Suveranul şi alesul poporului

„Adevărul” a început o serie de 3 episoade dedicate Casei Regale în perioada de după 1989. Primul episod a apărut pe 22 februarie, fiind scris de Cristian Delcea, şi va fi urmat de Reconcilierea surprinzătoare dintre Regele Mihai şi Ion Iliescu”. Anticipând acest articol (notă: a apărut ziua următoare, scris de Mihai Voinea, n.m.), voi relua nişte consideraţii mai vechi:

FONDUL CHESTIUNII: ANII 1990-1996

M.S. Regele Mihai I al României în dialog cu Philippe Viguié Desplaces (1992), în “O domnie întreruptă” (Ed. Libra, 1995, trad: Ecaterina Stamatin):

“[…] Preşedintele Republicii, Ion Iliescu, este un comunist. Şi asta încă din tinereţe. El şi-a făcut studiile la institutul Molotov din Moscova, şcoala cadrelor de partid. A fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, responsabil cu ideologia, ministru al tineretului… El este prea puternic marcat de începuturile sale pentru a se schimba. Atitudinea sa din timpul revoluţiei şi interviurile sale demonstrează clar că el nu este hotărât să transforme în profunzime societatea românească. […] În ceea ce îl priveşte în mod precis pe Iliescu, reamintiţi-vă afacerea cu minerii din iunie 1990, când Piaţa Universităţii mai era încă ocupată de manifestanţi. Aceşti mineri, sosiţi în număr mult prea mare pentru a se putea crede că porniseră la drum în mod spontan, au venit, cu trenuri speciale, să devasteze oraşul, să omoare români, iar la televiziune a fost văzut Iliescu felicitându-i cu aceste groaznice cuvinte: «Bravo, aţi curăţat Bucureştiul!». Aceste cuvinte au rămas întipărite în memoria multora. Un preşedinte sa un şef de stat legitim nu poate incita la omor fără a deveni el însuşi un criminal.” (p.174, 176)

În 1992, deci, Majestatea Sa declara unui jurnalist francez că Ion Iliescu este un comunist nevindecabil şi un criminal.
O cronologie mult mai completă ne ajută să ne amintim mai multe momente:
  • Aprilie 1990 – Regele Mihai înceară să vină în România, însă este oprit pe aeroportul din Zürich.
  • 25 decembrie 1990 – Regele Mihai şi Regina Ana aterizează pe Aeroportul Otopeni, într-o vizită neanunţată. Cuplul regal este întors din drumul spre Curtea de Argeş sub motivaţia că intrase în ţară fără viză, cu paşapoarte daneze. Regele şi Regina sunt nevoiţi să se întoarcă imediat în Elveţia.
  • 25-27 aprilie 1992 –Regele Mihai se întoarce în România, de Paşte. Sute de mii de oameni vin să-i asculte discursul rostit din balconul Hotelului Continental.
  • 7 octombrie 1994 – Regele ajunge din nou pe Aeroportul Otopeni, dar este întors de autorităţile din
    România, care nu-i acordă viză de intrare.

Chiar în ultimul interviu acordat de Ion Iliescu Elenei Vijulie pentru „Kilometrul 0”, acesta, întrebat de ce nu a permis întoarcerea Regelui în ţară, a declarat (v. minutul 50:00). că revenirea Regelui în decembrie 1990 a fost o „decizie neînţeleaptă” de a se întoarce în ţara sa, în contextul politic de atunci. „Eu am făcut deschiderea în 1992, când m-am dus în Crans Montana”. „După ce câştigaserăţi alegerile”. „Exact”. „Poate dacă Regele venea în 1990, victoria nu mai era atât de puternică”. „Ce are una cu alta?”. „V-aţi securizat o victorie puternică în 1990”. „Asta e o răstălmăcire, pentru prima dată o aud; este total nerealistă”. „Deci spuneţi că prezenţa Regelui nu ar fi influenţat cu ceva…”. „Nu”.Şi – l-aş fi întrebat eu – ce context politic a fost în 1993? 1994? 1995? 1996? De ce i-au refuzat vizele ulterioare, după 1992?…

