Cea mai meschină formă de cenzură

(fiind pe stradă, un trecător urmăreşte, în trecere, discursul unor politicieni la un televizor):

– Ia uite ce greşeli face (sic!) ăştia…..

(trecătorul se mai uită puţin şi, când este gata să plece, vede doi ofiţeri de poliţie apropriindu-se de el):

– Bună ziua! îl salută poliţiştii

Marmura albastră

“Şi atunci, casa lui care va fi? Locuinţa unui om este locul căruia simte că-i aparţine cu adevărat.”

Aşa scrie Tudor în postarea sa de azi. Este îndrăgostit de spaţiul său, de cuibul copilăriei, de familia care îl ocroteşte… De ţara în care trăieşte, de Pămîntul pe care locuieşte. Cînd visează să călătorească pe alte planete, nu ştiu de ce dar gîndul îmi zboară la Saint-Exupery şi Micul său Prinţ, care avea o stea şi oricît de mică era, o iubea, pentru că era căminul lui, ţara lui, misterul lui…

Cravata bunicului meu

Când m-am dus pe 12 septembrie la festivitatea de început şi ni s-a spus de rezultatele excepţionale ale elevilor Colegiului Naţional “Gheorghe Lazăr” (1) la bacalaureatul de anul acesta, nu am putut să nu-mi amintesc de bunicul meu, Ion Vişan-Miu, a cărui cravată o purtam în acea zi.
Născut la 3 mai 1908 în comuna Coloneşti din judeţul Olt ca fiul al unor oameni simpli, Predilă şi Rada, Ion a făcut şcoala primală în satul său după care, de unul singur, neînsoţit de părinţi, a mers să facă liceul la Bucureşti. El a străbătut această distanţă, fireşte, nu pe jos, ci într-o locomotivă cu cărbune (nu cu carul cu boi). El a terminat Şcoala Comercială “Nicolae Kretzulescu” şi a ajuns un om înstărit, directorul unui birou vamal în capitala ţării.

Firma altFEL Design

Tatăl meu, Radu Vişan-Miu, este primul care a patentat nominal conceptul “altFEL”, asociindu-l unui termen atotcuprinzător în ceea ce priveşte creaţia: “Design” (1989).

În a doua jumătate a anilor ’90, părinţii mei au deschis o fabrică textilă în municipiul Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman. Studioul din strada Iorga, magazinul de pe Calea Dorobanţi ori fabrica textilă din Bucureşti o voi lăsa pe seama memorialisticii.

INTRO (0:00 – 0:14)

0) INTRODUCERE DE ROSANA OPREA (0:14 – 1:36)

1) CUTIA CU VECHITURI: INEDITUL DOCUMENTELOR ȘI FOTOGRAFIILOR; DESPRE COMUNITATEA VIRTUALǍ CARE EVOCǍ “VECHIUL BUCUREȘTI” (3:12 – 4:44)

2) GEORGE POTRA: ISTORIC (4:44 – 5:12); IUBITORUL BUCUREȘTIULUI, NǍSCUT LA SǍCUIEU; CUM A AJUNS LA BUCUREȘTI, 1911 (5:12 – 6:38); DESPRE CONCENTRAREA ȊN ARMATA AUSTRO-UNGARǍ  ȘI CǍDEREA ȊN PRIZONERIAT A LUI CRǍCIUN POTRA (6:38 – 7:12); LUPTA ACERBǍ A COPIILOR PENTRU SUPRAVIEƮUIRE ȊN BUCUREȘTIULUI DE SUB OCUPAŢIE GERMANǍ (7:12 – 8:20); ADOLESCENƮA ȘI TINEREƮEA TIMPURIE: JURNALUL, 1928 – 1931, ȘI ATRACƮIILE CAPITALEI (8:20 – 11:00); PORTRETE DE ANTICARI INTERBELICI (11:00 – 11:50); LUCRAREA NE-REEDITATǍ DIN 1990 (11:50 – 12:30); “ISTORICUL HANURILOR BUCUREȘTENE” (12:30 – 13:25; 14:00 – 14:25); “ISTORIA ƮIGANILOR DIN ROMȂNIA” (13:25 – 14:00);

1) PRIMA SINTEZǍ A BLOGULUI (14:25 – 14:55);

2) VEDERI, TǍIETURI DIN PUBLICAƮII, FOTOGRAFII CU PERSONALITǍƮI, DE LA FAIMOȘII COLEGI LA PANAIT ISTRATI (14:55 – 17:30) ȘI….

