Arhive lunare: ianuarie 2015

S-a semnat un acord de încetare a focului româno-sovietic la 24 august?

patrascanuAm citit în lucrarea lui Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al doilea război mondial (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Vol. II, 1988), o informaţie deosebit de interesantă:

„… unul dintre cei patru miniştri de stat ai guvernului Sănătescu, Lucreţiu Pătrăşcanu, reprezentând Partidul Comunist, pleacă pe front, într-o maşină specială.

El va fi primit la 24 august, în zori, de către mareşalul Malinovski, care va semna, împreună cu el, un acord de încetare a focului.

Mareşalul declară că armistiţiul solicitat trebuie să fie semnat la Moscova şi se oferă să-l conducă pe Pătrăşcanu, cu avionul, în capitala sovietică. Ministrul acceptă.

[…] Încetarea focului dintre trupele româneşti şi cele sovietice s-a produs la ora 4 dimineaţa pe întregul front.

[…] Pătrăscanu zboară deasupra Ucrainei, făcând o escală la Kiev, şi apoi aterizează la Moscova, unde este instalat la hotelul «Metropol».” (op.cit, p.241)

Jacques de Launay prezintă, ca surse, discuţiile cu Lucreţiu Pătrăşcanu (Paris, 7 şi 8 septembrie 1946) şi Grigore Niculescu-Buzeşti (Paris, 11 octombrie 1947).

Informaţia acordului de încetare a focului înaintea armistiţiului este nouă pentru mine. Dacă este reală, mă întreb: ce conţinea acest acord?

„Focul”, într-adevăr, s-a încetat şi din partea sovietică (nu doar unilateral), însă starea de beligeranţă a încetat doar la 12 septembrie 1944, la semnarea armistiţiului.

3 comentarii

Din categoria Universale

Armistiţiul italian şi armistiţiul românesc: diferenţe de context

Vezi şi Întoarcerea armelor – sumare comparaţii între Italia şi România

Discutam mai demult cu Marian Popa, care critica improvizaţiile armistiţiului românesc din 1944. Operaţiile încheierii unui armistiţiu, bineînţeles, se desfăşoară în următoarea ordine: (1) discutare condiţii, (2) semnare hârtii, (3) încetarea focului. Marian Popa, exagerând, susţinea că ordinea, de la 23 august 1944 la 12 septembrie 1944, a fost exact inversă. Dacă (3) încetarea focului s-a produs înaintea semnării armistiţiului, bineînţeles, nu s-au (2) semnat hârtiile înainte de (1) discutarea condiţiilor.

Marian oferea ca termen de comparaţie inclusiv Italia:

„“[….] Sa luam Italia, ca are multe paralele. Si ea considerata de natura fascista, si la ei un rege marioneta, si la ei un prim-ministru aliat cu Hitler, si la italieni regele fusese facut maresal de catre primul ministru, si la ei regele l-a arestat pe prim-ministru, si chiar si la ei regele a anuntat un armistitiu fara a înstiinta trupele. SI la ei trupele italiene care au aflat stirea de la “Stii de la Stirile ProTV” au fost capturate de inamic (adica de nemti). Doar ca, desi având trupe invadatoare pe teritoriul propriu (ca si RO), atât regele cât si Badoglio au anuntat în comunicat ca vor continua razboiul alaturi de nemti, ca o chestiune de onoare. Armistitul a fost semnat abia pe 8 septembrie.”

El însuşi recunoaşte diferenţele:

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria Universale

Remember 2005: Turneul Familiei Regale pentru cinstirea soldaţilor români

„… Regele s-a dus în mod simbolic să depună flori la mormintele soldaţilor lui în 2005, adică la 60 de ani după ce aceşti tineri au murit sub comanda lui pentru eliberarea continentului. Şi televiziunea naţională a prezentat acest lucru la vremea aceea: a mers din oraş în oraş, din sat în sat, nu la toate mormintele, dar la toate cimitirele unde sunt tineri români îngropaţi, morţi în 1944-1945.” – Principele Radu, interviu 25 octombrie 2014 (min. 6:30…)

Turneul Familiei Regale pentru cinstirea soldatilor romani, 3-9 mai 2005

„Mă simt mândru că trupele noastre au luptat foarte bine şi au ajutat la eliberarea celor de aici.” – MS Regele Mihai

„Regele Mihai, însoţit de Regina Ana şi Principele Radu, a vizitat în Slovacia şi Cehia mai multe localităţi eliberate de Armata Română şi s-a recules la mormintele soldaţilor români. Peste 15.000 de militari români se află înmormântaţi în fosta Cehoslovacie.” (Evenimentul Zilei, 7 mai 2005, Regele Mihai cere Rusiei condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov!)