RECONCILIEREA

  • 19 noiembrie 2000: Printr-o scrisoare, regele îi îndeamnă pe români să voteze amintindu-și că „nu există altă șansă pentru România decît integrarea în Uniunea Europeana și în NATO”. De asemenea, el adaugă că „dacă vă veți lăsa tentați de anumite discursuri, dacă veți cădea pradă anumitor sloganuri populiste, veți pedepsi România însăși”.
  • 26 noiembrie 2000: primul tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale: Ion Iliescu (PDSR) 4.076.273 (36,35%); Corneliu Vadim Tudor (PRM) 3.178.293 (28,34%); Theodor Stolojan (PNL) 1.321.420 (11,78%); Mugur Isărescu (CDR) 1.069.463 (9,54%); György Frunda (UDMR) 696.989 (6,22%); Petre Roman (PD) 334.852 (2,99%); Teodor Meleșcanu (ApR) 214.642 (1,91%) [….] Paul-Philippe Hohenzollern (PRN) 55.238 (0,49%).
  • 10 decembrie 2000: al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale: Ion Iliescu (PDSR) 6.696.623 (66,83%); Corneliu Vadim Tudor (PRM) 3.324.247 (33,17%)
  • 10 martie 2001, Ion Iliescu:

„Îmi face o deosebită plăcere să adresăm Maiestății Voastre și Reginei Ana invitația de a participa la redeschiderea Galeriei de Artă Românească Modernă a Muzeului Național de Artă al României, eveniment cultural de importanță în viața societății românești.După mai bine de 10 ani de eforturi susținute legate de restaurarea clădirii și a colecțiilor, în urma rănilor suferite în decembrie 1989, în mai, anul trecut, s-a redeschis Galeria de Artă Europeană, în patrimoniul căreia figurează colecția de pictură a Regelui Carol I.[…]Știind că arta românească vă este aproape de suflet, ca o componentă a identității naționale, aș fi onorat, Maiestate, dacă ați onora invitația pe care vi-o adresez de a fi împreună cu Regina Ana alături de noi.În speranța că veți accepta să onorați acest eveniment cu prezența Maiestăților Voastre, vă rog să agreați expresia înaltei mele considerații.”

  • 11 martie 2001: Regele Mihai a refuzat invitația lui Ion Iliescu de a participa pe 24 martie la inaugurarea Galeriei de Artă Românească Modernă din cadrul Muzeului Național de Artă a României – conform Evenimentul zilei, întrucât încercarea de reconciliere din partea lui Iliescu nu a fost precedată de scuzele de rigoare.
  • 9 aprilie 2001: Ion Iliescu afirmă într-o emisiune moderată de Cristian Tudor Popescu și Ralu Filip că a ajuns la „o judecată mai lucidă și mai reală” în ce privește pe regele Mihai și că „poate” a greșit influențat de o „stare de spirit” și de „tensiunea în care lucram”.
  • 18 mai 2001: Regele și regina Ana ajung la Aeroportul Otopeni, după ora 15, precedați cu un ceas de principesa Margareta și soțul ei. După ce salută scurt un grup venit să-i întâmpine, partida regală pornește spre Palatul Elisabeta, unde Mihai se află în salonul mare de la etaj unde a abdicat. Declară: „Cei care au provocat aceste chestiuni nu mai sunt. Numai eu mai sunt. E un loc destul de trist.. au trecut atâția ani. Am rămas singurul. De acum, lucrurile au trecut.”
  • 19 mai 2001: Seara are loc întâlnirea cu Ion Iliescu la Cotroceni.
  • 7 iunie 2001 – Regele Mihai îl invită pe Ion Iliescu la cină, la Palatul Elisabeta
  • 11 iunie 2001: Regele Mihai I, patriarhul Teoctist și președintele Ion Iliescu semnează un apel comun, Apelul către toți românii din țară și din lume.
  • 2 iulie 2001: Presa anunță că regele a făcut un gest de curtoazie față de președintele României: aflând că Iliescu se află în Elveția, l-a invitat pentru o scurtă vizită la reședința din Versoix, Vila Serena.
  • 8 august 2001: Nouă întâlnire a regelui Mihai cu Ion Iliescu, pentru comemorarea a 400 de ani de la asasinarea voievodului Mihai Viteazul, în Aula Magna a Academiei Romane.
  • 8 noiembrie 2001 – Iliescu şi Regele Mihai petrec împreună de Sfinţii Mihail şi Gavriil, la Cotroceni, cu muzică clasică.