3) GEORGE G. POTRA: ….. TITIULESCU (17:30 – 18:20); ISTORIC, SPECIALIST ȊN RELAƮIILE DIPLOMATICE ȘI PERSONALITATEA LUI TITULESCU (18:20 – 19:20);

4) VICTOR POTRA: IMPRESII ASUPRA BUCUREȘTIULUI DESCRIS DE GEORGE POTRA (19:20 – 21:10), ȊN COMPARATƮIE CU PREZENTUL (21:10 – 24:20); “FABRICA DE LITERATURǍ” (24:20 – 25:50); GRǍDINA CIȘMIGIU ȘI CENTRUL VECHI (25:50 – 28:10); CASA TITULESCU (28:10 – 29:05); EXERCIƮIU DE IMAGINAƮIE: TRANSPUNEREA ȊNTR-O ALTǍ PERIOADǍ (29:05 – 30:50)

5) CONCLUZIE DE ROSANA OPREA (30:50 – 31:12)

6) EXTRO (31:12 – 31:27)

Cutia cu vechituri a lu' Potra

La invitația doamnei Rosana Oprea, realizatoarea emisiunii „Recunoaște Bucureștiul”, difuzată pe Money Channel, am evocat împreună cu dânsa personalitatea istoricului George Potra, bunicul meu, ne-am răsfățat amintindu-ne de Bucureștiul de altădată și am scotocit un pic prin Cutia cu vechituri a lu’ Potra, blogul pe care ne aflăm acum.

Ce a ieșit puteți viziona mai jos:

Vezi articolul original

În căutarea timpului pierdut

Irina Mavrodin (n. 12 iunie 1929, Oradea, judeţul Bihor – d.21/22 mai 2012, Bucureşti). 

Fiica profesorului de limba franceză Anastase Mavrodin și a Mariei, născută Popescu, medic. Avea un frate şi o soră, Mioara, – traducătoare -, căsătorită cu scriitorul Pan Izverna, mama lingvistei Irina Diana Izverna – Tarabac. A crescut într-un mediu francofon şi francofil.

PLANUL DOCUMENTARULUI

0:00 – 0:15: Intro

0:16 – 2:00: Introducere (Titulescu, ‘Un om al Europei’)

2:00 – 2:40: Relaţii familiale: nepotul de soră al pictorului Theodor Aman, fiul magistratului Ion Titulescu

2:40 – 4:15: Studii în Franţa: Facultatea de Drept la Sorbona

4:15 – 7:05: Profesor universitar la Iaşi (4:15 – 5:10) şi Bucureşti (5:10 – 7:05)

7:05 – 8:20: Avocat şi interpret al legislaţiei

8:20 – 9:00: Membru titular al Academiei Române

9:00 – 10:45: Membru al Partidului Conservator-Democrat, prezidat de Take Ionescu

10:45 – 11:30: Deputat în Parlamentul României

11:30 – 12:05: Un mare orator: Discursul anuntând poziţia României faţă de Primul Război Balcanic (1912 – 1913)

12:05 – 12:25: Ministru de finanţe (guvernul Ion I.C.Brătianu)

12:25 – 14:20: La conferinţele de pace pentru obţinerea unităţii naţionale (1919 – 1920)

14:20 – 15:30: Ministru de finanţe (guvernul Alexandru Averescu): Legea impozitelor

15:30 – 18:30: Politica externă: Trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României în Marea Britanie

