„Luceafărul” ca ‘alegorie a geniului’

„Luceafărul” este un poemn scris de poetul Mihai Eminescu, considerat o „culme” a creaţiei sale, fiind publicat în aprilie 1883 (ultimul an de activitate al poetului).

Povestea poemului este inspirată din basmul „Fata din grădina de aur” (cules în limba germană de Richard Kunisch) [*], iar mesajul alegoric, din viziunea filosofului Arthur Schopenhauer asupra omului de geniu (exprimată în „Lumea ca voinţă şi reprezentare”, 1818).

După cum mărturiseşte poetul într-o însemnare pe marginea manuscrisului, „înţelesul alegoric” pe care i l-a dat poveştii este că „dacă geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de simpla uitare, pe de altă parte însă, pe pământ, nu e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit”.   

Povestea poemului poate fi rezumată astfel: Luceafărul se îndrăgosteşte de o fată de împărat, Cătălina, pe care o vede pe fereastră, arătându-i-se apoi în vis. Deşi ea este fermecată de el, consideră relaţia lor imposibilă, cu excepţia cazului în care astrul ar fi devenit muritor. Iubirea pe care i-o purta fetei îl determină pe Luceafăr (Hyperion) să meargă la Demiurg pentru a primi „dezlegarea de veşnicie”, însă află că acest lucru nu este posibil. Întors pe pământ, Luceafărul o vede pe Cătălina îndrăgostită de un alt pământean, Cătălin, şi judecă umanitatea de pe o poziţie superioară, a nemuririi şi de-sentimentalizării.

În viziunea schopenhaueriană, geniul se defineşte prin cunoaştere şi nu prin sentimente sau trăiri (de care se poate elibera). Ideea că geniul este o entitate care, deşi „luminează” în exterior prin creaţia sa, în interior este „rece” întrucât se obiectivează, este sugerată simbolic şi de mai multe imagini din poem: „un mort frumos cu ochii vii / ce scănteie-n afară (strofa 18), luceşti fără de viaţă” (strofa 24).

Deşi geniul este condamnat la nefericire în timpul vieţii, el va fi veşnic ţinut minte pentru ceea ce, obiectivându-se, a putut crea, obţinând „nemurirea” întru posteritate – idee sugerată alegoric şi în discursul Demiurgului: „noi nu avem nici timp, nici loc / şi nu cunoaştem moarte (strofa 78),, „rămâi / oriunde ai apune” (strofa 81). Totuşi, acest lucru nu este chiar consolator, după cum se poate înţelege şi din tonul trist al cuvintelor Luceafărului: „eu în lumea mea mă simt / nemuritor şi rece(strofa 98).

În opinia mea, poemul „Luceafărul” este valoros atât sub aspect estetic şi liric, cât şi prin mesajul pe care îl transmite, surprinzând destinul multora dintre persoanele care au lăsat în timpul vieţii lor mai mult decât au putut să primească, asemenea unui „astru” care, deşi dă tuturor lumină, rămâne veşnic singur în spaţiu, iar toată mulţumirea pentru „darurile” sale nu-i este de nici un folos (similar cu geniul a cărui creaţie este apreciată post-mortem, lucru care nu mai poate să-i dea satisfacţie, decât dacă, după trecerea din această lume, ar obţine ubicuitate – deşi, personal, mă îndoiesc că în „lumea de dincolo” mai contează astfel de chestiuni).

______

Notă: Sublinierile din versuri îmi aparţin.

[*] „Das Mädchen in golden Garten” („Fata în grădina de aur”), în lucrarea „Bukarest und Stambul, Skizzen aus Ungaren, Rumänien und der Türkei” („Bucureşti şi Istanbul. Schiţe din Ungaria, România şi Turcia”), de Richard Kunisch (1861).

Bibliografie: „Manual de clasa a X-a. Limba şi literatura română”, Editura Sigma, Bucureşti, 2005 (George Ardeleanu, Matei Cerkez, Dumitriţa Stoica, Ioana Triculescu; coordonat de Nicolae Manolescu): în special „Reţineţi” (p. 123), de la „Luceafărul”, de Mihai Eminescu (p.118 – 131).

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Arta Literaturii, Proiecte scolare

4 răspunsuri la „„Luceafărul” ca ‘alegorie a geniului’

  1. Pingback: Recapitulare (15, 16) Două luni într-o singură numărare | tudorvisanmiu

  2. Pingback: Statistica lunară (17) Şcoala…. altfel (I) | tudorvisanmiu

  3. Pingback: Luceafărul ca martir al universului | tudorvisanmiu

  4. Pingback: un tn[r ]n expansiune | Dialog cu Mine Insumi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s