„Regele nu trebuia să facă această concesie, pentru că în anii ’90 comportamentul FSN-ului a fost brutal. Cred că a fost şi un mare interes economic, nu neapărat al lui, ci al celor din jurul său. Nu văd, în afara interesului material, alt motiv pentru care ar fi făcut-o.“ – Ion Cristoiu
„În clipa de faţă, în afara coroanei, lui Mihai i s-a restituit aproape totul. Numai că, pe fond, Regelui nu i s-a restituit nimic. Pentru că un rege fără coroană e rege atâta vreme cât menţine distanţa faţă de uzurpatori. În clipa de faţă, România s-a îmbogăţit cu doi cetăţeni ceva mai prosperi, însă a pierdut o iluzie.“ – Mircea Mihăeş, România liberă (2001)
„Pe la începutul anilor 2000, m-am aflat în audienţă la Rege. Am avut curajul, pentru că eu sunt îndrăzneţ în chestiile astea, şi i-am spus: «Majestate, daţi-mi voie să vă spun că n-ar trebui să fiţi mereu văzut în prezenţa lui Ion Iliescu, pe care eu îl consider vinovat de crime şi care va trebui, o dată şi o dată, să fie judecat şi nu se cuvine ca…». Regele mi-a tăiat cuvântul: «Da, dar uite că domnul Emil Constantinescu mi-a făgăduit o grămadă de lucruri şi nu s-a ţinut de cuvânt, pe când Ion Iliescu îmi restituie». Carevasăzică, Ion Iliescu a avut dibăcia, prin intermediul lui Duda, să-l «cumpere» pe Rege. I-a restituit Săvârşinul, pe urmă a pregătit restituirea Palatului Peleş. Asta e părerea mea, Regele Mihai ar fi trebuit să rămână sărac şi curat. Ion Iliescu i-a restituit lucruri care, într-adevăr, sunt ale lui, dar trebuia să le accepte mai târziu, şi nu de la acest om.“ – Neagu Djuvara, Adevărul (2012)

SĂ FIE VORBA DE PROPRIETĂŢI?

Această reconciliere cu Ion Iliescu este asociată, de unii comentatori, cu începerea demersurilor pentru recuperarea proprietăţilor Casei Regale. Într-adevăr, la 10 august 2001, Evenimentul Zilei anunță că Regele revendică Castelul Peleș, în baza legii 10/2001, intrate în vigoare în februarie 2001.

Dar despre asta să fie vorba?

  • La 13 august 1998, Iliescu declara: „Săracul este batrîn chinuit, zic eu. Abia mai știe să vorbească. Dar este toată camarila din jurul lui care vine să pună mîna pe proprietăți, pe castele, pe moșii și așa mai departe.”
  • Când a apărut Legea  privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef de stat (29 iunie 1999), Ion Iliescu a folosit ocazia pentru a-l ataca pe Regele Mihai: anunță că refuză aceste avantaje, că prioritățile guvernului ar trebui să fie altele și că scopul acestui proiect este să acorde avantaje regelui Mihai.

