A murit Lascăr Zamfirescu, nepotul lui Duiliu Zamfirescu, ultimul coleg al Regelui Mihai.

În ajun de Înălțare, Seniorul Lascăr Duiliu Zamfirescu a trecut într-o lume mai bună, pentru a se întâlni cu familia sa și cu prietenii săi, în frunte cu Regele Mihai. Aniversase recent 98 de ani, așa cum am anunțat.

Născut în 22 mai 1922, la Berlin, domnul Lascăr Zamfirescu venea dintr-o familie de scriitori și diplomați, fiind fiul lui Alexandru Duiliu Zamfirescu (1892-1968) și al Luciei n. Gărdescu, nepotul lui Duiliu Zamfirescu (1858-1922) și al Henriettei n. Alilievi. Pe linia bunicului patern, străbunicii săi au fost Lascăr Zamfirescu și Sultana Mincu (sora arhitectului Ion Mincu). Din partea bunicului matern avea o străbunică din familia Pârâianu.

Lascăr Zamfirescu a copilărit în străinătate, împreună cu sora sa, Sanda Stolojan (1919-2005), viitoare diplomat și scriitor, și fratele său, Duiliu Constantin Alexandru Zamfirescu (1923-2007), viitor inginer și scriitor, însoțindu-l pe tatăl lor, om de încredere al lui Nicolae Titulescu, în misiunile sale diplomatice: de la Berlin au mers la Haga (1929) și apoi Rio de Janeiro (1933), de unde Alexandru Zamfirescu fusese însărcinat să organizeze legațiile României în Brazilia, Argentina și Chile. La bătrânețe, domnului Lascăr Zamfirescu îi plăcea să rememoreze golful Guanabara lângă care se afla legația română. În 1936, tatăl său l-a trimis înapoi în țară, pentru a-și continua studiile în limba română (născut în Italia, tatăl său fusese marcat de faptul că, revenit în țară ca voluntar al armatei române în Al Doilea Război Balcanic – 1913, vorbea limba română cu accent).

Datorită încrederii pe care tatăl său o inspira Regelui Carol al II-lea, Lascăr Zamfirescu a fost ales să se alăture colectivului Clasei Palatine a Principelui Moștenitor Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia. Alăturându-se clasei a V-a de liceu (clasa a 9-a de astăzi), s-a integrat repede în colectiv, legând cu colegii săi prietenii de o viață. Partener al curselor automobilistice și al vacanțelor din Italia ale Principelui Mihai (tatăl său ajunsese ministru pltenipotențiar la Roma), Lascăr Zamfirescu a cunoscut-o la Florența pe Regina-Mamă Elena. În 1938, din motive neclare, s-a luat decizia excluderii lui din Clasa Palatină, Lascăr Zamfirescu transferându-se la Liceul Sfântul Sava, pe care l-a absolvit în 1940.

Convins de tatăl său că ”vitorul aparține inginerilor”, Lascăr Zamfirescu a urmat Institutul Politehnic, pe care l-a absolvit în 1946. A lucrat la Uzinele Malaxa – 23 August, apoi la Institutul de Proiectări, la Iprochim și din nou la Institutul de Proiectări. A fost un remarcabil inginer, autorul câtorva invenții pentru care a rămas necreditat și unul dintre cei mai buni specialiști români în producerea cuptoarelor industriale. Urmărit de Securitate, nu s-a compromis și a mimat disponibilitatea pentru colaborare. A fost singurul dintre frații săi care nu a ajuns în Exil (sora la Paris, fratele la Bruxelles), întemeindu-și o familie în țară, alături de soția sa, Elena Rosetti-Bălănescu (1910-2007). A fost rănit în decembrie 1989, în timpul Revoluției, în drum spre Poiana Brașov unde a mers să-și adăpostească copiii aflați la ski.

În 1990 s-a reîntâlnit cu colegii săi de Clasă Palatină. S-a preocupat de recuperarea proprietăților familiei și de memoria Zamfireștilor. Reînnodând prietenia cu Regele Mihai, a fost descoperit ca martor istoric, prima dată grație doamnei Marilena Rotaru, care l-a întervievat pentru filmul din 2006, ”Regele Mihai – a 85-a aniversare”, apoi de domnișoara Florentina Stoian (astăzi doamna Florentina Țone), cea căreia îi datorăm un amplu reportaj despre Clasa Palatină din ”Adevărul” anului 2007, publicat în serie și culminând în 10 Mai. A apărut și la ”Ora Regelui”, în interviurile date Cameliei Csiki și lui Bogdan Șerban Iancu, dar și în alte reportaje dedicate unor evenimente ale Familiei Regale. Cei din urmă care am avut șansa de a-i asculta mărturiile am fost eu și fratele meu, care am publicat, în 2015, o biografie familială, lansată într-un eveniment aniversar găzduit de Institutul Cultural Român (Casa Malaxa) la 4 iunie 2015. În ce mă privește, interviurile cu dumnealui și alt coleg al Regelui, basarabeanul Radion Chiaburu, au inițiat scrierea cărții ”La școală cu Regele Mihai”, pe care am lansat-o în 2 noiembrie 2016 la ICR, în prezența Principesei Maria și a domnului Zamfirescu (domnul Chiaburu ne părăsise în toamna anului 2014).

Ultima întâlnire a domnului Zamfirescu cu Regele a avut loc în 19 noiembrie 2014, la Palatul Elisabeta, cu prilejul ultimelor Porți Deschise în prezența Majestății Sale. Despărțirea lor a avut loc în Sala Tronului, la catafalcul Măriei Sale, în decembrie 2017. De atunci, ultima sa apariție publică a fost la Garden Party-ul din 10 Mai 2018.

Pasionat de pian (studiase la școală cu Florica Musicescu și în privat cu Dagobert Buchholz), de mașini și de golf, poliglot (cunoștea engleza, franceza, germana, portugheza și olandeza), domnul Lascăr Zamfirescu a fost o personalitate deosebită. Poate nu întâmplător porțile Cerului i s-au deschis în prag de Înălțare! Îi supraviețuiesc doi copii și trei nepoți.

Dumnezeu să-l odihnească!

Scrie un comentariu

Din categoria Jurnal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s