Arhive pe categorii: Cina cea de taina

Despre Cina cea de Taină – cu amar…

La 1 ianuarie a.c., am postat o poezie a poetei Carmen Sylva (pseudonimul literar al Reginei Elisabeta a României), intitulată „Cina cea de taină”, însoţită de imaginea ce urmează:

„L’Ultima Cena”, pictură murală de Leonardo da Vinci, 1495–1498, Biserica Santa Maria delle Grazie

Dupa două saptamani, la 14 ianuarie, statistica blogului s-a înălţat astfel:

Continuă lectura

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Cina cea de taina

Un bătrân ori o bătrână

Nu-şi doreşte mult

Ci puţin

Dar puţinul care este

Fă-l să fie.

Un comentariu

Din categoria Arta Literaturii, Cina cea de taina

Eternitatea

 (24 mai 2012, Joia Înălţării)

 

“şi încă o dată

să-mi spun rugăciunea

mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne

că eşti

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria Arta Literaturii, Cina cea de taina

De Paşti….

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Cina cea de taina

Răstignire

Continuă lectura

3 comentarii

Din categoria Cina cea de taina

Mâinile care nu-şi au loc niciunde, nicicum…..

Mâinile nu stau niciodată unde şi cum trebuie.

Oriunde şi-n orice fel le-ai ţine, afectezi pe cineva.

 

Dacă eşti la masă şi ţii mâinile jos, sub ea, jigneşti.

Pe cine?

Pe cei cu mâinile pe masă!

 

Dacă eşti într-o instituţie şi ţii mâinile sus, sperii.

Pe cine?

Pe cei “certaţi” cu legea!

 

Dacă eşti într-o adunare şi ţii mâinile întinse, loveşti.

Pe cine?

Pe cei înghesuiţi din jurul tău!

 

Dacă nu eşti îtr-o adunare şi ţii mâinile pe abdomen, îngrijorezi.

Pe cine?

Pe cei cu prea mult spaţiu din depărtare!

 

Dacă eşti pe stradă şi ţii mâinile în buzunar, insulţi.

Pe cine?

Pe cei fără buzunare!

 

Dacă eşti într-o mediu de studiu şi-ţi ţii mâinile pe tâmple, îndurerezi.

Pe cine?

Pe studioşii pe care tocmai i-a apucat migrena!

 

Dacă eşti într-un mediu de distracţie şi-ţi ţii mâinile pe obraji arătând gânditor, plictiseşti.

Pe cine?

Pe distraţii care nici nu vor s-audă de cuget!

 

Dacă eşti în aer liber şi-ţi ţii mâinile pe umeri, tulburi.

Pe cine?

Pe fermierii temători de găinari!

 

Dacă eşti în aer închis şi-ţi ţii mâinile pe urechi, amuţeşti.

Pe cine?

Pe cei care vorbeau cu tine şi cred că nu vrei să-i asculţi!

 

Dacă eşti în orice fel de aer şi-ţi pui mâinile la ochi, orbeşti.

Pe cine?

Pe cei care îşi protejează cu rigurozitate analizatorul vizual de murdărie.

 

Dacă eşti într-un loc unde nu se poate mânca şi tu ţii degetele în gură, înfometezi.

Pe cine?

Pe cei cărora le ghiorţăie maţele!

 

Nu mâinile jos, nici sus, nici depărtate, nici lipite, nici în haină, nici acolo, nici dincolo, nici încolo, nici încoace, nici oriunde, nici oricum, nicăieri, în nici un fel…..

Dar cum?

O singură poziţie poţi să iei fără prejudicia sensibilităţile aproapelor:

Mâinile unite în rugăciune

“Doamne, îngrijeşte-Te de membrele mele…..”

3 comentarii

Din categoria Arta Literaturii, Cina cea de taina

Cina cea de taină

Zise Crist: „O să mă vândă
Unul dintre voi!” Şi-amară
I-a pătruns atunci durerea
Pe-ucenici, şi-L întrebară:
Doamne, eu?

Şi Ion nestrămutatul,
Vai, şi Petru, plin de spaimă,
Şi ‘mprejur din nou cu toţii
Tremurând pe rând îngaimă:
Doamne, eu?

Ce să zic atunci eu, biata,
Eu cu inima mea slabă –
Când şi cei tari în credinţă,
Când şi însăşi stânca ‘ntreabă:
Doamne, eu?

(Poezie de Carmen Sylva)

4 comentarii

Din categoria Cina cea de taina