18:30 – 19:00: La Geneva: Delegat al României (18:30 – 19:00) şi Preşedinte al Societăţii Naţiunilor (19:00 – 21:45)

21:45 – 23:00: Tratate externe: Semnatar al Înţelegerii Balcanice şi Acordului cu Uniunea Sovietică (de cealaltă parte: Maxim Litvinov)

23:00 – 24:30: Trecerea în nefiinţă: Înmormântarea la Cannes, apoi reînhumarea la Braşov

24:30 – 25:39: Moştenirea

Cutia cu vechituri a lu' Potra

Nicolae Titulescu.
Viața. Activitatea politică și diplomatică.
Film realizat de TVR Internațional cu ocazia a 120 de ani de la nașterea lui Nicolae Titulescu (1882-1941).

Vezi articolul original

SCHEMA DISCUŢIEI

0:00 – 0:20: Intro “Lumea văzută de aproape”

0:20 – 2:10: Introducere cu muzică şi imagini din Casa Titulescu

2:10 – 5:00: Introducerea făcută de Neagu Udroiu, prezentator TVRM

 

George G.Potra despre:

5:00 – 7:15: …. nemenţionarea lui Titulescu în 70 de pagni dedicate politicii externe a Romaniei

7:15 – 9:45: ….“întâlnirea” sa cu Titulescu (1964) şi încercările de restituire a personalităţii sale în ‘Panteonul României’

9:45 – 12:50: …. “Ce semnifică Titulescu?”

12:50 – 18:40: ….. Nicolae Titulescu, un om implicat în unitatea naţională (12:50 – 17:10) şi pacea globală (17:10 – 18:40)

18:40 – 22:55: ….. începuturile lui Titulescu (LONDRA)

22:55 – 26:00: ….. Titulescu şi chestiunea economico-financiară

26:00 – 27:30: ….. Titulescu şi sentimentul patriotic

27:30 – 32:00: ….. Titulescu la Geneva, pe timp de pace şi război

32:00 – 34:25: ….. Titulescu într-o biserică coptică din Addis Abeba

34:25 – 41:25: ….. demiterea lui Titulescu din guvernul de la Bucureşti şi înlăturearea lui din viaţa politică a României

41:25 – 45:25: …… interferenţe Iorga – Titulescu

25:25 – 49:00: …… critica adusă omului politic Titulescu

49:00 – 53:15: …… meritele şi importanţa lui Titulescu

53:15 – 56:00: …… moştenirea şi opera lui Titulescu

56:00 – 57:00: …… două volume viitoare, cuprinzând arhiva lui Titulescu

57:00 – 59:00: …… ‘asasinarea’ memoriei marilor personalităţi

 

59:00 – 1:00:00: Concluzia discuţiei: “Avem nevoie în continuare de Titulescu!”

Cutia cu vechituri a lu' Potra

Interviu acordat George G. Potra lui Neagu Udroiu (TVRM), privind personalitatea si viata lui Nicolae Titulescu.

Vezi articolul original

A.D.Xenopol: Jubileul 165 între ieri şi astăzi

A.D.Xenopol, istoricul cu favoriţi

EVENIMENT: 165 de ani de la naşterea istoricului Alexandru Dimitrie Xenopol (1847 – 2012) 

PLAN TEORETIC: Autor al lucrării “Istoria Românilor din Dacia Traiană” (1888 – 1893), publicată în şase volume (4000 de pagini), prima sinteză a istoriei poporului român de la ramura geto-dacă a tracilor până la unirea moldo-valahă de la 1859. 

PLAN PRACTIC: Principalul combadant (1884) al Teoriei Imigraţioniste (1871) a lui Robert Roesler, conform căreia poporul român s-a format numai la sud de Dunăre, teorie marcată de considerente politice (demonstrarea întâietăţii poporului maghiar în Transilvania).

 

Întrebare: În ce zi a lunii martie s-a născut A.D.Xenopol: 23 martie (conform chiar spuselor acestuia în “Istoria ideilor mele”) sau 24 martie (conform altor surse, nedezvăluite)? 

