Arhive pe etichete: credinta

Tricolorul românesc şi virtuţile creştine

„Ziua Tricolorului” – 26 iunie

Roșu-i focul ce-mi străbate,
Inima-mi plină de dor
Pentru sânta libertate
Și al patriei amor.
Auriu ca mândrul soare
Fi-va’l nostru viitor
Pururea’n eternă floare
Și cu luci netrecător.
Iar albastrul e credința
Pentru țară ce-oi nutrim
Credincioși fără schimbare
Pân’ la moarte o să-i fim.

Ciprian Porumbescu, „Trei culori” (1853-1883), compus după 1870

„Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”

Apostolul Pavel, 1 Corinteni 13:13

tricolor

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Jurnal

Insuficienţă apologetică

MOTTO: „Existenţa lui Dumnezeu nu se poate dovedi şi e un păcat să cauţi s-o explici. Crezi numai…. şi afirmi” – Camil Petrescu, prin personajul Niculae Cibănoiu (în „Patul lui Procust”) [1]

Sinuciderea poetului George Demetru Ladima (personaj fictiv din „Patul lui Procust”, 1933) în 1/3 mai 1928 primeşte o explicaţie curioasă din partea prietenului său, Niculae Cibănoiu (fost teozofist, devenit creştin ortodox fervent) [2], în discuţia acestuia cu Fred Vasilescu: 

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Arta Literaturii, Jurnal, La Început a fost Cuvântul

Câteva precizări suplimentare privind argumentul ontologic

Cu privire la evenimentul „Înapoi la argument” din 25 aprilie, îmi mai îngădui (o lună de la întâmplarea sa) câteva observaţii suplimentare:

1) După cum observa Pedro Gonzalez Calero în „Filosofia pentru bufoni” (Bucureşti, Nemira & Co., 2008), mai mulţi folosofi medievali au încercat să armonizeze relaţiile între raţiune şi credinţa în Dumnezeu, dar adevărul este că în această presupusă concordie raţiunea ieşea mereu în pierdere” (p.118). Ceea ce argumentul ontologic al lui Kurt Gödel are special este că, în cadrul acestuia, logica (deci raţiunea), şi nu religia, iese în câştig.

2) Dacă argumentul lui Gödel este valid sau nu este un lucru mai puţin important. El ridică, totuşi, cel puţin o problemă: dacă am porni de la premisa că satana are toate proprietăţile negative, inexistenţa este o proprietate negativă, deci Satan nu poate exista, iar dacă nu poate exista, am ajunge la concluzia că el nu există în mod necesar. Ori, acest argument revers este cu atât mai special, fiind atât în dauna cât şi în folosul religiei: pentru că, în Biblie, satana există, deşi mai bine n-ar mai fi 🙂

Îmi mai permit să public mai jos dialogul meu cu o persoană „laică”, care admite următoarele: «recunosc că nu prea mă pasionează Biblia (deși am citit-o în întregime). Nu văd de ce ai accepta pe nepusă masă premisa că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu. De ce Biblia și nu vreo altă carte oarecare. Nici măcar nu văd de ce ar exista măcar vreun „cuvânt al lui Dumnezeu” » (acest aspect este relevant în înţelegerea poziţiei sale în cadrul conversaţiei, din care nu ştiu cine iese în câştig – raţiunea sau credinţa):

Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Dragostea pentru sophia, Jurnal

După 39 de episoade, „Era Radu Vasile” ia sfârşit…. printr-o postfaţă

Încep această postare cu o scurtă explicaţie, pentru cei care nu sunt „în temă”: „Era Radu Vasile” este titlul sub care Viorel Codreanu (alias Barthimeu) a publicat un şir de postări în care analizează (cu mare rigoare, de altfel) raporturile date Securităţii asupra sa (pe atunci, student la medicină) de către tocmai profesorul său, Victor V. Papilian (primind numele conspirativ de „Radu Vasile”).

Pentru a înţelege mai departe unicitatea acestui caz, se cuvine o explicaţie privind „informatorul”: în cuvintele lui Barthimeu:

„(Victor V. Papilian este) fiul celebrului întemeietor de școală clujeană și de ce nu românească, Victor Papilian. Cine nu a auzit de părintele școlii moderne clujene de anatomie umană? Poate că puțini știu de supliciul la care l-au supus comuniștii pe ilustrul muzician, medic, profesor universitar și scriitor născut la Galați, școlit la Craiova și București, care în final se stabilește în inima Transilvaniei. Maestrul trece în neființă în ’56 înainte de a ispăși cei 10 ani de detenție. Îi lasă lui Victor V. Papilian (Victoraș, așa cum l-au cunoscut cei apropiați – pentru a-l deosebi de părintele lui) o impresionantă moștenire culturală, profesională și spirituală […..]” (continuarea, în episodul nr. 1)

Continuă lectura

5 comentarii

Din categoria Dosarele Securitatii

Morala şi Imorala Tragicei Poveşti a lui Romeo şi Juliet

Morala

– evidenţierea consecinţelor dezastroase pe care le au duşmăniile interfamiliale (Capulet vs. Montague) şi dintre afiliaţii lor, şi anume morţi violente (Mercutio, Tybalt, Romeo, Juliet) .

– demonstrarea absurdităţii relaţiilor matrimoniale legate din interese sociale, politice, economice (dintre Contele Paris şi Juliet), în detrimentul sentimentelor celor doi soţi.

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Iubirea Inefabila