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Universale

A fost Iuliu Maniu la Palatul Regal în seara de 23 august 1944?

huditaAm citit în Jurnalul lui Ioan Hudiţă (1896-1982), secretar general adjunct al PNŢCD, cu destulă mirare însemnările sale – editate de Acad. Dan Berindei -, de fapt cele despre 23 august 1944. Fără alte comentarii, le redau:

«Pe la 4:30, în fine, telefonul începe să sune. Buzeşti ne comunică vestea: „Ică e în Palat de la 3:30, iar Antonescu e în audienţă la Rege, în momentul de faţă, totul merge strună.” El crede că la 5 „totul va fi gata”. El ne va telefona când ne putem duce şi noi la Palat. […] Pe măsură de ne apropiem de ora 5, Maniu se uită mereu la ceas […] Niculescu Buzeşti ne-a comunicat la telefon: „Totul s-a sfârşit conform planului; în prezent Antoneştii sunt la răcoare, iar în curtea Palatului se procedează la arestarea agenţilor lor; puteţi veni imediat”. […]*

Până am încuiat eu uşa, Maniu era deja în stradă. Cred că de când era copil n-a mers mai repede ca azi! N-am fugit pentru că eram cunoscuţi şi ne era teamă să ne alertăm trecătorii până la Palat. Am intrat prin poarta din Ştirbei Vodă, unde ne aştepta Buzeşti. […] teleefonul lui Buzeşti avusese loc la 5 şi 8 minute; când am intrat în Palat era 5 şi 16 minute. Buzeşti s-a sărutat cu Maniu şi cu mine şi ne-a condus în camera din fundul culoarului, unde se aflau Regele, Sănătescu şi generalul Aldea. Pe acesta, Maniu îl cunoştea mai demult; eu îl vedeam pentru prima dată.

Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Universale

(să ne întoarcem) Înapoi la Argument (18)

Joi, 29 ianuarie 2015

Al cincilea argument din Seria a III-a, inaugurată în Septembrie 2014.

Invitat: Gabriel Liiceanu

Tema: Cum pătrunde spiritul în lume?

Înregistrare – Privesc.eu

Fotografii – Facebook

Notă: Include prima relatare publică a modului cum H-R. Patapievici a devenit autor Humanitas.

Continuă lectura

3 comentarii

Din categoria Universale

Requiescat in pace: Justin Virgilius Capră (22 februarie 1933-19 ianuarie 2015)

15 septembrie 2014. Centenarul Ion Fodoreanu, Jockey Club

15 septembrie 2014. Centenarul Ion Fodoreanu, Jockey Club

Scrie un comentariu

Din categoria Universale

Familia Regală Română împreună cu elita politică românească la 24 ianuarie 1934, București.

Micael Nicolas's Blog

Familia Regala impreuna cu elita politicii romanesti in anul 1934 edit color de Rostariu Florin Colorată de Rostariu Florin

Retusat varianta intermediara by Vitalie Ciugureanu Retuşată de Vitalie Ciugureanu

Original 1934 Original din arhiva personală a familiei Ciugureanu

Personalităţile din imagine au fost identificate de Vitalie Ciugureanu.

