Guvernul „meu” sau de ce cred că se apropie sfârşitul „republicii”

Îndemn: Instituţiile nu trebuie confundate cu persoanele.

Am scris acest articol la momentul investirii guvernului Dacian Cioloş. Am amânat publicarea lui până la momentul la care am considerat că situaţia politică va ajunge la un moment care va confirma, în fapt, necesitatea schimbării organizării instituţionale a statului român. În public astăzi, miercuri, 17 ianuarie 2018, când domnul preşedinte Klaus Iohannis a desemnat al 3-lea prim-ministru propus de majoritatea parlamentară rezultată în urma alegerilor din 11 decembrie 2016, după ce ceilalţi doi au fost dărâmaţi de propriul lor partid, PSD (moţiune de cenzură+demisie forţată).

Iohannis sta in centru

O zi înaintea investirii Guvernului Dacian Cioloş, domnul Klaus Werner Iohannis, Preşedintele României, a declarat: „Bineînţeles că Guvernul meu nu înseamnă un Guvern al meu, al lui Klaus Iohannis, este Guvernul României, dar prin Guvernul meu am înţeles atunci – şi înţeleg şi acum – un Guvern cu care colaborez, cu care căutăm împreună cele mai bune soluţii, cele mai bune abordări (s.m.) (16 noiembrie 2015, TVR).1. Guvernul este numit de Preşedinte („Constituţia României”, art. 85.1)

Conform „Constituţiei României”, capodopera „independentului” Antonie Iorgovan:

„Art. 80. (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice (s.m.). În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”

„Art. 85. (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul (s.m.) pe baza votului de încredere acordat de Parlament.”

Ceea ce Preşedintele României, dl. Klaus Werner Iohannis, se pare că a omis este că toate guvernele sunt numite de Preşedinte. Ultimul guvern Victor Viorel Ponta a fost numit de Preşedintele României, dl. Traian Băsescu, la 17 decembrie 2014.

Cum vede dl. Preşedinte al României lucrul acesta? ”Acest Guvern a fost aici, când am devenit preşedinte, nici nu i-am ales nici nu îi resping. Instituţional, nu e treaba preşedintelui, dar cu acest guvern nu văd cum să pun în practică viziunea mea pe zece ani pentru România (s.m.) (Realitatea TV, 22 ianuarie 2015). 

Politic vorbind, afirmaţia d-lui. Preşedinte al României poate fi de înţeles. Instituţional vorbind, nu.

***

2. O lipsă de consens?

În ultima lună de mandat, dl.  Traian Băsescu, atunci Preşedintele României, a declarat că, în 10 ani de mandat, a putut să realizeze reformele promise doar în 3 ani, în „consens” cu Guvernul Boc. În restul celor 7 ani, lipsa de „consens” cu Guvernele Călin Anton Popescu-Tăriceanu şi Victor Viorel Ponta l-a împiedicat să facă acest lucru.

În programul prezentat în timpul alegerilor prezidenţiale, dl. Klaus Werner Iohannis îşi prezintă viziunea pe 10 ani – ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT. Afirmă că:

„Prima obligaţie a Preşedintelui României este aceea de a asigura funcţionarea eficientă și integrată a instituţiilor statului.” (p. 19)

ceea ce şi constituţia prevede;

Mai afirmă că:

„Modelul pe care vi-l propun este al unui președinte care să fie un factor de echilibru, să acționeze ca mediator și integrator, să fie capabil să genereze consens între instituții și în societate (s.m.) […]” (p. 18)

ceea ce constituţia nu prevede;

***

3. Care e, de fapt, rostul Preşedintelui? sau al Guvernului?

Dacă un Preşedinte al României poate să-şi implementeze viziunea doar „în consens” cu Guvernul, care este, atunci, rostul Preşedintelui? Sau al Guvernului?

„Lipsa de consens” între Preşedinte şi Guvern, după cum am putut vedea, împiedică cel puţin una dintre aceste două instituţii să-şi implementeze viziunea, atunci când interesele lor nu coincid.

