„Pentru Forster, evoluţia ştiinţelor err a o necesitate naturală; cultura europeană, care era mai ales o cultură a ştiinţei ,le depăşea, în opinia sa, pe toate celelalte. Ştiinţele experimentale, în mod special, constituiau o sursă importantă, chiar indispensabilă a cunoaşterii. Însă, în cadrul ştiinţelor, se manifesta un soi de despotism corporatist; divizunea muncii şi specializarea, departe de a favoriza învăţământul, conduceau către un imens haos al cunoaşterii, pentru ca, în cele din urmă, o cunoaştere mecanică să limiteze posibilităţile de acţiune ale omului, în loc să îi lărgească orizontul. Dacă la toate acestea se adaugă filozofia formalistă, s-ar părea că experienţa concretă a fost din ce în ce mai sufocată de subtilităţile logice şi de elucubraţiile metafizice. […] Această evoluţie, care putea fi constatată în întreaga Europă, părea să marcheze în special Germania.”
Wolf Lepenies, „Ce este un intelectual european? Intelectualii şi politica spiritului în istoria contemporană”, Ed. Curtea Veche, 2012, p.227
Barthimeu – Un alt orizont
Misterele Dunării
tudorvisanmiu 