Faptele, admirabil prezentate de Radu Călin Cristea în editorialul Regele şi nepoţii lui Vîşinski, sunt:

  • Demersurile pentru recuperarea castelului Săvârşin au început în timpul preşedintelui Constantinescu: Pe 20 septembrie 1999, a fost înregistrat, la Tribunalul Arad, dosarul civil nr. 4732/09.09.1999, prin care Regele Mihai cerea să reintre în posesia Castelului şi a domeniului Săvîrşin, cumpărat pe baza contractului de vînzare/cum­părare nr. 9509/01.04.1944. Domeniul Săvîrşin avea să-i fie restituit Regelui Mihai prin hotărîre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă după epuizarea tuturor căilor de atac (cu recursuri la Curtea de Apel Timişoara şi la ÎCCJ). Regele a reintrat efectiv în posesia Domeniului Săvîrşin pe 1 noiembrie 2005.
  • Palatul Elisabeta a fost dat în folosinţă Majestăţii Sale doar pe durata vieţii sale, ca reşedinţă pentru un fost şef de stat, în baza Legii nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român, intrată în vigoare la 16 iulie 2001. A fost dată, deci, de Parlament, în care PSD avea 155 (44,93%) din locurile din Camera Deputaţilor, după alegerile din 2000, iar PRM 84 (24,35%).
  • Palatul Peleş a fost revendicat în baza legea 10/2001 (modificată prin legea 247/2005), referitoare la restituirea integrală în natură a tuturor bunurilor confiscate în timpul comunismului, intrată în vigoare la 8 februarie 2001. Procesul s-a finalizat abia în 2007, în timpul preşedintelui Traian Băsescu şi a guvernului Emil Boc – ministru al culturii fiind Kelemen Hunor. Prin notificarea 333/07.08.2001 se solicită Primăriei oraşului Sinaia, de către Mihai I de Hohenzollern Sigmaringen, „restituirea în natură a tuturor imobilelor care au compus domeniul Sinaia, la momentul preluării acestuia prin Decretul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare a României nr. 38/26. 05.1948“. Printr-o altă notificare (2457/08. 08.2001), Regele Mihai cere RA-APPS restituirea în natură a imobilelor componente ale Domeniului Sinaia aflate în administrarea acestei regii. Executivul condus de Adrian Năstase nu se aşteptase la mutarea juridică a Casei Regale: „Cererea fostului suveran este pentru noi surprinzătoare“, a spus imediat Şerban Mihăilescu, secretar general al gu­vernului. După o cugetare de trei ani, Cabinetul Năstase a adoptat, în şedinţa din 21 octombrie 2004, un proiect de lege referitor „la plata unei despăgubiri băneşti în sumă de 30 milioane euro către fostul Rege Mihai I, pentru imobile nerestituite acestuia, aparţinînd domeniului Peleş, precum şi pentru bunurile din dotarea acestora“. Dezbaterea proiectului în procedură de urgenţă cade însă la vot, în Senat (3 noiembrie 2004). Au loc alegeri, se schimbă garnitura puterii, Traian Băsescu cîştigă Cotroceniul şi noul guvern condus de premierul Călin Popescu-Tări­ceanu decide, în şedinţa din 27 ianuarie 2005, supunerea spre adoptare de către Senat a unei hotărîri prin care se reia, cu aceleaşi coordonate, proiectul emis de precedentul Executiv. Proiectul va cunoaşte un parcurs chinuitor şi sterp: adoptare în Senat şi Camera Deputa­ţilor; sesizare de neconstituţionalitate din partea a 28 de senatori (PSD şi PRM, n.m.); Curtea Constituţională acceptă obiecţiunile şi declară legea, în ansamblul ei, ca fiind neconstituţională (DCC nr.600/2005); încetează procedurile legislative prin respingere definitivă de către ambele Camere (07.11.2006). Ceea ce nu s-a reuşit în Parlament, printr-o lege specială, prinde contur în instanţă ca speţă de drept comun şi, în sfîrşit, acest alambicat periplu restitutiv va fi tranşat printr-o rezoluţie administrativă a guvernului Tăriceanu: prin Decizia de retrocedare nr.813/A.I./3/ RD/01.03.2007, emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor sub semnătura lui Kelemen Hunor, „Castelul Peleş, Castelul Pelişor şi căsuţa Poartă, împreună cu terenurile aferente, au fost retrocedate Regelui Mihai I“. Fără nici o despăgubire bănească.