Într-un raport din 21-22 martie 2014 al Comisiei de la Veneţia (Opinion no. 731/2013), respectabilul for recomandă României să renunţe la ambiguitatea formei republicii semi-parlamentare sau semi-prezidenţiale.

Care este, atunci, soluţia?

  • Fie renunţăm la guvern…

Instaurăm o republică prezidenţială. Model: Statele Unite ale Americii (1789*-prezent).

Preşedintele este ales. El reprezintă puterea executivă, iar cabinetul lui este guvernul.

Este, se pare, modelul prezidenţial care l-ar fi avantajat cel mai mult pe dl. Traian Băsescu, şi pe dl. Klaus Werner Iohannis, în activitatea lor.

Este, însă, şi modelul care l-ar fi putut propulsa într-o astfel de poziţie decisivă pe dl. Mircea Dan Geoană sau pe dl. Victor Viorel Ponta.

  • Fie renunţăm la preşedinte…

Revenim la monarhia constituţională. Model: Regatul României (1866-1947).

Avem un Rege. Are atribuţiile Preşedintelui, inclusiv numirea Guvernului. 

Diferenţa? Un monarh, dar şi prim-ministrul numit de un monarh, vor ştii să menţină consensul între Guvernul Majestăţii Sale şi Coroană.

Un monarh are o viziune pe termen mult mai lung. Casa Regală a României a propus, în 2007, o Viziune pe 30 de ani. Îşi poate cineva închipui un Rege afirmând că nu-şi poate implementa viziunea pentru că nu se află „în consens” cu Guvernul?

Calea de mijloc este republica parlamentară, dar are cineva încredere în majoritatea parlamentară ca să aleagă preşedintele şi să creeze şi Guvernul?

***

Concluzie

Cred că domnul Klaus Werner Iohannis şi-ar putea implementa viziunea pe 10 ani – ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUTîn calitatea de Prim-Ministru al Majestăţii Sale Regelui. Dacă nu, după 10 ani de mandat prezidenţial, ar putea să realizeze că „lipsa de consens” cu Guvernele l-a împiedicat să-şi respecte promisiunile.

Cred că românii vor înţelege, curând, că „republica” impusă la 30 decembrie 1947, prin probabil cea mai mare fraudă din istoria loviturilor de stat, este aceeaşi cu „republica” continuată, la 8 decembrie 1991, prin votarea actualei constituţii printr-un referendum naţional, până la care a fost în vigoare, cu câteva modificări, constituţia comunistă din 1965. De ce? Ne explică politologul Anneli Ute Gabanyi: „….dacă noua putere ar fi abrogat Constituţia comunistă, s-ar fi putut pune problema reîntoarcerii la Constituţia României de dinainte de perioada comunistă, adică cea din 1923, bazată pe sistemul politic al monarhiei constituţionale.” (v. Lumea Regelui, Polirom, 2011, pp.233-241).

Cred că vom apuca să trăim Noul Regat al Românei Mari.

Sau vom aştepta, răbdători, consensul între instituţii şi societate, care întârzie să apară.

majestate

Majestatea Sa Regele Mihai I al României, 8 noiembrie 2015: „Instituţiile nu pot funcţiona fără respectul legii, fără competenţă şi fără etică. Dar, după cum aţi constatat recent voi înşivă, legislaţia cea mai avansată şi atitudinea civică nu sunt, din păcate, suficiente pentru a obţine şi garanta o viaţă instituţională solidă. Sunt sigur că tânăra generaţie va şti să găsească, în România ei, justa măsură între atitudinea civică şi instituţiile Statului. …. Din cei 150 de ani ai Coroanei, aproape 100 i-am trăit personal. Toate acestea mă îndreptăţesc să spun tinerilor noştri: Timpul României voastre a început!” 

___

Notă: [*] 1789 – anul instituirii guvernului federal în S.U.A.

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Atitudini

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s