Primul rând de la stânga la dreapta:
1. Gheorghe Mironescu, Prim-ministru, politician
2. Nicolae Iorga, Prim-ministru, Președintele Senatului, istoric
3. Constantin Prezan, Prim-ministru, MAREȘAL
4. Alteța Sa Regală Elisabeta, Principesa a României (sora lui Carol al II-lea)
5. MS Carol al II-lea, REGE al României
6. Alteța Sa Regală Nicolae, Principe al României (fratele lui Carol al II-lea)
7. Alexandru Vaida-Voevod, Prim-ministru al României
8. Miron Cristea, Prim-ministru al României, Primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
9. Octavian Goga, Prim-ministru al României, politician, poet

Al doilea rând de la stânga la dreapta:
1. Gyorgy Bernady, om politic, primarul Târgu Mureșului
2. Liviu Micșa, om politic, președintele organizației Someș
3. Constantin Angelescu, Prim-ministru interimar, consilier Regal…

Vezi articolul original 243 de cuvinte mai mult

2 comentarii

Din categoria Universale

„Mihai Eminescu era în fond filosof de profesie.”

cioranPrezentarea powerpoint – Personalitatea filosofică a lui Mihai Eminescu

Mihai Eminescu era în fond filosof de profesie. A studiat filosofia cinci ani la Viena (1869-1872) şi Berlin (1872-1874). A avut ocazia de a audia cursurile unor filosofi renumiţi precum Zimmermann, Zeller, Bonitz.

Vocaţia filosofică a lui Mihai Eminescu a fost atât de marcantă încât ea a atras şi atenţia lui Emil Cioran, care de regulă refuza să se aplece prea mult asupra preocupărilor filosofice româneşti.

Tudor Petcu

Un comentariu

Din categoria Universale

„Personalitatea filosofică a lui Mihai Eminescu” (15 ianuarie 2015, Facultatea de Drept)

Vă invităm joi, 15 ianuarie, de ziua poetului Mihai Eminescu, în Sala Stoicescu a Facultăţii de Drept, de la ora 19:00, la prelegerea intitulată Personalitatea filosofică a lui Mihai Eminescu.

Prelegerea va fi susţinută de Tudor Petcu, eseist şi publicist.
„Fondul cultural românesc ar fi fost unul mult mai sărac fără imaginarul poetic şi jocul filosofic eminescian. Mihai Eminescu a reprezentat un adevărat moment de cotitură în evoluţia culturii române, în aşa măsură încât, dacă contextul ar fi fost unul mai favorabil, ar fi putut sta la masa marilor culturi occidentale.” (Tudor Petcu)

Evenimentul este organizat sub egida Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei. De ziua poetului naţional, un redutabil jurnalist politic, ne amintim crezul acestuia: „Respingerea a tot ce este republică, mai mult sau mai puțin deghizată, și conservarea Constituției cu monarhia constituțională ce avem, iată statornicile noastre principii.” (ziarul „Timpul”, 1878).
Intrarea este liberă. Vă aşteptăm.
Facultatea de Drept

Un comentariu

Din categoria Universale

„Omul acesta, la 21 de ani, de unul singur, l-a enervat pe Hitler spunând în mesajul de Anul Nou (1943) că România doreşte pacea.
Omul acesta, la 22 de ani, aproape de unul singur, a făcut actul de la 23 august 1944, fără de care am avea azi o ţară mult mai mică sau n-am avea ţară deloc.
Omul acesta, la 23 de ani, de unul singur, se opune, timp de 140 de zile lui Stalin, reprezentat de guvernul procomunist de la Bucureşti”

Contra republicii minciunii: Regatul României

Pe 7  ianuarie 1946 lua sfârşit greva regală.

A fost un caz unic în istoria monarhiilor constituţionale şi un nou act de curaj al Regelui Mihai. Timp de 140 de zile (20 august 1945 – 7 ianuarie 1946), regele a refuzat să semneze decretele-lege adoptate de guvernul Groza, după ce primul-ministru refuzase să demisioneze pentru a se putea forma un guvern de uniune naţională în locul celui dominat de comunişti, impus de Uniunea Sovietică, la 6 martie 1945.

Greva nu a avut efectul scontat pentru că S.U.A. şi Marea Britanie au acceptat, în conferinţa de la Moscova din 21 decembrie 1945, să recunoască guvernul Groza în schimbul promisiunii de a organiza alegeri libere şi a includerii în guvern a doi ministri fără portofoliu de la liberali şi ţărănişti. Dar cu ministerul de interne şi cu ministerul justiţiei în mâna comuniştilor, alegerile libere erau vorbă goală.

Yalta începea să-şi producă efectele…

Vezi articolul original 548 de cuvinte mai mult

Scrie un comentariu

Din categoria Universale