Firma altFEL Design

Tatăl meu, Radu Vişan-Miu, este primul care a patentat nominal conceptul “altFEL”, asociindu-l unui termen atotcuprinzător în ceea ce priveşte creaţia: “Design” (1989).

În a doua jumătate a anilor ’90, părinţii mei au deschis o fabrică textilă în municipiul Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman. Studioul din strada Iorga, magazinul de pe Calea Dorobanţi ori fabrica textilă din Bucureşti o voi lăsa pe seama memorialisticii.

Ce înseamnă, în fapt, o fabrică textilă? Una care produce articole vestimentare. Poate varia de la o fabrică de lenjerie intimă până la una de pantaloni şi haine propriu-zise. Producţia consta într-un şir de procese dependente, însă acestea se modificau continuu (cel puţin lunar), tipul produsului fiind astfel determinat de fluctuaţiile statistice. Oricum, stocul nu putea râmâne: dacă nu era cumpărat până în maxim o lună de la producere, îi era redus preţul ori oferit la promoţie, însă trebuia dat pe piaţă, până nu expira cererea, datorită schimbării “modei” (sezoniere ori ‘de trend’).

Diviziunea muncii era indispensabilă: majoritatea locurilor erau largi, putând tot timpul fiind adăugaţi noi muncitori pentru a grăbi executarea procesului unei anumite “verigi a liniei de producţie”. Vă dau un exemplu: pentru anumite haine se foloseau vreo 10-16 fire de ţesut diferite, eficienţa cerând ca câte unu-trei muncitori distincţi să coasă unul din fire (manual ori automato-mecanic), pasând articolul vestimentar celuilalt, şi tot aşa, până la finalizare.

În cadrul fabricii, doamna Sabina Popescu era multi-funcţională. Mânată de “Scopul” lui E.M. Goldratt (primit de la profesorul doctor Ion Năftănăilă, copiată şi dată mai departe părinţilor mei), dumneaei a inventat un sistem de înregistrare a executării fiecărei tip de operaţie, pe baza unui program soft. Fiecare muncitor avea obligaţia de a înregistra periodic de câte ori a fost întreprinsă respectiva operaţie, adăugând astfel la o statistică ce avea să fie comparată cu producţia efectivă (fireşte, trebuiau să coincidă total).

Fabrica părinţilor mei era impresionantă, însă nici unul din producătorii textili care au privit-o admirativ nu au voit să adopte sisteme similare. Motivul nu ţinea atât de infrastructura tehnologică cât de profesionalismul angajaţilor, care lăsa de dorit: executarea greşită a unei singure operaţii oprea imediat fluxul, creiind un loc îngust în dreptul “segmentului de linie” vinovat (produsul trebuia întors, executat procesul şi dat mai departe cât mai repede posibil, însă se prea putea ca fluxul de producţie să fie oprit pentru câteva momente).

Mentalitatea socialistă a salariului tarifar lunar era greu compatibilă cu plata pe bază nu de considerente temporale ci de producţie. Iniţiativele erau rare ori absente total. Pentru anumite maşini, nu s-au găsit maşinişti pricepuţi; pe anumite linie de producţie, supervizorii nu aveau “o imagine de ansamblu”; iar în privinţa dezvoltării tehnologiei, nu exista un consiliu director: până la urmă, era vorba de o singură fabrică privată, a părinţilor mei. Sistemul de supraveghere video care le permitea directorilor (soţii Vişan-Miu) să vizualizeze toate liniile de producţie chiar de acasă (din Bucureşti) mai degrabă au stârnit starea de anxietate în rândul angajaţilor decât le-au permis să realizeze problele fabricii.

Fireşte, şi părinţii mei au făcut mai multe greşeli manageriale, însă adevărul este că sistemul de producţie creat de ei nu ar fi putut funcţiona. Nu în România primului deceniu post-comunist. Activitatea lor profesională de manageriat, deşi super-profesionistă, se irosea datorită absenţei spiritului capitalist ori iscusinţei manuale a angajaţilor, şi necesita o groază de timp petrecut “în provincie” care îi îndepărta de un lucru mult mai important: familia.

Fabrica a fost închisă în jurul anului 2003.

Magazinul şi studio-ul le-au urmat (în urma ‘revendicărilor’ distincte din partea unor descendenţi ale proprietari păgubiţi de naţionalizarea de la 1948).

Dar acitivtatea de designer nu s-a oprit aici.

Şi nici acum.

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Designul Inteligent

2 răspunsuri la „Firma altFEL Design

  1. Pingback: Recapitulare (8) Meniu de vară | tudorvisanmiu

  2. Interesanta expierenta ! Grea este desprinderea de educatia/conceptiile comuniste ale oamenilor.O „vina” este invatamantul care este (alaturi de toate celelate Institutii ale Statului ) inca sub influenta sistemului stalinist instaurat de stalin ! Va doresc succes in toate, si in trezirea poporului roman ! Traiasca Regele !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s