Vocea lui Nicolae Iorga

18 ianuarie 1927, Universitatea din Paris

Generatiile viitoare trebuie să valorifice fondul cultural naţional

3 minute 1 secundă

Cele mai vechi relaţii între poporul francez şi între români trebuia aşezate încă în adâncul Evului Mediu. Nu e nicio îndoială că în calea lor către răsărit au trebuit să întâlnească elemente româneşti în Peninsula Balcanică. Aceasta poate fi socotită ca întâia admitere etnică între cele două naţiuni. În ceea ce priveşte statul românesc, al cărui iubire nu poate fi aşezată decât numai în secolul al XIII-lea, în mormântul din Argeş care a dat atâtea neaşteptate revelaţii, trebuie căutată o influenţă de artă franceză care a trebuit esenţial la splendoarea acestei dinastii româneşti începătoare. Cu toată discuţia care s-a ivit asupra provenienţei lor, nu am nicio îndoială că ele sunt de provenienţă franceză.

În ceea ce priveşte relaţiile mai târzii, ele au un hotărât caracter cultural. Acest caracter cultural începe încă din secolul al XVIII-lea şi continuă în tot cursul secolului următor. Iniţiate prin francezi veniţi în această regiune răsăriteană a Europei, servite pe urmă de studenţi români care au luat calea apusului pentru a se iniţia în civilizaţia occidentală, ele au dat îndată şi un rezultat sporit: idei liberale, întâi sub forma revoluţionară, apoi sub acea naţională, au pătruns în răsăritul românesc în urma acestui contact îndelungat şi adânc cu civilizaţia franceză. Era cea nouă, constituţională, provine fără îndoială din atingerea avută cu Parisul secolului al XIX-lea.

Este însă încă o operă de făcut: este uşor a imita, e mult mai greu a crea din fondul său propriu, influenţat de o mare civilizaţie superioară. Această sarcină este rezervată generaţiei viitoare. Generaţia viitoare va trebui să ştie ceea ce generaţia trecută a ignorat: valoarea fondului propriu, valoarea acestui fond în toate domeniile, de la poezia populară, de la arta aceluiaşi popor ţărănesc până la manifestaţiile care s-au continuat în decursul secolelor. Această sinteză, hrănită necontenit de influenţe occidentale, va constitui fără îndoială, pentru dezvoltarea civilizaţiei româneşti, momentul cel mai fericit pe care înaintaşii n-au făcut decât să-l pregătească, acceptând partea acestor urmaşi mai fericiţi.

1929

Civilizaţie şi tranziţie (fragment)

3 minute 41 secunde

Avântul către civilizaţie poate fi pentru un popor o foarte mare primejdie, dacă uită două lucruri: ce are, ce poate. Tradiţia poate fi uitată, dar ucisă, nu! Dacă i se taie drumul în clasele de sus, ea rămâne şi se adânceşte tot mai mult în cele de jos. Vine un moment când o naţie ruptă în două prin direcţie opusă, când clasa conducătoare, care nu mai poate conduce, fiindcă nu înţelege poporul, către clasa muncitoare, care nu se mai poate ridica, pentru că drumul ei firesc a fost închis. A admira o civilizaţie străină – vrednică de respect – e o datorie, a o imita fără schimbare e o umilinţă, una fără folos! Popor civilizat este acela care a ajuns să satisfacă sănătos şi armonios nevoile sale cele adevărate, înălţate către un ideal care întrece cerinţele vieţii elementare şi biruie egoismul individual. Am avut în alte împrejurări o adevărată civilizaţie orientală. Rămâne să atingem adevărata civilizaţie modernă. Ea singură ne va permită să se simtă glasul nostru în purcesul popoarelor civilizate, fără ca el să sune fals sau pretenţios. Am fost multă vreme, de-a cursul vremii, uimiţi, fermecaţi, câştigaţi, înrobiţi de strălucirile îndepărtate ale marilor civilizaţii europene. Desigur că e cald în locul unde arde focul de la care şi pentru noi sar câteva scântei în evul nostru. Dar e aşa de lungă şi de grea calea până la vatra unde lumina întreagă… bună, şi chiar dacă vom ajunge acolo, nu prin unitatea noastră, unde alţii sunt aşezaţi în rândul întâi în jurul flăcării şi că ei au dreptul compulzului fiindcă ei au aprins-o cu munca şi cu riscul lor. Mai ales tânărului, nu i se pare spune îndeajuns că ţara nu trebuie părăsită până nu înţelege în adevăr care-i sunt neregulile în sine şi drepturile ei faţă de dânsul. Acolo unde sunt dispuşi să plece capetele ca robi, nimeni nu le va fi recunoscător pentru abdicarea de la patria şi de la neamul lor. Mândria naţiunilor cele mai luminate nu poate sta în aceea că provoacă restricţii la cum să facem. Sunt dezgustătoare caricaturi precum numai un profesor de o proastă calitate se poate bucura când se vede copiat în felul lui de a vorbi, în gesturile lui, de elevul său. Dar precum cea mai mare mulţumire a unui profesor bun este să fii trezit în alte suflete ce i s-a desăvârşit în sufletul său, aşa şi o mare naţie civilizată nu poate fi de nimic mai mândră decât a vedea în cortegiul său civilizaţii naţionale pe care le-a chemat la viaţa lor proprie!

’30

Munca adevărată şi spornică nu se poate face decât prin solidaritatea naţională

1 minut 7 secunde

[Premiul Nobel l-ar fi binemeritat şi Nicolae Iorga. Un cărturat genial, mereu actual.]

Ţara noastră are înainte de toate o datorie: aceea de a munci. S-a muncit prea puţin, s-a muncit prea răzleţ. Munca adevărată şi spornică nu se poate face decât prin solidaritatea naţională. Orice încercare de a rupe solidaritatea naţională este un păcat faţă de această ţară şi faţă de acest neam. Schimbările mari, revoluţiile, se fac după ce o naţiune a îndeplinit rostul ei istoric. Noi suntem însă numai la începutul acestui rost, şi foarte multă vreme nu ni se cere altceva decât unirea tuturor puterilor pentru a face isprava care se aşteaptă de la noi: să nu confundăm anumite greşeli, păcate ale clasei de sus cu datoria de a răsturna împreună cu dânsa şi ţara, şi neamul. Munca e cel mai potrivit dezinfectant al tuturor neajunsurilor morale. Atunci când toată lumea munceşte, prin muncă se face osebirea între acela care care înţelege a se ridica şi a se menţinea fără muncă şi aceia a căror muncă aduce după dânsa totdeauna o răsplată. Muncă, bună înţelegere – acesta este programul de astăzi şi de oricând pentru naţiunea noastră.

 

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Istorie si Civilizatie

3 răspunsuri la „Vocea lui Nicolae Iorga

  1. nu se poate descrie in cuvinte ci se poate spune doar Nicolae Iorga

  2. Pingback: „Istoricii şi monarhia” (31 martie 2015) | Organizaţia de tineret a Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei

  3. Pingback: Conferinţa „Istoricii şi monarhia” (31 martie 2015) | Organizaţia de tineret a Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s