„Nu e vorba de a-i ierta pe cei care te-au detronat sau de a face o concesie cu ei. E ideea unui pragmatism în virtutea unui scop comun. Iar Regele Mihai s-a implicat în campanii care priveau un scop comun. Lobby-ul pe care l-a făcut pentru intrarea României în NATO a contat foarte mult.“ – Adrian Cioroianu
O EXPLICAŢIE

Ion Iliescu a reprezentat, începând din 10 decembrie 2000, alesul poporului. Ba chiar mai mult decât atât: a fost un „obstacol în calea unei derive autoritariste” reprezentate de Corneliu Vadim Tudor, aşa cum declara Cristian Preda într-un interviu din iunie 2010 de Institutul de Studii Populare.

Regele nu a făcut o reconciliere cu un criminal şi un comunist nevindecabil, ci cu preşedintele ales al României, care, cu tot răul făcut în 1990-1996, a dovedit că poate învăţa din lecţiile democraţiei.

Celor care consideră anormală normalizarea relaţiilor dintre Majestatea Sa şi preşedintele ales în 2000 le propun un scenariu alternativ:

În 2000, este ales preşedinte Corneliu Vadim Tudor. Cel mai probabil, retrage cetăţenia Regelui şi îl declară persoană non grata. Fără turneu NATO, fără turneu UE pentru România – probabil chiar fără demersuri oficiale din partea statului român pentru a intra în aceste organisme. România nu devine membră NATO în 2003 şi nici membră UE în 2007. Regele lipseşte din ţară în 2000-2004, şi revine, în cel mai bun caz, în 2005… Fără Palatul Elisabeta, fără Săvârşin şi fără Peleş – deci fără vreo reşedinţă regală – activitatea Casei Regale este foarte restrânsă, iar venirile Majestăţii Sale rare sau deloc. Îşi petrece exilul prelungit la Aubonne, în Elveţia….

Între:

Iliescu_Regele-Mihai

şi:

vadim

Ce preferaţi?

______________

CONCLUZIE

„Regele este modelul meu uman. De la el am învăţat şi învăţ «pe nevăzutelea» cum să împlinesc exigenţele Modelului meu divino-uman. De exemplu, acesta pretinde (posibilă) imposibila iubire a vrăjmaşilor. Aud comanda şi mă uit la Rege. Are (mulţi) duşmani. De ce nu se răzbună? Fiindcă şi-ar atribui o autoritate şi un drept care nu îi aparţin. Aparţin exclusiv Celui care se răzbună neuman: împărţit şi neamestecat. Rezultatul: în final, în locul vrăjmaşului se prezintă un ins de treabă, şi cuviincios, şi modest! Miracol! Dar pe 23 octombrie 2006 – cu prilejul sărbătorii la Ateneul Român a celor 85 de ani împliniţi de “Regele aşteptării” […] – în primul rând al lojei oficiale puteau fi văzuţi Regele şi Regina, în vreme ce în rândul din spatele lor […] putea fi zărit tocmai puternicul prigonitor de altădată – fostul preşedinte Ion Iliescu […]. Din punct de vedere duhovnicesc, teribila privelişte de la Ateneu constituie o biruinţă a Regelui […], ca să nu mai vorbim de tacita şi implicita catehizare a lumii româneşti asupra modului în care trebuie iubiţi vrăjmaşii.” – Sorin Dumitrescu (Lumea Regelui, Ed. Polirom, 2011, pp.181,183)

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Atitudini

Un răspuns la „Suveranul şi alesul poporului

  1. gabi

    iliescu trebuie impuscat in piata revolutiei,impreuna cu toata clica sa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s