Arhive pe categorii: Eroi adevarati

Cum se plâng eroii…. (3) Madiba – partea 3

UPDATE (21.04.2014)! Mai multe poze cu Madiba şi dictatori ai lumii (ex: Yasser Arafat, Gaddafi, Mugabe) puteţi vedea pe platforma În linie dreaptă.

„Am aflat cu multă tristeţe despre trecerea la cele veşnice a lui Nelson Mandela, om de Stat plămădit din virtuţi rar întâlnite în lumea puterii de astăzi.
Nelson Mandela a stat drept în faţa ororilor timpurilor Războiului Rece, plătind cu suferinţă fizică şi morală pentru credinţa sa în libertatea omului şi dreptul său la demnitate”.
Cu credinţă şi altruism, el şi-a iertat călăii, iar pentru aceasta a trebuit să îndure uneori dezaprobarea aliaţilor.
Nelson Mandela a trăit aproape un secol, dăruindu-ne un exemplu de constanţă şi durată a iubirii de dreptate.
Dumnezeu să-l odihnească acum în pace!”

(MS Regele Mihai I al României – 6 decembrie 2013)

„Libertatea valorează mai mult decât bunăstarea”. Acesta este principiul sub care încheiam articolul trecut, întrebându-mă, retoric: „oare de ce sud-africanii nu au nostalgia regimului de apartheid”, chiar şi dacă înainte ar fi fost mai bine?

***

În această a treia parte, aş dori să mă refer la câteva reacţii privind moartea lui Nelson Mandela (cea a Regelui Mihai fiind citată mai sus) şi la relaţia lui cu anumite personalităţi. 

De la început, mă dezic de logica arătată de conspiraţionistul „Lovendal”, când scrie:

Continuă lectura

Un comentariu

Din categoria Atitudini, Eroi adevarati

Cum se plâng eroii…. (3) Madiba – partea 2

MOTTO: “Fă-ţi poporul puternic. Fii exemplul lor şi te vor urma” – Nelson Mandela, 1988.

În prima parte, am expus următoarele consideraţii referitoare la personalitatea lui Nelson Mandela:

  • cauza lui Mandela a fost una bună: “Am luptat împotriva dominaţiei albe şi am luptat împotriva dominaţiei negre. Idealul meu cel mai scump este acela al unei societăţi libere şi democratice în care toţi să trăiască în armonie şi să aibă şanse egale”
  • mijloacele violente spre care s-a întors au fost, în schimb, rele. Asta nu înseamnă că nu aveau justificare: „Who will deny that thirty years of my life have been spent knocking in vain, patiently, moderately and modestly at a closed and barred door?” (Chief Luthuli).

Continuă lectura

12 comentarii

Din categoria Eroi adevarati

Cum se plâng eroii…. (3) Madiba – partea 1

Motto: “Niciodată să nu uitaţi că un sfânt este un păcătos care nu se lasă bătut.” (Never forget that a saint is a sinner who keeps on trying) – Nelson Mandela

Despre Nelson Mandela (1918-2013), trecut de curând dintre noi (la 5 decembrie 2013), aş fi vrut să fi scris mai demult. Am aşteptat mai întâi să se încheie cele 10 zile de doliu naţional, încheiate ieri cu înmormântarea sa la Qunu, satul copilăriei sale (el fiind născut în localitatea Mvezo).

S-a mai întâmplat şi altceva: am mai aflat că Nelson Mandela nu a fost chiar un „Gandhi”. Primul loc unde l-am văzut etichetat drept „terorist” a fost pe blogul Roxanei Iordache. Recunosc, acest lucru m-a bulversat un pic, şi am încercat să găsesc un răspuns acestei întrebări: „A fost Mandela un terorist?”. 

Continuă lectura

12 comentarii

Din categoria Eroi adevarati, Jurnal

Cum se plâng eroii…. (2)

Astăzi, 8 aprilie 2013, a fost anunţat că Margaret Thatcher, fost prim-ministru al Regatului Unit (1978 – 1990), s-a stins.

Acum peste o lună, la 5 martie 2013, Hugo Chávez, dictatorul care conducea Venezuela (din 1999), a murit. 

Ce diferenţă între cei doi – „Doamna de fier”, care-a ajuns la venerabila vârstă de 87 de ani, şi dictatorul venezuelean, doborât de un cancer la 58 de ani.

Am mai subliniat diferenţa între durerea prefăcută la moartea unui lider totalitar şi regretul sincer la plecarea dintre noi a unui OM MARE.

Nu cred că are vreun rost să enumăr aici meritele pe care le-a avut Baronesa Thatcher. Eu sunt dintre cei care consideră că măsurile de dreapta pe care le-a luat în U.K. au fost benefice ţării, într-o vreme în care populaţia lăsa pe seama guvernului să se rezolve problemele decât să-şi „poarte de grijă” ei înşişi (aceasta este, fireşte, o mentalitate  foarte păguboasă).