Observaţii: (1) La 23 martie 1847 a izbucnit un mare incendiu la Bucureşti – ce nu a putut fi stins decât după două săptămâni (la 4 aprilie 1847) – în urma căruia a ars 20% din suprafaţa capitalei. Dezastrul ar fi putut prilejul creeri unei confuzii în actele de naştere a lui A.D. Xenopol, dacă domnia sa s-a născut la Bucureşti şi nu la Iaşi!

(2) La 23 martie 1847 se sărbătorea, după Calendarul Iulian, Paştele ortodox. S-ar fi putut ca sărbătorile pascale să fi dus la întârzierea declarării naşterii copilului de către familia Xenopol?

“Savantul N. Iorga (a fost) unul dintre cei mai mari istorici ai omenirii (cu toate ocupaţiile lui multiple – literare, ştiinţifice şi politice), (caracterizat fiind de) statura lui uriaşă, barba-i neagră şi stufoasă ce-i acoperea o parte din piept, de nu ştiai niciodată de are sau nu cravată la gât, (…) pălăria cu boruri mari, neagră aproape în tot timpul anului, gri doar în cursul verii (şi) umbrela-i nelipsită pe care a părăsit-o abia prin anii 1930-1932. 

(Diplomatul pensionar) Charles Adolphe Cantacuzino era un tip caracteristic al oraşului, o figură interesantă în acelaşi timp, rămas parcă din alte vremuri. După aspect, mers şi înfăţişare, părea că e un nobil de la Curtea «Regelui Soare» şi singurul lucru care-i lipsea, în afară de îmbrăcămintea epocii, era peruca. Era înalt, masiv [….] purta părul mare, oarecum în plete […] un guler înalt până la urechi [….] manşete mari, tari şi lungi [….] bastonul (terminat) cu o măciulie de aur masiv [….] pantaloni cu dungi verticale şi foarte strimţi […..] (şi) pantofi sau ghete din piele fină şi subţire (cu) un format foarte ascuţit la vârf. 

(Ziaristul) Anghel Pomescu, zis şi cunoscut mai mult sub numele de Gilly, era de statură potrivită, cu oarecare proeminenţă abdominală, pus la punct întotdeauna, îngrijit şi ras proaspăt în fiecare zi. (Avea) mintea vioaie şi (era) foarte volubil în vorbire. 

(Prinţul) Scarlat Callimachi, un strănepot al voievodului făuritor de pravilă, (era) de statură mai mult înaltă decât potrivită, slab şi uscat, niciodată (…) mai gras, (cu) nodul gâtului destul de proeminent, (care) vara (purta) haine relativ modeste (şi umbla) cu capul descoperit, iar iarna (era îmbrăcat) cu o haină scurtă de piele şi niciodată cu palton, având pe cap o căciulă miţoasă, mai mult de cioban decât de orăşean.”

Cutia cu vechituri a lu' Potra

George Potra despre anticarii din Bucureștiul interbelic, fragment din cartea ”Din Bucureștii de ieri” (1990)

Anticarii, în afară de clientela elevilor şi studenţilor, care era destul de numeroasă şi printre care eu mă bucuram de o situaţie privilegiată, fiind tratat ca matur şi oarecum cunoscător al atâtor cărţi şi chestiuni de care ceilalţi habar n-aveau, zic – în afară de aceştia – aveau pe preoţii şi învăţătorii satelor, în trecere prin Bucureşti, şi o clientelă selectă alcătuită din cele mai distinse personalităţi ale ţării. Politicieni, artişti, literaţi, profesori şi erudiţi, oameni de ştiinţă puteai vedea oricând prin faţa acestor dulapuri şi prăvălii de cărţi. Aici am avut posibilitatea să văd, în decurs de 30 ani, pe foarte mulţi şi chiar să cunosc o bună parte din ei, deoarece anticarii mă recomandau totdeauna atunci când mă găseam în preajma lor.

Vezi articolul original 2.117 cuvinte mai mult