, am participat „integral” la un singur eveniment, la standul editurilor Polirom şi Cartea Românească, şi anume lansarea romanului „Negustorul de începuturi de roman” de Matei Vişniec (Ed. Cartea Românească, 2013), în prezenţa criticilor Alex Ştefănescu şi Sebastian Vlad Popa – eveniment moderat de Claudia Fitoschi, despre care voi scrie în continuare:

O idee despre subiectul romanului este oferită în descrierea de pe coperta a IV-a a cărţii:

Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Arta Literaturii, Jurnal, Parabola Orbilor

Revenirea jubiliară – 30 de ani de la apariţia „Jurnalului de la Păltiniş” (1983-2013)

jurnalul de la paltinis 30 ani

Motto: „O astfel de carte istoriseşte o fabulă care, cu sau fără noi, merita să fie inventată.” (Constantin Noica)

Astăzi, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, orele 17:00-18:30, a fost lansată ediţia jubiliară (30 de ani) [*] a „Jurnalului de la Păltiniş”.

coperta

Coperta 1 a ediţiei jubiliare – care reproduce coperta ediţiei originală din 1983 – prezintă doi tineri care merg pe drumul de la Păltiniş Pleşu şi Liiceanu . Coperta a 4-a prezintă un bătrân care merge singur: Noica. „Fiecare îşi continuă propriul drum”.

Au vorbit:

  • Dan C. Mihăilescu, care a prezentat contextul apariţiei cărţii în 1983 (care reprezintă un mister);

Noi n-am avut nici măcar o dictatură ca lumea. În România, comunismul a însemnat o combinaţie între I.V. Stalin şi I.L. Caragiale” – Andrei Pleşu, referitor la „nonconsecvenţa persecuţiei dictatoriale”

  • Gabriel Liiceanu, care a spus povestea scrierii şi apariţiei cărţii în 1983 (moment la care el se afla în Germania federală); 

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Arta Literaturii, Jurnal