Celor care poartă admiraţia cuvenită Baronesei Thatcher (fireşte, acest lucru înseamnă, totuşi, să împărtăşească o parte din viziunea ei politică, socială, economică) le împărtăşesc cuvintele de regret ale lui Mihai Giurgea, la aflarea acestei întristătoare veşti:

„E o pierdere imensă. Nu cred că am admirat pe cineva mai mult decât pe ea, şi pe Balcerowicz. O hotărâre de neclintit, o onestitate totală, un refuz absolut de a-şi modela părerile după presiunile mulţimii. Antipopulism total.
Cu adevărat o Doamnă de Fier.
(comentariu: aici) 

Într-un articol mai lung, dar cu o atitudine similară scrie Roxana Iordache articolul „Margaret Thatcher a plecat lângă Reagan” – pe care vă invit să-l citiţi, cu precauţie la referirile la politica actuală, şi cu o singură observaţie:

Margaret Thatcher nu va primi funeralii de stat, pentru că şi-a dorit să nu aibă partă de aşa ceva, ci doar de o slujbă „simplă”, la Catedrala Sf. Paul din Londra (Cf. BBC: „She will not have a state funeral….”).

Un comentariu

Din categoria Atitudini, Eroi adevarati, Jurnal

Cum se plâng eroii….

Pe 18 decembrie 2011, s-a stins un patriot ceh, un erou,Václav Havel.

Pe 17 decembrie, cu o zi înainte, murise un dictator corean, Kim Jong-Il.

 

Moartea lui Havel a fost anunţată au lacrimi în ochi.

Moarea lui Kim a fost anunţată cu bocete dar fără nici o lacrimă.

 

Au murit mulţi dictatori, dar nicăieri nu au primit strigătele populaţiei.

Mao a primit trei minute de tăcere.

Pe Stalin l-au ţinut în mausoleum, apoi l-au dezgropat şi uitat lângă zidurile Kremlinului.

Franco a primit o simplă înmormântare.

 

Alţi dictatori nu au ajuns nici până aici.

Hitler, Mussolini, Ceauşescu, Idi Amin, Saddam, Gaddafi

Ei au plătit pentru păcatele lor în timpul vieţii pe pământ sau, mai bine zis, la sfârşitul ei.

 

Castro, Mugabe, Chávez, ei de ce sfârşit credeţi că o să aibă parte?

În nici un caz cel pe care-l va primi Kim Jong-Un, dacă coreeni nu învaţă nimic.

 

Unui mare conducător sau unui erou al ţării nu-i trebuie nici strigăte, nici urlete, nici plecăciuni.

Doar să aibă parte de o moarte demnă, o înmormântare rezonabilă şi să nu fie uitat.

 

Cu mult timp înainte să apară cultul personalităţi, acum aproape 2400 de ani, Mencius spunea:

“Niciodată oamenii nu-şi vor supune inimile celui care foloseşte puterea pentru a le forţa obedienţa, ci vor îngenunchia doar din cauză că nu au putere să reziste. Dar când se supun dreptăţii, ei o vor face sincer şi vor fi fericiţi din adâncul inimii lor”

 

Şi, ca să închei cu memoria unui adevărat patriot, un neamţ care a fost mai român decât alţi români,

Voi conduce ca un bun român

citiţi cuvintele de despărţire scrise de un militar care şi-a luat adio de la regele său mai frumos decât orice scriitor:

 

Plâng ostaşii faptelor “cruciuliţei albastre”; plâng cei 260 de copii al Măriei Tale. În sufletul lor dimineaţa de Sf. Ilie a înmuiat oţelul faptelor şi, pe obrajii sărutaţi de Măria Ta, au început să se furişeze astăzi lacrimi.

Ai încredere în fii ţării. Au trecut treisprezece ani de veghe, de muncă fără răgaz, de sacrificii. Lasă grijile, lasă truda – eşti obosit – dormi, Măria Ta. 

Acolo sus, cavalerii plecaţi înainte Măriei Tale îţi vor ieşi în cale. Te va primi înţeleptul regel Carol, cu Marele Mihai şi mult chinuitul în trecerea lui prin această lume Avram Iancu…. 

Şi cei care au muncit în această ţară te vor fi primit ca regele muncii, şi cei care au suferit ca Regele suferinţei, iar cei care au birut, ca pe un biruitor ce s-a biruit pe el însuşi. 

Căci dacă n-ai fi fost rege, Măria Ta, te făcea fapta rege – Gheorghe Bâgulescu, 23 iulie 1927

2 comentarii

Din categoria Eroi adevarati